Desfășurare neașteptată: Simona nu-și mai găsește inspirația, pierde semifinala US Open cu Flavia Pennetta

Camelia Butuligă | 11 septembrie 2015

Simona Halep a fost învinsă în semifinalele US Open de Flavia Pennetta, scor 1-6, 3-6.

Pentru a doua oară în trei ani, Flavia Pennetta o oprește la US Open pe Simona Halep într-un moment fericit al româncei. De data asta însă, într-o fază a turneului mult mai importantă ca la meciul din 2013. Pennetta s-a calificat în finală după o victorie rapidă, 6-1, 6-3. Pennetta, care la 33 de ani ajunge în prima finală de GS a carierei, a încheiat meciul cu 23 de lovituri direct câștigătoare și 16 erori neforțate, în vreme ce bilanțul Simonei a fost de 10 winners și 23 UE. Rămâne cea mai bună performanță a Simonei la US Open și în Grand Slamurile acestui an.

În podcast am zis că vom avea două seturi, dar nu în acest sens. Acesta este unul din acele meciuri care ilustrează ce spunea Sveta: „În tenis, e foarte mică diferenţa dintre a fi undeva şi nu fi niciunde”. Azi, Simona n-a fost niciunde de găsit pe teren.

Ce s-a întâmplat? În afară de începuturile celor două seturi, care au fost echilibrate, restul a semănat cu o rostogolire la vale. Statisticile vorbesc de la sine: 10 winners, 23 de greşeli neforţate. De cealaltă parte, Pennetta a făcut 16 neforţate şi 23 winners. A fost rapid şi trist: după o oră, Simona ieşea de pe teren, dând din cap dezamăgită  în timp ce intra în tunelul care duce spre vestiar.

Ce s-a văzut din afară: Simona a părut lipsită de energie, a lovit scurt, selecţia loviturilor a fost deseori neinspirată. A părut crispată, neclară în privinţa strategiei. În primul set mi s-a părut că s-a grăbit, nu a avut răbdare să construiască şi a vrut să lovească prin Pennetta. A sfârşit prin a face multe neforţate, pentru că Flavia este cumva similară cu ea: poate să absoarbă loviturile puternice şi să le redirecţioneze. De asemenea, italianca a avut un plan care a funcţionat fără cusur: a variat înălţimea şi direcţia mingilor şi a ţinut-o pe Simona la distanţă cu un forehand cu mult spin. Nu i-a dat ritm, nu i-a dat previzibilitate. Simona a avut de prea puţine ori iniţiativa în schimburi, dar chiar şi atunci Flavia s-a mişcat şi a răspuns foarte bine. De asemenea, a returnat toate primele servicii ale Simonei în primul set.

Înaintea setului doi, Simona a luat o pauză şi a ieşit de pe teren. De obicei, când face asta, înseamnă că ştie că trebuie să schimbe ceva şi încearcă să se reseteze. A funcţionat, pentru că a început cu un joc diferit de primul set. A început să aibă răbdare, să construiască cu acele lovituri plasate, să caute deschiderile din teren. După un prim schimb de breakuri, s-a desprins la 3-1. Dar în gameul următor, a luat iarăşi nişte decizii discutabile, a făcut o dublă greşeală pentru a da înapoi breakul şi echilibrul s-a rupt: nu avea să mai câştige niciun game până la sfârşit. Pennetta a încheiat cu un sprint, inserând 15 puncte consecutive câştigătoare pe parcurs.

Acum că am vorbit despre „ce”, să trecem la „de ce”. Este clar că a avut emoţii şi nu a jucat liber. Este posibil să fi realizat brusc miza întregii situaţii: calificare în finala US Open? Sau dimpotrivă, poate a sărit în mintea ei peste semifinală, neluând-o pe Flavia foarte în serios şi s-a văzut jucând direct finala cu Serena? Sau poate a intrat cu un plan de joc pe teren, acesta nu a funcţionat deloc şi s-a panicat? Ziua în plus a funcţionat mai degrabă împotriva ei decât în favoarea sa? Meciurile cu Lisicki şi Azarenka au golit-o de resurse emoţionale? Sau pur şi simplu a dat peste o adversară într-o zi de graţie, care a avut prima toate răspunsurile corecte? Nu m-ar mira să fie o combinaţie între câţiva dintre factorii de mai sus.

Oricum ar fi, azi Simona nu şi-a găsit inspiraţia pe teren. Este păcat că n-a reuşit să găsească soluţii la jocul italiencei şi este păcat că asta s-a întâmplat într-o semifinală de Grand Slam. Cât de dezamăgiţi suntem noi acum, dar după cum arăta când a ieşit de pe teren, ea este şi mai dezamăgită.

Dar partea bună în toată afacerea asta este că a ajuns aici, în semifinală. Şi a ajuns după două meciuri titanice, câştigate cu un consum imens, şi fizic şi mental. A răspuns la întrebarea Azarenka şi a răspuns afirmativ, a răspuns afirmativ şi la întrebarea dacă poate să-şi depăşească cea mai bună performanţă la New York. A avut un sezon american de hardcourt infinit mai bun decât cel european de vară. Este calificată la Singapore. Şi este în continuare o jucătoare de tenis excelentă şi cea mai bună sportivă din România. Această semifinală pierdută nu va schimba aceste lucruri. Să nu le uităm nici noi, indiferent de amărăciunea simţită acum.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi