Capul sus, Horia! Înfrângere dramatică în finala de la Rotterdam (foto)

Adrian Țoca | 20 februarie 2012

Capul sus, Horia! Înfrângere dramatică în finala de la Rotterdam (foto)

Numai cine joacă în mod constant tenis poate înţelege cât de dureroasă a fost înfrângerea suferită de Horia Tecău şi Robert Lindstedt în finala turneului de la Rotterdam, 6-4, 5-7, 14-16 în faţa perechii Llodra – Zimonjic. Un meci pe care Horia şi Robert l-au avut în mână, pe care l-ar fi putut câştiga în diverse feluri şi în numeroase momente, dar care, totuşi, le-a scăpat printre degete. 

Cei doi şi-au dorit foarte mult o revanşă în faţa lui Llodra – Zimonjic, în faţa cărora pierduseră trei meciuri anul trecut, printre care şi două finale. Şi un punct le-a lipsit să o obţină. Cinci mingi de meci au avut Horia şi Robert în super tie-break, însă numai una pe propriul serviciu, şi aceea, ratată copilăreşte de un semiluft al lui Lindstedt. 

Până să se ajungă acolo, cuplul româno-suedez făcuse un meci admirabil. Primul set, de exemplu, a fost o lecţie de dublu. Foarte concentraţi, cei doi au fost foarte grijulii cu punctele, ţinându-i la distanţă pe adversari şi servind de fiecare dată foarte bine. De altfel, lipsa greşelilor lui Horia şi Robert i-a frustrat teribil pe oponenţii acestora. Recunoscuţi drept doi tipi cerebrali şi calmi, Llodra şi Zimonjic au început să dea semne de nervozitate tot mai evidente în setul doi, iar sârbul a avut câteva izbucniri nervoase în momentul în care Tecău/Lindstedt au obţinut break-ul şi în setul secund.

Am avut trei şanse de dublu break în setul doi!

Primul moment cheie a venit în setul 2, la 3-1 pentru ai noştri. Trei mingi de break succesive am avut pentru a închide, practic, definitiv meciul. La set şi 4-1, numai o minune i-ar fi salvat pe Llodra şi Zimonjic. Şansele au fost însă irosite, şi s-a făcut 3-2, iar game-ul următor, natural, a adus ceva presiune pe serviciul lui Robert. Suedezul şi l-a pierdut, iar, de la 3-3 meciul, aproape rupt cu câteva minute înainte, a intrat într-o zonă de echilibru foarte pronunţat. La 5-6, a fost rândul lui Horia să piardă pe serviciul său, şi astfel s-au setat condiţiile unui final de infarct.

Supertiebreak-ul a avut de toate. Publicul foarte numeros pentru un meci de dublu a intrat şi el în atmosferă, salutând, pe rând, reuşitele şi erorile celor două echipe. Nivelul de joc a fost excepţional, cu câteva schimburi de mingi electrizante. Puteai auzi cum oamenii din public respiră greu lângă tine.

Horia şi Robert s-au desprins primii, cu 4-2, apoi s-a revenit la 6-6. A fost momentul unui rever absolut senzaţional al suedezului, care a dat semnalul unei noi ruperi de ritm pentru ai noştri. S-a ajuns la 9-6, trei mingi de meci succesive. Primele două au fost salvate de Llodra – Zimonjic, dar, la a treia, Lindstedt, cu tot terenul în faţă, a luftat în momentul în care ar fi trebuit să execute. 

Şocul a fost puternic, dar nu i-a afectat în primă fază pe cei doi. S-a continuat să se joace cu sufletul la gură. Am avut o a patra minge de meci, la 10-9. Apoi, evoluţia scorului a fost 10-11, 12-11 şi a cincea minge de meci, 12-13, 13-13. La 13-13, a fost rândul lui Horia să rateze un smash cu tot terenul advers în faţă, provocând rumoare în tribune. De altfel, Llodra şi Zimonjic i-au frustrat în repetate rânduri pe ai noştri cu felul în care au salvat numeroase smash-uri, câştigând puncte preţioase, în setul doi şi în decisiv, pe astfel de greşeli la mingi aparent simple ale lui Lindstedt şi Tecău, greşeli care au pus o presiune suplimentară pe cei doi.

La 13-14, cuplul advers a făcut dublă greşeală, stârnind şi mai multe zumzete în tribune. A fost, însă, şi ultimul punct obţinut de Horia şi Robert. Ultima minge, la fel de electrizantă, s-a terminat cu un retur afară al suedezului. Demolaţi de-a dreptul, cei doi au stat minute bune cu capetele ascunse în prosoape, nevenindu-le să creadă maniera în care au scăpat trofeul printre degete.

La festivitatea de premiere, Nenad Zimonjic a fost foarte elegant, transmiţându-le adversarilor compasiunea lui. “Nici nu ştiu cum am scăpat teferi din această finală. Au fost momente în care nu mai credeam că putem câştiga. Dar am luptat până la capăt şi astfel am ajuns aici, în postura de a vorbi după o victorie. Dar la fel de bine putea să fie invers. Ei (Robert şi Horia) au jucat foarte bine azi, au pus o presiune mare pe noi. Nu-mi vine să cred că nu am pierdut”.

În pofida eşecului dureros, Horia şi Robert trebuie apreciaţi pentru un turneu foarte bun, cu evoluţii solide şi promiţătoare pentru restul anului. Simplu de zis, dar ei au nevoie să nu se lase afectaţi prea mult de o înfrângere, ce-i drept, dureroasă şi cu potenţiale repercusiuni asupra moralului lor, mai cu seamă că episodul nu e unul în premieră anul acesta. Şi la Australian Open au ratat minge de meci în semifinala pierdută cu fraţii Bryan. Dacă vor reuşi să depăşească repede momentul, ei au toate şansele să facă un sezon şi mai bun decât precedentele două.  

 

 

 

Mai multe fotografii de la finală, pe pagina de Facebook a Treizecizero.ro.  

Îți place?
2performant

Cele mai bune jucătoare de tenis sunt la Singapore. Cei mai buni generatori de vânzări online sunt în Affiliate Ranking by 2Performant

Cele mai noi