Campionii ultimilor patru ani de la Australian Open se reîntâlnesc: Djokovic – Wawrinka, episodul al III-lea

Camelia Butuligă | 28 ianuarie 2015

Stan Wawrinka și Novak Djokovic au respectat calculele din momentul tragerii la sorți și se vor revedea la Melbourne pentru al treilea an la rând: întâi în optimi, apoi în sferturi, acum în semifinale. Facem deja planuri pentru finala de la anul?

Apropo de comparaţia jucătorilor de top cu supereroi, îl mai vede cineva pe Wawrinka ca pe Hulk? Un tip politicos şi inteligent care poate la o adică să te facă pilaf? Săracul Kei Nishikori n-a apucat să vadă prea bine mingea în primele două seturi, iar în setul trei, când s-a mai dezmeticit, şi-a dat singur lovitura de graţie cu acel dropshot teribil la sfârşitul tiebreak-ului.

Tiebreak-ul a fost de altfel singurul moment care a mai ridicat temperatura şi pulsul pe stadion. După ce Stan a sprintat către 6-1 într-o clipită, Kei s-a agăţat şi a salvat toate mingile de meci, ducând scorul la egalitate. Iar la 6-6, într-un schimb care o sa-l bântuie ceva vreme de acum incolo, Nishikori a ales să pună o scurtă de pe linia de fund, la sfârşitul unui schimb intens în care reuşise să-l manevreze pe Stan înspre stânga terenului şi să-şi deschidă partea dreaptă. Scurta a plutit parca in slowmotion, a părut că trece, dar s-a lovit de banda fileului şi a căzut la pământ, odată cu speranţele lui Nishikori. Până şi imperturbabilul Michael Chang a avut o grimasă de durere în lojă. Următorul punct Wawrinka a făcut un as, al 20-lea din meci, şi a încheiat socotelile.

„Phew, încă mai sunt emoţionat din cauza tiebreak-ului”, a spus Stan în deschiderea conferinţei de presă. Într-adevăr, dacă dropshotul trecea şi pierdea acel punct, Kei ar fi avut o şansă să profite de dezamăgirea lui Wawrinka şi să câştige tiebreakul. Japonezul nu e străin de meciurile câştigate în cinci seturi, aşa că Wawrinka poate ar fi avut motive să fie un pic îngrijorat. Însă din tenisul etalat până atunci, în afară de acea scăpare din tiebreak, Nishikori nu a părut că are cu adevarat cu ce să-l deranjeze pe Stan the Man. Wawrinka l-a strivit pe Kei cu 46 de winnere, pe când Nishikori a reuşit abia jumătate. The Hulk a fost impozant, cu un serviciu dominator şi atitudine agresivă din spatele terenului.

Cu toată etalarea de forţă, Stan se comportă în afara terenului ca omologul său din benzile desenate. Cu o atitudine de „Cine, eu?”, refuză să se plaseze printre pretendenţii la titlu, ajungând să declare chestii derutante cum ar fi următoarea: „N-am venit in Australia să-mi apăr titlul şi n-am venit nici să câştig”. Un set pierdut din 15 şi 5-0 la tiebreakuri până acum sună foarte bine pentru un tip care n-a venit să câştige. Întrebarea legitimă care se pune şi cu care sunt total de acord este: „Dar de ce ai venit mai exact in Australia, Stan?” Aaa, să joci aşa nişte meciuri, eventual 7, şi să-i faci pilaf pe adversari? Ok, atunci.

Bun, deci încă un reprezentant al lupilor tineri a capotat, lăsându-ne să ne punem speranţele în Milos „BeliveInTheSleeve” Raonic. Care au durat preț de un set, atât cât a putut să țină „mâneca magică” interesant meciul cu Nole. Cu toată presa bună pe care și-a câștigat-o în acest start de an, în care a impresionat în special la Brisbane, dar s-a arătat foarte solid și la Melbourne, Milos rămâne în continuare fără o victorie-etalon, ceva ce alții precum Nishikori sau Dimitrov au în cont: 7-6, 6-4, 6-2, iar cel mai tânăr semifinalist din acest an la Australian Open va fi… Djokovic, ajuns pentru a patra oară în semifinalele unui Slam fără să piardă un set. Mai are de tras ca să-i ajungă pe Federer și Nadal (fiecare cu câte opt) la acest capitol. Azi, Djokovic a fost Money in the Bank, vorba lui Robbie Koenig:

The Hulk a declarat că se va uita cu maximă atenţie la acest meci şi va încerca să se abţină să spargă televizorul. Ok, ultima parte am inventat-o eu. Deşi ar fi fost mult mai fun pentru comparaţia cu Hulk ca Stan să arunce televizoare pe geamul hotelului decât să se ducă să-l vadă diseară pe tipu' ăsta în concert, aşa cum a zis pe Twitter.

Cert e că marea semifinală, prognozată încă din momentul tragerii la sorți, s-a produs: va fi Djokovic – Wawrinka, episodul al treilea, după cele două meciuri memorabile din 2013 (optimi de finală) și 2014 (sferturi), în care cei doi și-au împărțit victoriile. Cea de anul trecut în mod particular a fost relevantă, pentru că i-a pus capăt seriei de titluri a lui Djokovic la AO. De fiecare dată, meciul a intrat pe lista celor mai bune ale anului, așa că așteptările sunt imense și de această dată, mai ales că aproape fiecare întâlnire a lor în Grand Slam-uri a fost explozivă, spre deosebire de mult mai puțin interesantele lor meciuri de două seturi.

s

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi