Cum s-a scris cea mai mare victorie a Simonei Halep (deocamdată)

Camelia Butuligă | 7 iunie 2017

Este una din cele mai mari victorii ale Simonei, poate cea mai mare? Da. Luând în calcul miza (semifinală de Slam), forma adversarei pe zgură (excelentă), evoluția dezastruoasă a meciului până pe buza prăpastiei, și, mai cu seamă, istoricul la fel de dezastruos al Simonei în situațiile acestea, da, este cea mai mare victorie din cariera Simonei Halep. Deocamdată.

Roland Garros este oferit de

Elina Svitolina, supranumită cu afecțiune ”Pusholina” de către fanii exigenți, a ieșit din vestiar și a început să trăsnească forehanduri și backhanduri mai ceva ca Zeus fulgere. Paranteză: cine o mai face pusheriță pe ucraineancă, este rugat să reviziteze primele două seturi ale acestui meci în care Simona a fost țintuită în corzi de agresivitatea ei ucigătoare. Svitolina a lovit imparabil tot, începând cu retururi djokoviciene, care îi aterizau Simonei în șireturi și continuând cu forehanduri și backhanduri care vâjâiau razant, adunându-se la statistica winnerelor fără spin și fără regrete. Simona dăduse peste cel mai rău tip de adversară pentru ea: nu doar cineva care dă tare în minge, dar cineva care e în transă și dă tare.

În finala de acum două săptămâni de la Roma, când Simona a călcat rău și și-a rupt ligamentul, o conducea pe Elina cu 5-2. Întrebată de noi la conferința de după victoria din optimi contra lui Suarez-Navarro ce avea în plan să joace contra Svitolinei, Simona a spus sigură pe ea: ”Aveam 5-2 când m-am accidentat. N-o să schimb nimic, știu ce am de făcut.” Partea proastă e că a schimbat Elina, iar jocul obișnuit al Simonei, care e bazat pe ritm, a venit turnat ca o mănușă pe noul ei plan de joc care se poate rezuma la: ”Acum vezi mingea, acum n-o mai vezi.” Devenea din ce în ce mai clar că planul A al Simonei nu avea să funcționeze ca la Roma. Simona trebuia să schimbe ceva, dar lucrurile o iau la vale repede în tenis. Setul 1 se dusese cu 6-3 după ce Simona fusese condusă cu 5-0, iar setul doi se îndrepta galopant spre un sfârșit similar: era deja 5-1 și Simona servea ca să stea în meci.

Fac aici o pauză pentru un mic stop cadru care să imortalizeze starea celor implicați în acest carnagiu. Svitolina, blonduța cu fața rotundă și vizorul tras pe ochi se transformase într-un ucigaș cu sânge rece. Simona era exasperată. Între puncte, aruncase cu racheta, călcase pe racordaj într-o încercare de a-l mai elasticiza, se admonesta și arunca priviri fumegânde spre lojă. În puncte, se agăța cu disperare, dar fără prea mare inspirație, până când venea lovitura direct câștigătoare după care nu putea decât să se uite lung. Darren, în tribune, era ca un Sfinx cu ochelari și șapcă. Noi, în tribune și acasă, eram în varii stări de descompunere emoțională. Eram, carevasăzică, din nou în mijlocul coșmarului nostru halepian recurent: cineva o sfâșâia pe Simona și ea nu avea replică.

Felul cum a găsit și a dezgropat victoria de sub dărâmăturile meciului ar fi trecut la capitolul performanțelor notabile pentru orice jucător profesionist. Însă această victorie are o însemnătate anume mai ales pentru Simona Halep, care după Miami s-a introdus, mai de voie, mai de nevoie, într-un program accelerat de schimbare a atitudinii exact în acest tip de momente: când totul pare pierdut și tentația de a ceda este atât de mare.

Nu știu dacă a fost chipul impasibil al lui Darren din tribune care parcă spunea: ”Acum e momentul să-mi arăți din ce ești făcută”. Sau poate a fost țignalul de alarmă despre care am mai scris că-i trezește Simonei instinctele de supraviețuire atunci când scorul se îndreaptă periculos către înfrângere. Oricare ar fi explicația, Halep a început să gândească. De luptat luptase și până atunci, dar în van; însă de prin setul 2 a început să schimbe pe ici, pe acolo, prin punctele esențiale. A observat că niște baloane aruncate din disperare au încurcat-o serios pe Svitolina, mai ales pe rever. A început deci să alterneze înălțimea și nu i-a mai dat două mingi la fel, nici pe înălțime, nici pe lungime. De asemenea, a luat și din viteză, servindu-i mingi moarte și obligând-o pe ucraineancă să-și producă singură viteza loviturii din nimic, chestie mult mai grea decât când prelua din viteza mingii care îi venea de la Simona. Lipsită de ritmul și predictibilitatea de până atunci, Elina a început să greșească.

Paralel cu această providențială schimbare de tactică, s-a produs, slavă cerului, și #axioma care încordează brațul și mintea celui care vede linia de sosire în față. Svitolina s-a crispat și a luat ochii de pe minge, și la propriu și la figurat, cât să-i permită Simonei să-și croiască drum înapoi în set și meci agățându-se de fiecare oportunitate.

Game-ul când Svitolina și-a ținut serviciul la 5-6 după ce Simona a irosit 4 mingi de set putea să fie alt moment critic din care să nu-și mai revină. Tensiunea era insuportabilă, se jucau schimburi epuizante fizic. Cine ar mai fi avut puterea s-o ia imediat de la capăt (și fără pauză!) în tiebreak? Se pare că această nouă Simona. Dacă ar trebui să arăt către un moment când Noua Simona i-a dat lovitura de grație și Vechii Simone, dar și Svitolinei, aș arăta către tiebreak: Simona a fost condusă cu 4-2 și a salvat minge de meci la 6-5 cu un winner de rever. A urmat o neforțată a Svitolinei și un al winner al Simonei, de data asta cu forehandul și cu banda fileului. Pe cei îndrăzneți îi ajută norocul, copii.

Incredibil, dar intram în decisiv.

Nu cred că au mai întâmpinat fanii români un decisiv de-al Simonei cu atâta entuziasm de la finala din 2014 contra Sharapovei tot aici. Și atunci, Simona forțase decisivul tot pe ușa strâmtă a unui tiebreak. Însă Svitolina mai are mult până la a o egala pe Maria la sânge rece. Și, cel mai important, nici Simona nu mai e cea de acum trei ani. A continuat să mărșăluiască peste trupul neînsuflețit al adversarei către un 6-0 neverosimil cu doar 20 de minute înainte.

Este una din cele mai mari victorii ale Simonei, poate cea mai mare? Da. Luând în calcul miza (semifinală de Slam), forma adversarei pe zgură (excelentă), evoluția dezastruoasă a meciului până pe buza prăpastiei, și, mai cu seamă, istoricul la fel de dezastruos al Simonei în situațiile acestea, da, este cea mai mare victorie din cariera Simonei Halep. Deocamdată. Și ca-n tenis, mâine această victorie va trebui confirmată  pe teren cu o altă victorie. Și dacă da, apoi sâmbătă, încă o dată. Mereu mai e încă o bătălie de dat pe teren, dar acestea sunt mereu influențate de bătăliile mai mari care se dau în mintea și sufletul jucătorilor. Azi, Simona a câștigat-o pe cea mai mare.

Foto: Jimmie48Photography

*

Îți place conținutul de pe 30-0? Asigură-te că-l citești și pe cel din 30-0 pe curat, Ediția de vară 2017. Mai multe detalii despre cuprins, aici. O poți cumpăra de aici.

Prezența 30-0 la Roland Garros este susținută de
Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi