Federer îl domină iar pe Nadal cu autoritate, câștigă a cincea oară consecutiv în fața rivalului său, ia titlul la Shanghai

Adrian Țoca | 15 octombrie 2017

Roger Federer și-a învins din nou rivalul, 6-4, 6-3 și a câștigat titlul de la Shanghai, adăugând astfel al treilea titlu de Masters în 2017, după cele de la Indian Wells și Miami, și al 27-lea al carierei. Federer a mai bifat victoria cu numărul 700 pe hard. De asemenea, îl egalează pe Ivan Lendl, pe locul doi pe lista trofeelor câștigate all-time, amândoi cu câte 94 de turnee câștigate.

Federer ajunge astfel la a cincea victorie consecutivă contra lui Rafa, o premieră în istoria celor doi; n-a mai pierdut la spaniol de aproape patru ani, de la începutul lui 2014 și reduce diferența în head-to-head la 23-15.

Meciul a continuat pe linia impusă de elvețian după întâlnirea lor de la Australian Open, moment din care dinamica acestui matchup a luat o turnură spectaculoasă. De când a pierdut setul patru la Melbourne, Federer a luat următoarele seturi cu Nadal astfel: 6-3, 6-2, 6-3, 6-3, 6-4, 6-4, 6-3.  Fără să fie pus vreun moment în pericol, Roger a dominat pe serviciu (unde n-a pierdut decât 8 puncte în tot meciul și n-a lăsat nicio oportunitate de break) și a dictat cu forehandul, pe care l-a lovit cu autoritate (11 winners vs doar 6 UE). 28-12 a fost totalul loviturilor direct câștigătoare. Nici cu reverul Federer n-a stat deloc rău: a încheiat meciul de asemenea cu 11 winners de pe această parte (5 UE).

Rafa rămâne favorit pentru a încheia anul pe primul loc, elvețianul având nevoie cel mai probabil de un finiș aproape perfect în restul anului. Diferența dintre cei doi e de 1960 de puncte. Teoretic, cei doi sunt anunțați în restul sezonului pentru Basel, Paris și Londra.

*

În ciuda celor trei victorii reușite de Federer cu Nadal în 2017, un scurt tur al preview-urilor finalei de la Shanghai îi dădea un ușor ascendent lui Rafa, pe baza formei excelente a spaniolului din ultimele săptămâni. Nu atât cele 16 victorii la rând, cât încrederea pe care au adus-o ele. Și știm că Rafa e un jucător care, alimentat cu încredere, e un obstacol și mai dificil de surmontat decât obișnuitul său nivel formidabil. La rândul său, deși a arătat bine în sferturi și în ultimele două seturi din semifinale, Federer părea că nu mai e învăluit de același aer de invincibilitate ca în primăvară sau la Wimbledon. Pe hârtie, momentul îi aparținea lui Nadal.

La trasul liniei, n-a contat câtuși de puțin. Meciul a fost un mix între cele de la Indian Wells și Miami, cu momentele de sclipire ale lui Federer de la IW și cu aerul de inevitabil de la Miami. Rafa n-a putut propune ajustări concludente și nu a putut pune niciun fel de presiune pe retur. Federer a demarat încă o dată ca mânat de draci, a luat liniile la țintă încă din primul game, în care a reușit două combinații fantastice forehand-backhand, și nu s-a mai uitat în urmă de acolo. A rezultat o execuție curată, niciun moment pusă sub semnul întrebării. Federer a controlat ritmul, a jucat absurd de repede, s-a folosit bine de condițiile de joc care i-au mai dat un avantaj în plus și a îmbrățișat baseline-ul, de unde a deschis terenul și a variat plasamentul, astfel încât lui Rafa i-a fost imposibil să acopere spațiile create. În plus, marea diferență a acestui an, reverul, a continuat să fie un factor cu mare greutate. Federer a continuat să-l lovească cu o acuratețe și o ușurință remarcabile, încheind meciul cu 11 lovituri direct câștigătoare de pe această parte. Mai adaugi la asta un serviciu stelar (doar opt puncte pierdute pe serviciu tot meciul), plus forehandul dominant, iar tabloul e complet.

Tot pe hârtie, toate astea au sens: tenisul lui Federer e croit pentru asemenea meciuri. Însă, în trecut, Rafa reușea să-l rănească tocmai pentru că-l scotea din această zonă ideală pentru elvețian, funcționând ca un baraj brutal care oprește un fluviu frumos curgător și-l obligă să-și schimbe cursul. În fața minunilor tehnologice, jocul lui Federer se bulbucea, căuta o modalitate de trecere, căuta o supapă, dar de cele mai multe ori sfârșea prin a se învolbura și a ieși haotic din matcă, provocând inundații și daune. După atâția ani, fluviul Federer a găsit o cale să treacă ordonat, dar copleșitor, peste zăgazul Nadal. De la acel set decisiv jucat la Australian Open și care a schimbat totul, Federer nu și-a mai cedat serviciul în fața lui Rafa, și-s șase seturi și jumătate jucate între timp. Asta trădează multă liniște interioară, e semn că toți demonii trecutului au fost măcelăriți. Ce impresionează cel mai mult este tocmai siguranța pe care o are acum elvețianul contra rivalului său. În egală măsură cu a fi o ecuație cu multe variabile, meciurile celor doi au fost mereu o bătălie mentală, plan adesea dominat de Nadal, care reușea să sădească suficient dubiu în mintea lui Federer cât să-l facă să înceapă să greșească. Dar, ceva de neimaginat în urmă cu câțiva ani, Federer e cel care se bucură acum de întâlnirile cu Rafa; el e cel care savurează condițiile matchup-ului, cel care se înfruptă netulburat din avantajele pe care și le crează. Peste toate, e cel care crede mai mult, e cel care execută fără cusur și care are toate răspunsurile.

