Ce se desprinde din prima victorie a Simonei Halep contra Sharapovei. Reamintirea a ce poate produce Simona pe teren

Camelia Butuligă | 4 octombrie 2017

Da, cam așa arată cel mai bun joc al Simonei, cu toate dimensiunile sale prezente și trăgând la maxim: deplasarea, varietatea și returul. Al patrulea pilon, serviciul, a fost cel mai vulnerabil în ultimul timp, dar azi ne-am reamintit cât de periculoasă devine Simona când poate în sfârșit să se sprijine pe el.

”Este acesta cel mai bun nivel la care poate juca Simona?”  o întreba uluit comentatorul WTA TV pe colega sa spre sfârșitul meciului care avea să se termine cu cea mai drastică înfrângere a Sharapovei din acest an. ”Dacă nu este cel mai bun nivel, e foarte aproape”, a venit răspunsul.

Da, cam așa arată cel mai bun joc al Simonei, cu toate dimensiunile sale prezente și trăgând la maxim: deplasarea, varietatea și returul. Al patrulea pilon, serviciul, a fost cel mai vulnerabil în ultimul timp, dar azi ne-am reamintit cât de periculoasă devine Simona când poate în sfârșit să se sprijine pe el. Holduri la zero în câteva minute, servicii doi nereturnabile și ași în momente cruciale (cel cu care și-a făcut rost de mingea de meci pur și simplu m-a făcut să chicotesc malefic). Nimic, nimic nu-mi face inima să cânte mai vesel decât un as răspicat când adversara abia se mai ține cu ultimele puteri de marginea prăpastiei. Cu Sharapova, Simona avea nevoie de o victorie de genul ăsta, categorică, demolatoare, triumfătoare. Statistica meciului? Maria a câștigat doar 4 puncte pe serviciul doi al Simonei. A doua statistică a meciului? O singură neforțată pentru Simona în primul set, și aceea la sfârșitul său. ”Sharapova nu are cu ce să lucreze, Halep nu-i dă nimic”.

Mai mult decât ștergerea acelui zero obsedant din h2h-ul cu Sharapova, cred că aveam cu toții nevoie de un reminder despre ce poate să producă Simona Halep pe un teren de tenis: jocul ei cel mai bun este ritmat, rotund, perfect echilibrat între apărare și atac. E un flux în care intră, și ea și loviturile ei, un spațiu unde traiectoriile sunt clare și totul curge. Această transă fluidă este cu atât mai evidentă atunci când dincolo de fileu adversara se simte ca peștele pe uscat, ca Maria astăzi. Aproape 40 de neforțate a făcut Sharapova, dar destule dintre greșelile catalogate ca neforțate de cei care fac statisticile mi s-au părut influențate de mingile venite de dincolo: adânci, pe corp sau în afara terenului, obligând-o pe Maria să lovească fără pregătire sau din alergare. În timp ce tenisul rusoaicei se năruia, Simona a continuat să joace cu o eficiență neobosită, presând în timpul punctului și servind autoritar.

Două lucruri se desprind din acest meci: primul, că atunci când joacă cel mai bun tenis al ei, Simona Halep poate învinge pe oricine. Al doilea este că cel mai bun tenis al ei presupune musai un serviciu solid și liniște emoțională. Au fost multe dubii în acest an legate de capacitatea ei de a progresa, de a adăuga noi dimensiuni jocului său, de a întări serviciul și a-și redescoperi varietatea surprinzătoare din timpul schimburilor. Acest meci dovedește că da, toate acestea sunt încă acolo, în ADN-ul ei de jucătoare. Cât de des și cu câtă ușurință le poate accesa, asta e altă întrebare, una clasică pentru toți tenismenii: cum faci să-ți aduci jocul cel mai bun de fiecare dată, sau cel puțin de fiecare dată când contează? Este o chestiune de echilibristică între a fi sănătos și cu mintea limpede, odihnit, dar nu fără meciuri, motivat, dar nu stresat. Jucătorii de tenis sunt ca niște dirijori care trebuie să coordoneze o orchestră plină de variabile care o pot lua razna în orice moment.

Cea mai nouă inserție în această orchestră este Andrei Pavel, iar mina lui mândră și stoică, micul zâmbet aproape imperceptibil de după meci spun: victoria asta nu-i nimic ieșit din comun și abia ne-am pus pe treabă. Îmi amintesc de Pavel ca antrenor din niște OCC-uri ale Tamirei Paszek de pe vremuri și mi s-a părut genul energic, ambițios, poate mai ambițios decât eleva lui de atunci. Pe lângă diplomația și înțelepciunea lui Cahill, energia și competitivitatea lui Pavel pot fi complementare și pot activa latura de asasin tăcut a Simonei, care, mental, mi se pare cea mai mare calitate a ei. Cred că Simona Halep este un om inteligent care gândește tenisul, dar mai mult decât asta este genul care tace și face. Cahill este un analist și un psiholog excelent, dar e nevoie și de cineva care să-i activeze Simonei latura de om de acțiune, motivat și nemilos. OCC-urile inspiraționale sunt bune pentru tv și pentru fani, dar cel mai bine este atunci când nu este nevoie de ele, ca azi.

Nu sunt garanții în tenis, sportul în care nicio zi nu seamănă cu alta, dar sper ca reîntoarcerea acestei Simone hotărâte, limpezi și curajoase să dureze. De acum înainte, cât mai multe victorii și cât mai puține OCC-uri îi doresc și ei, și nouă.

 

***

 

Noile tricouri 30-0  sunt acum pe stoc!
„My Forehand” și „Play Hard” sunt disponibile.

Ia-le din Shop 30-0:

 

My Forehand

 

„Play Hard”

 

 

Fă-ți o bucurie sau ia cuiva drag un cadou din Noul 30-0 Shop, aici

 

Îți place?
2performant

Cele mai bune jucătoare de tenis sunt la Singapore. Cei mai buni generatori de vânzări online sunt în Affiliate Ranking by 2Performant

Cele mai noi