Dați-i deja premiul de Most Improved Player Simonei!

Adrian Țoca | 21 octombrie 2013

Cu cinci titluri în cont, Simona Halep este una dintre cele mai autorizate candidate la premiul de Most Improved Player of the Year, care onorează jucătoarea cu cel mai mare salt calitativ dintr-un sezon. Nume precum Graf, Seles, Hingis, Henin sau Serena au câștigat acest premiu în trecut. Până acolo, Simona și-a setat deja noile obiective: Sofia și „îmbunătățirea jocului” în offseason.

“An absolute breakthrough year”. Este expresia folosită de site-ul oficial al WTA pentru a descrie sezonul fantastic al Simonei. Cu cinci titluri în cont, românca a atras toate privirile asupra ei, iar pe Twitter și pe site-urile de profil numele Simonei apare tot mai des în discuția despre turneele majore ale anului 2014, drept o candidată certă la Top 10. Adevărul e că, la acest moment, șansele pentru intrarea între primele zece jucătoare ale lumii sunt uriașe, fie și numai din punct de vedere matematic. Halep a urcat până pe 14, în condițiile în care clasamentul ei lasă foarte mult loc de îmbunătățiri la Slamuri.

Grosul punctelor Simonei vine de la cele două turnee Premier câștigate (New Haven, Moscova, câte 470 de puncte) și de la semifinala reușită la Roma (425). Apoi, cele trei titluri de International (Nurnberg, Hertogenbosch, Budapesta), plus turul 4 la US Open, fiecare dintre aceste rezultate aducând câte 280 de puncte. Dar Simona poate puncta masiv la Slamuri, unde n-are mai nimic de apărat: 5 puncte la Australian Open, tot 5 puncte la Roland Garros și 100 la Wimbledon. Cum în 2014 va fi cap de serie la, practic, toate turneele, Halep va avea din start șansa unor tablouri mult mai permisive, care s-o poarte odihnită la ora marilor meciuri.

Până acolo, Simona n-a terminat încă socotelile cu actualul sezon. Mai are de jucat Sofia (vom reveni pe larg), iar o altă distincție pe care ea ar trebui s-o câștige este titlul de WTA Most Improved Player of The Year, un premiu acordat la finalul fiecărui sezon jucătoarei cu cel mai mare progres. Este una dintre distincțiile importante oferite de WTA, iar lista jucătoarelor care au obținut acest premiu de-a lungul anilor vorbește de la sine despre relevanța lui și a discuției în sine: Steffi Graf (1986), Seles (1990), Hingis (1996), Serena (1999), Henin (2001), Sharapova (2004), Kvitova (2011) sunt doar câteva prezențe de pe o listă garnisită cu nume care au confirmat ulterior. O singură româncă a mai primit premiul: Virginia Ruzici, în 1978. Ar fi cea mai naturală validare a saltului valoric imens făcut de Simona în 2013 și i-ar certifica, practic, noul ei statut în tenisul feminin mondial. 

Ar fi o surpriză ca Simona să fie ocolită, chit că se mai pronunță destul de des și numele lui Sloane Stephens drept principală contracandidată. Americanca are o presă de invidiat și se bucură de foarte multă atenție, poate chiar prea multă. Ce-i drept, Sloane a făcut o semifinală la AO și un sfert la Wimbledon, însă a fost destul de apatică la restul turneelor, căpătându-și un renume de jucătoare care se trezește sau, mai grav, se motivează numai la competițiile mari. Importanța rezultatelor la Slamuri nici nu mai trebuie subliniată, și este foarte adevărat că Simona trebuie să confirme și la acel nivel. Pe de altă parte, ar trebui premiate continuitatea și, mai important, trofeele – cel mai pragmatic mod prin care poți să evaluezi un jucător. Iar Halep n-are unul sau două. Are cinci. Față de liniuța din dreptul lui Stephens. “La finalul carierelor noastre nu va mai conta nimic altceva decât trofeele: numărul și importanța lor. Restul detaliilor vor fi uitate”, spunea acum niște ani Rafa Nadal, într-un context în care era întrebat despre forma de la un moment dat.

Cu sau fără acest premiu la mijloc, dinamica Stephens – Halep va fi foarte interesant de urmărit în următorii ani și n-ar fi exclus să se transforme într-o rivalitate încinsă. Cele două fac parte din generația care ar putea domina circuitul vreme de multe sezoane de acum înainte, și au făcut pași mari anul acesta. S-au și întâlnit în două meciuri în 2013, în săptămâni succesive la începutul anului, Sloane impunându-se în ambele dăți la scor: 6-4, 6-0 la Hobart și 6-1, 6-1 la AO.

Revenind la triumful de ieri, Simona pare să nu-și piardă câtuși de puțin focusul și deja se gândește la următorul obiectiv: Sofia. “Este un an incredibil pentru mine și savurez fiecare moment din el. Dar acum mă gândesc deja la Tournament of Champions de la Sofia, e o competiție specială prin format și e importantă pentru mine. Mă pregătesc pentru ea și sper să joc acolo la cel mai înalt nivel al meu”, a spus Simo, lăudată și de Stosur: “A fost o luptă strânsă în primul set, dar Simona a fost superioară în tiebreak, moment din care a devenit prea greu de recuperat. Toate laudele pentru ea, a jucat bine de la un capăt la altul azi. Pentru mine este oricum un final de an grozav, cu un titlu și o finală. Azi n-a fost să fie, nu e nimic de regretat. iar acum urmează Sofia și, poate, o nouă șansă să mă întâlnesc cu Simona”.

Care Simona, cum spuneam, rămâne cu picioarele pe pământ și, pe lângă Sofia, se gândește și la îmbunătățirile din pauza dintre sezoane: “Azi am fost poate un pic mai odihnită, am avut 10 zile în care mi-am putut recupera accidentarea la umăr. Poate și Sam a fost un pic mai obosită, după titlul de la Osaka. Eu am jucat tot anul mult mai agresiv, am lovit mingea puternic, sunt mult mai relaxată pe teren și mă concentrez mult mai bine la fiecare punct. Mai sunt încă multe lucruri pe care vreau să le îmbunătățesc, dar voi lucra la ele în vacanța dintre sezoane. Sunt foarte fericită cu felul în care joc acum”. Interesant e că Simona a fost întrebată, la conferința de presă de la Moscova, dacă ea crede că îi vor ajunge cele cinci titluri pentru a fi numită cea mai bună sportivă a anului în România. „Nu-s încă sigură, dar sper să fie de ajuns”, a replicat Simona.

Altfel, de notat o statistică pe marginea game-urilor jucate de toate campioanele acestui sezon WTA. Ajutată, ce-i drept, și de retragerea Rybarikovei, Simona a avut nevoie doar de 58 de game-uri pentru titlul de la Moscova – cele mai puține din întreg circuitul, mai puține chiar și decât a avut nevoie Serena în câteva ocazii. Comparativ, la Hertogenbosch Simona a jucat 88 de game-uri pentru titlu, la Nurnberg 91, la New Haven 97, iar la Budapesta 98. Daniela Hantuchova deține primul loc în această statistică interesantă, cu 159 de game-uri necesitate pentru titlul de la Birmingham. (Sursa)

 

| Textul despre finala de la Moscova, aici 


Simona – Stosur, Hot Shot-ul finalei

 

Simona  – Stosur, Highlights

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi