Ernests Gulbis: Întoarcerea fiului rătăcitor (şi a loviturilor lui năpraznice)

Camelia Butuligă | 27 iunie 2012

Ernests Gulbis: Întoarcerea fiului rătăcitor (şi a loviturilor lui năpraznice)

 

Crazy Ernie is back! I-a luat ceva vreme. În opt din ultimele nouă Grand Slam-uri a pierdut în primul tur. O anti-performanţă notabilă. Luni, împotriva lui Berdych (cap de serie 6) nu-i dădea nimeni nici o şansă, bineînţeles. Cel mai dedicat şi optimist fan Gulbis (adică eu) a renunţat să-şi mai bată capul cu el în primăvară, când Ernie începuse să joace challenger-uri şi pierdea şi acolo în primul tur.

În stilul caracteristic, când toată lumea îl ştersese definitiv de pe lista jucătorilor de urmărit, Ernie vine şi ne-o trânteşte la Wimbledon, pe Centre Court, la oră de maximă audienţă. Jucătorul care fusese catalogat drept „caz cu capul” îl scoate pe Berdych în trei seturi caştigate toate la tie-break, după ce ignoră calm multiple şanse de a se îneca la mal. Mărturisesc, după cele trei mingi de meci salvate de Berdych în setul trei, eram absolut convinsă că Ernests va pierde în cinci seturi agonizante. Doar sunt păţită.

“Băiat de bani gata” – eticheta care l-a urmărit dintotdeauna

Când e vorba de Gulbis, nici nu ştiu de unde să încep. „Băiat de bani gata”, „pierde-vară”, „Baby Marat”, „abisal”, „cele mai bune interviuri”, „umor sec”, „talent cu carul”, „temperament hiper-volatil”, „underachiever”, „lovituri care-ţi fac genunchii să se înmoaie”. Am citat din memorie câteva dintre cuvintele folosite de-a lungul anilor de jurnalişti şi fani pentru a-l descrie pe Gulbis. Toate adevărate. Tată afacerist milionar, mamă actriţă, un bunic regizor, un altul baschetbalist în echipa olimpică a URSS. Genetic, Ernie e complex şi are multe aspecte.

Deşi îl pasionează chestii care de obicei nu sunt pe lista de hobby-uri ale unui jucător de tenis (istoria artei, Haruki Murakami, economia politică sau David Lynch) Ernests a ales sportul pentru că îi place să concureze şi să câştige. Cuvintele lui. Problema e că nu prea-i place să se antreneze. Tot cuvintele lui.  Din această dilemă Gulbis nu prea a putut ieşi decât în câteva ocazii: US Open 2007 când a apărut pe scenă şi l-a scos pe Robredo în trei seturi şi apoi a pierdut în patru la Moya în optimi; la USO 2008 l-a împins pe Roddick în patru seturi în turul doi; la Roland Garros 2008 a pierdut în optimi la Djokovic în trei seturi strânse şi în 2010 a câştigat primul lui titlu la Delray Beach. Apoi a făcut un sezon pe zgură foarte bun, bătându-l pe Federer la Roma în turul doi şi luându-i un set lui Rafa în semi. Toată lumea se aştepta ca Gulbis să decoleze şi să ia Top 10 pe sus.

S-a gândit la retragere: “N-am de gând să zac prin coada clasamentului. Dacă nu merge, nu merge”

Dar când a făcut Ernie ce se aştepta de la el?  În primul tur la RG 2010 a suferit o ruptură musculară şi de atunci…nimic. Îci colo câte o zvâcnire pe la vreun turneu minor (al doilea titlu la Los Angeles în 2011), dar la GS-uri…arşită şi pârjol. Probleme de sănătate din cauza imunităţii scăzute, experimente cu Guillermo Canas ca antrenor, reîntoarcerea la Hernan Gumy (moştenit de la Marat) – ultimii doi ani au fost rollercoaster. În interviuri Ernests contempla, în felul lui franc, posibilitatea retragerii. “Nu sunt obsedat de tenis. Mai sunt şi alte lucruri în viaţa în afară de tenis”.

Cu toate astea, Gulbis nu era pregătit să arunce prosopul. Împreună cu tatăl său, care călătoreşte constant cu el la turnee, a căutat soluţii. L-a angajat full-time pe Michal Novotny (celebru fizioterapeut care lucra pentru ATP) ca să minimizeze accidentările. A renunţat la calmul şi relaxatul (poate prea relaxatul?) Gumy şi înainte de RG anul acesta s-a dus în Austria să lucreze cu fostul antrenor al lui Boris Becker, austriacul Gunter Bresnik. Mai jos avem un video de la un antrenament cu acesta.

