Acel moment istoric: Serena câștigă Wimbledon a șaptea oară, egalează recordul de 22 de Slamuri deținut de Steffi Graf

Camelia Butuligă | 9 iulie 2016

Serena Williams a răzbunat eșecul din finala Australian Open, învingând-o de această dată pe Angelique Kerber. Angie rămâne cu bucuria a două finale de Slam din cele trei jucate anul acesta

Serena Williams a făcut încă o dată istorie la Wimbledon, egalând recordul de titluri de Grand Slam câștigate în era Open, deținut până acum doar de Steffi Graf. Cele două legende au câte 22 de titluri de Slam, iar Serena va avea o primă oportunitate la a prelua de una singură recordul la US Open. Serena a învins-o cu 7-5, 6-3 pe Angelique Kerber, într-una dintre finalele feminine foarte frumoase ale ultimilor ani. Ea pune astfel capăt unei serii de trei Slamuri la care a capotat. 

”Nu eu am pierdut meciul, ea l-a câștigat. A jucat incredibil”, a spus Angelique Kerber după finala de la Wimbledon pierdută contra Serenei Williams. Ei bine, afirmația lui Angie este pe jumătate adevărată: ea a pierdut primul set și Serena l-a câștigat pe al doilea. 

Dar până să ajungem la sfârșitul seturilor, acolo unde se câștigă meciurile, să recapitulăm puțin ce s-a jucat în primele 6-7 game-uri ale fiecărui set: pentru că ce s-a jucat, dragii mei, a fost aprig. APRIG și minunat.

Să facem niște plecăciuni în fața deplasării și selecției loviturilor lui Kerber și apoi în fața serviciului și returului Serenei. Combinate, acestea au dus la niște schimburi fenomenale, la niște unghiuri uluitoare, la niște winnere scoase din cele mai adânci rezervoare de ingeniozitate și anduranță și curaj. În lipsa Vikăi, Serena-Angie este noul meu match-up preferat din WTA: combinațiile forța de neoprit versus obiectul de neclintit sunt cele mai bune, yes, no? Uitându-mă la defensiva absolut neobosită și neînfricată a lui Angie mi-am adus aminte de un alt stângaci care mai degrabă ar fi murit decât să lase mingea să treacă pe lângă el. Probabil îmbătrânesc și mă emoționez din te miri ce, dar să știi că-ți duc dorul, Rafa.

Înapoi la fete. Cineva a zis zilele astea: ”Serena Williams joacă cel mai bine când e enervată.” Ce motiv mai bun să-i dai Serenei pentru a se enerva decât s-o bați într-o finală de Grand Slam? Poate să-i calci cu mașina cățelul. Uitați-vă la poza de dinainte de meci de la fileu: nicio atingere, Serena uitându-se drept în față cu ochii ușor mijiți și un zâmbet strâns care nu anunță nimic bun. Fool me once… 

Pe teren, Serena a arătat că și-a făcut temele după Australia: jocul ei a incorporat schimbări făcute special pentru a contracara stilul lui Kerber. În primul rând, a servit fantastic. Asta e bine împotriva oricărui adversar și mai ales pe iarbă. Cu dedicație specială însă au fost serviciile out-wide în careul din dreapta, pe reverul lui Angie. Apoi, Serena a acoperit crosurile foarte bine când a urcat la fileu, pentru că în Australia Kerber a omorât-o cu passing-shoturile în cros-cârlig din alergare, marcă înregistrată. Apoi a  încercat să pedepsească cât a putut de bine serviciile lui Kerber, mai cu seamă al doilea. Asta i-a ieșit uneori, alteori nu, dar am numărat estule return winners la care Angie s-a uitat lung. Nu în ultimul rând, a tras de ea și a rezistat cât a putut în schimburi. Deși a câștigat doar 38% din schimburile jucate din spate și a avut -6 la raliurile de mai mult de 5 lovituri, Serena s-a ținut de deplasarea infernală a lui Angelique, iar asta a transmis un mesaj: poate nu mă mișc la fel de bine ca tine, dar mai știu și eu niște trucuri. Unul dintre ele a fost contre-piedul, cu care Williams a prins-o de vreo câteva ori. Alt truc au fost winnerele de rever, pe care open-stance-ul Serenei îi dă posibilitatea să-l lovească cu nonșalanță de oriunde în teren spre oriunde în teren.