Elocvent pentru asta a fost break-ul care a rupt echilibrul în setul al doilea, la 2-2. Federer a început prin a lua devreme un rever lovit plin, direct câștigător în cross. Mai apoi, după ce a fost pasat (singura dată în meci), a ajuns la deuce cu un alt rever câștigător, de astă dată în lung de linie, încă o dată tranșând fără ezitări o minge scurtă obținută de pe dreapta lui Rafa. După ce Nadal a salvat o primă minge de break cu un serviciu nereturnat, Federer și-a procurat o a doua urcând încă o dată la fileu, la adăpostul unui atac mult mai bun de data asta. Nadal a răspuns cu o dreaptă cu greutate, agățată spectaculos cu reverul la fileu de Federer. La a doua oportunitate de break, Federer a schimbat registrul, preferând să stea într-unul dintre rarele schimburi lungi ale zilei, așteptând răbdător o deschizătură pentru un eventual atac; până la urmă, a venit eroarea neforțată de pe reverul lui Rafa.

Trei feluri diferite de a câștiga un punct, etalate într-un interval foarte scurt de timp, într-un game în care și ultimele speranțe ale lui Rafa au dispărut. La retur, Nadal nu a putut să folosească în favoarea lui poziția foarte îndepărtată față de baseline, așa cum a reușit la US Open; Federer a profitat rapid de asta, urcând de câteva ori la fileu pentru serve & volley. Mai mult, Rafa nici nu a putut citi serva lui Federer, așa că game-urile de pe serviciul acestuia au curs repede și fără emoții, perla coroanei fiind un hold de 50 de secunde în primul set. În schimb, pe propriul serviciu a avut de tras mai tot timpul, pus sub presiune de retururile luate repede de Federer, care l-au împins în spate încă din startul punctului. Elocvent pentru cum merg lucrurile în 2017 între cei doi, Rafa și-a mai predat o dată serviciul la final, cu un forehand în fileu, genul de eroare venită de pe lovitura cea mai bună, cu care se închideau adesea în favoarea sa meciurile celor doi din trecut.

Ideea de tradiție întoarsă cu susul în jos, de Fedal răsturnat, se păstrează până la capăt. Cu 4-0 pentru Federer în 2017, Nadal se găsește acum, ironic, într-o postură în care Federer a fost în trecut: adică pe locul 1, dar cu înfrângeri în fața lui Rafa. Spaniolul are în continuare prima șansă la locul 1 la final de sezon; chiar dacă cei doi vor juca alte trei finale în ultimele trei turnee pe care le au de jucat, iar Roger le-ar câștiga pe toate, tot Rafa ar fi lider mondial.

Nadal a lăsat însă de înțeles că prezența lui la Basel e sub semnul întrebării; genunchiul pe care și l-a lovit ieri cu racheta în semifinala cu Cilic s-a resimțit azi. Rafa a evitat elegant să vorbească despre genunchi la conferință (“nu e momentul după finală, nu-s genul care să nu accepte înfrângerea, iar astfel de lucruri tind să fie interpretate în titluri“), dar echipa sa a dat de înțeles că e vorba de oboseala acumulată după seria de meciuri pe hard.

Rafa a mai spus că e foarte fericit pentru cum a jucat în mini-sezonul asiatic, o perioadă de regulă dificilă pentru el, dar că azi nu a jucat la nivelul pe care și-l dorea, asta și din cauza lui Federer. “A servit imens și a returnat foarte bine. Când cineva joacă mai bine ca tine la majoritatea capitolelor care contează, e greu să faci ceva”.

Din partea sa, Federer a spus că nu are de gând să joace mai mult decât e cazul ca să forțeze cursa de urmărire. “Când sunt bine pregătit și gata, lucruri bune se întâmplă. Am ajuns să realizez că dacă-s gata de joc, sunt gata; indiferent dacă am sau nu meciuri oficiale în picioare, așa cum a fost cazul și în Australia”, a spus Roger, detaliind că, fizic, săptămâna aceasta s-a simțit cel mai bine de la Wimbledon încoace și că a cules roadele unei combinații bune între odihnă (o săptămână pauză imediat după US Open) și muncă intensă (imediat după Laver Cup).

A mai spus că a știut ce vrea să joace azi și a făcut exact ce și-a propus. Dar elvețianul nu-și face planuri să îl ajungă pe Nadal în head-to-head-ul lor. “Nu cred că am timp pentru asta. Nu le pot câștiga pe toate, el e un jucător prea bun pentru asta”, a completat Federer, adăugând că, deocamdată, nu are clare planurile pentru 2018, dincolo de Hopman Cup și Australian Open.

Dacă-l va mai prinde pe Nadal sau nu în cursa pentru locul 1, sau dacă va mai reduce din diferența care-i separă în H2H sunt însă lucruri care trec acum pe plan secund, au un aer anecdotic. Când Federer e pe teren și joacă precum azi, precum la Indian Wells, precum la Miami, precum la Wimbledon sau în acele ultime cinci game-uri de la Melbourne, statura lui impune mai mult decât ar impune acum un loc 1. 

 

 

 

 

***

Nou! Tricourile votate de voi sunt de acum în Shop. Ia-ți „Onederful” – preferatul publicului – și „Onederful Black” la preț special pentru precomenzi. 

Sărbătorește un moment minunat! 😉

Onederful 

Onederful Black

Îți place?
2performant

Cele mai bune jucătoare de tenis sunt la Singapore. Cei mai buni generatori de vânzări online sunt în Affiliate Ranking by 2Performant

Cele mai noi