În meciul cu Berdych toată lumea a observat că Gulbis loveşte diferit cu dreapta. Inclusiv John McEnroe. Gulbis are o mişcare diferită, dar mi s-a părut că are de asemenea şi mai mult topspin faţă de trecut, când forehandul lui era lovit plat şi risca multe greşeli. Pe lângă serviciul imbatabil (30 de aşi), ce i-a câştigat schimburile a fost că a jucat la procentaj cu dreapta, necăutând tuşele cu winner-uri, ci împingându-l pe Berdych în spate pe mijlocul terenului. Paradoxal, mi s-a părut că lovitura de atac a fost mai degrabă reverul, iar dreapta a rămas lovitură de construcţie. O altă componentă vulnerabilă pentru Gulbis în trecut, returul, a fost şi el foarte eficient. Din nou, la fel ca în cazul dreptei, Gulbis n-a căutat tuşele cu retururile. În loc a lovit adânc şi pe mijloc, înghesuindu-l pe Berdych şi nedându-i timp să se replieze după serviciu.

Pe lângă toate acestea, Ernests a dat dovadă de un calm aproape nefiresc. Discursurile către lojă, monologurile, disputele cu arbitrii, rachetele rupte, toate au dispărut fără urmă. Ce nu s-a schimbat însă din fericire  este simţul umorului cu care Ernie ne-a delectat şi şocat (după caz) de-a lungul timpului. În interviul BBC de după meci am savurat aceste replici clasice marca Ernie:

Gulbis: “Sunt bucuros că azi nu m-am înecat la mal, ca de atâtea ori în trecut. Fac progrese.”
Q: “Cum ai reuşit să-ţi ţii firea?”
Gulbis: “Sunt celebru pentru tăria mea psihică. Întrebaţi pe oricine”.

În conferinţa de presă, Gulbis a vorbit mai pe larg despre schimbările pe care le-a făcut în ultima perioadă. Întrebat despre lovitura de dreapta, Gulbis a spus că nu a fost nimic intenţionat, ci că joacă mult mai relaxat şi a revenit la mişcarea naturală pe care o avea la începutul carierei: “N-am învăţat nimic nou. O aveam în mine. A trebuit doar să-mi reamintesc. Cu noul antrenor mi-am regăsit jocul natural, care vine din interiorul meu si care e natural ofensiv”.

 Să lovească mingea puternic nu este o problemă pentru Gulbis: “Nu sunt decât vreo doi jucători care pot lovi mingea mai tare ca mine. Problema pentru mine este să menţin acest nivel ridicat tot meciul. Asta am reuşit să fac azi”.  

A avut vreodată îndoieli că va putea să-şi concretizeze talentul? “Da, la începutul acestui an a fost foarte dificil. Eram încordat şi prea defensiv pe teren şi ăsta nu era jocul meu. Era deprimant. Acum am început să am încredere în mine şi-n instinctele mele.”

Îi place să lucreze cu noul antrenor, însă nu e în continuare fanul antrenamentelor prelungite: “Cred că secretul este să găseşti formula potrivită pentru tine. Fiecare are alt stil. Unul joacă o oră şi apoi face patru ore de sală. Altul joacă mai mult şi face mai putin fitness. Depinde. Dacă găseşti formula ta, şi te antrenezi bine şi destul, rezultatele vin”

A avut emoţii când a văzut tabloul? “Nu, deloc, zero. M-am bucurat când am văzut cu cine joc. Am vrut să joc primul tur cu un adversar puternic. Sunt mai motivat aşa. Dar este doar un singur meci. Nu vreau să mă entuziasmez prea tare. Ok, am bătut un jucător bun, dar turneul abia e la început”

Faptul că va juca cu un jucător polonez venit din calificări, Jerzy Janowicz, îl va face să se relaxeze? “Nu. Am pierdut deja la el (la un challenger la Roma în primăvară), deci, nu”

Şi ca să nu terminăm pe o notă prea serioasă (până la urmă, acesta e un articol despre Ernests Gulbis, nu despre Rafa Nadal), vă las cu acest schimb de replici fabulous din conferinţa de presă:

Q: E ceva care-ţi place mai mult ca tenisul în viaţă?
ERNESTS GULBIS: Da, multe lucruri.
Q. Poţi să-mi dai nişte exemple?
ERNESTS GULBIS: La ce vă gândiţi?
Q. Fotbal?
ERNESTS GULBIS: Fotbal?? Serios?
Q. Care e lucrul pe care-l savurezi cel mai mult? Muzica? Verdasco spune că este mâncarea.
ERNESTS GULBIS: Ok, lui Verdasco cred că îi place cel mai mult să-şi pună gel în păr.
Eu o să ţin secret lucrul care-mi place cel mai mult. Dar gândiţi-vă. Cred că-l ştiţi cu toţii.

Îți place?
2performant

Cele mai bune jucătoare de tenis sunt la Singapore. Cei mai buni generatori de vânzări online sunt în Affiliate Ranking by 2Performant

Cele mai noi