La toate cele de mai sus, Angelique a opus un joc din spate absolut infernal și imprevizibil. Mă uitam la selecția loviturilor ei și mă gândeam că poate Aga Radwanska să mai fie la fel de imposibil de anticipat. Kerber nu are scheme preferate, sau cel puțin nu le mai văd eu: joacă cross, dar din senin poate să deschidă în lung de linie pe ambele părți, iar crossurile sunt dintre cele mai variate, și ca unghi, și ca înălțime. De asemenea, trecerea de la reverul ei lopățică lovit ultraplat la dreapta cârlig cu spin este foarte izbitoare și, presupun, enervantă pentru adversare. Ce n-a mai folosit azi decât foarte puțin au fost scurtele, o armă cu acre a avut mare succes contra Simonei, de exemplu.

Poate n-a mai mers s-o ademenească pe Serena la fileu cu scurte pentru că americanca a avut o strategie ofensivă, urcând ea singură de multe ori și terminând punctul cu voleu (16/22). Până la urmă, acesta cred că a fost motivul pentru deznodământul de azi: Serena a jucat mai ofensiv ca poziție (un grafic arăta că a lovit 39% din mingi în interiorul terenului, mai mult decât dublu față de Kerber) și pe iarbă asta dă mereu roade. Cuplat cu un prim serviciu pe care și-a câștigat 88% dintre puncte și 39 de lovituri direct câștigătoare dinamica meciului a fost: Serena agresoare și Kerber cea agresată. 

Cu Kerber servind a doua, această dinamică era și mai evidentă; Angie era mereu sub presiune pe serviciu și rezistența ei s-a rupt, cum altfel, la 5-6, când de la 15 egal, a făcut două neforțate consecutive pentru a-i da Serenei două șanse de break. Pe prima a salvat-o, dar pe a doua Serena a fructificat-o cu unul dintre acele winnere de rever despre care vorbeam mai sus. Setul unu a fost câștigat de Serena, da, dar Angelique a fost cea care i-a oferit o mână de ajutor. 

Însă credit lui Kerber că nu s-a ofilit sub povara dezamăgirii și că a luat-o de la început și mai îndârjit în setul doi. Același tenis tip scai, aceleași lovituri imprevizibile și raliuri lungi care au zăpăcit-o pe Serena suficient cât să-și ia câteva căzături, setul doi a fost cel puțin la fel de fascinant de urmărit ca setul unu. Atât de fascinant că la 3-3 Kerber a făcut rost de o minge de break, prima din meci! Dar Serena a scos din nou acea armă formidabilă care este serviciul și a neutralizat imediat atacul cu doi ași consecutivi (la al doilea, Kerber și-a aruncat mâinile în aer) și apoi a câștigat game-ul forțând o greșeală pe reverul lui Angelique.

Asaltul Serenei începuse și avea să continue în game-ul următor, la sfârșitul căruia Angie și-a pierdut serviciul, dar nu din cauza unor neforțate, ca în primul set, ci din cauza unor greșeli forțate de către Serena (3 consecutive, de la 40-15). Serena a presat, a lovit mai tare, mai adânc, mai repede și Kerber nu i-a mai putut ține piept. La avantaj Serena, Angie a greșit neforțat pe un rever, mult în out. Digul, fisurat deja, se prăbușea.

Câteva minute mai târziu, după un hold la zero, Serena se prăbușea și ea, dar pe iarbă, cu cele 22 de Slamuri și recordul lui Steffi în brațe. Un record pe care l-a urmărit atât de mult și pe care l-a scăpat printre degete de trei ori, în sfârșit atins pe iarba de la Wimbledon. Cea egalată nu a fost în tribună pentru a o urmări, dar au fost acolo Margaret Court, cea mai titrată jucătoare de tenis, cu 24 de Slamuri. Ea este următoarea și inevitabila țintă în majestuoasa defilare către imortalitate a Serenei Williams. 

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi