Sharapova se ridică din corzi și o doboară pe Ostapenko. Rafa Nadal și Novak Djokovic se regăsesc față în față

Camelia Butuligă | 18 mai 2018

Prima întâlnire dintre Sharapova și Ostapenko a fost o bătălie fizică de trei ore și zece minute. La capătul ei am aflat ceea ce știam deja: ambele jucătoare sunt periculoase pe zgură, ambele vor fi pretendente la Roland Garros. Dincolo, Novak Djokovic începe să-și reclădească jocul la timp pentru Roland Garros. Dar testul suprem va fi dat de întâlnirea din semifinale cu Rafa Nadal. A 51-a dintre cei doi!

Sunt jucători la care mă uit și nu înțeleg cum de lovesc așa, cum de ajung la mingi și le pun unde le pun. Printre aceste mistere ale biomecanicii sportive sunt doi dintre învinșii zilei de azi: Fabio Fognini și Jelena Ostapenko.

Italianul, mai degrabă scund pentru un jucător de tenis (1,79) lovește cu un timing atât de bun încât pare cu vreo 10 centimetri mai înalt. ”He plays bigger than he is”, ar zice americanii.

Capabil să apere cot la cot cu cei mai buni jucători defensivi (ca toți italienii, a crescut pe zgură), Fognini este însă în stare să joace și lipit de linia de fund, luând mingea repede și furând câteva fracțiuni de secundă din timpul de reacție al adversarului. Nu lovește cu foarte mult spin, surprinzător pentru cineva care a avut atâta succes pe zgură (șase titluri și șase finale pe suprafața roșie), dar atunci când merg, loviturile sale sunt așa de rapide și lungi încât pot pune probleme oricărui adversar. Însă misterul este aparenta lipsă de efort cu care le produce – presupun că asta e ceea ce se numește talent.

În sfertul cu Nadal a zburat, revenind de la 1-4 și câștigând primul set cu 6-4. Contra spaniolului, reverul este o parte esențială a planului de joc, iar Fabio poate face cu al lui ce făcea Djokovic pe vremuri: rezistă în schimburile cros cu forehandul nimicitor al lui Rafa, îl scoate pe acesta în afara terenului și punctează apoi în lung de linie. Este o tactică riscantă și dificilă, care cere precizie și timing impecabil. Cere să fii un shot-maker.

Problema lui Fognini nu este capacitatea de a face hot shoturi, ci de a le face până la sfârșitul meciului. Din nefericire pentru el și alți jucători cu sclipiri de geniu, în acest sport sclipirile trebuie repetate timp de cel puțin două seturi. De aceea de obicei au câștig de cauză cei cu joc constant, mai degrabă decât strălucitor.

Ce-i drept, Fognini a acuzat azi niște dureri la un genunchi (la care a purtat un bandaj de la începutul meciului), dar chiar și fără această problemă fizică, constanța e de obicei o problemă pentru el; mai cu seamă împotriva unui jucător ca Nadal, care taxează orice fluctuație.

https://twitter.com/InteBNLdItalia/status/997450027797794817

Până la urmă, nu-i așa rău: Fabio a câștigat un set în sferturi, și-a auzit numele scandat pe Centrale, iar Rafa a câștigat meciul pentru că, nu-i așa, trebuie să se împlinească profeția. De câte ori suntem în sezonul de zgură, iar Rafa este la capacitate fizică bună, simt că roțile destinului se pun în mișcare și că suntem prinși în ceva implacabil, care începe cu el câștigând de regulă trei turnee pe zgură înainte de RG și se termină cu Nadal ridicând Cupa Mușchetarilor pe Philippe Chatrier.

Asta dacă nu se pune de-a curmezișul o veche cunoștință care devine din nou relevantă: Novak Djokovic. Întrebat dacă i-au lipsit vreun pic meciurile contra lui Novak (au jucat 50!), Rafa a ridicat dintr-o sprânceană și a răspuns ceva similar cu: ”Credeți că-s prost?”

În timp ce scriu acest articol, Novak încheie învingător sfertul contra lui Nishikori. La Roma, a arătat sclipiri din forma care l-a făcut invincibil acum câțiva ani: deplasarea, mușcătura loviturilor, deciziile din ce în ce mai bune în momente cruciale. Dar cel mai important și mai îngrijorător pentru adversari? Djokovic pare să-și fi regăsit plăcerea de a lupta.

Cealaltă semifinală de pe tabloul masculin este prin comparație mult mai puțin sonoră, deși nu mai puțin ofertantă ca match-up: Marin Cilic a trecut de Carreno-Busta și îl așteaptă pe Sasha Zverev, care și-a văzut oprită la 23 seria de seturi câștigate la rând, dar a trecut de Goffin, 6-4, 3-6, 6-3.

Al doilea mister biomecanic de care vorbeam mai sus este Jelena Ostapenko. Nici ea nu este la prima vedere un specimen fizic intimidant: are 1.77, o înălțime destul de răspândită pentru o fată care joacă tenis, iar constituția sa fizică este obișnuită, fără o musculatură extraordinară. De asemenea, nici mișcarea pregătitoare a loviturilor nu anunță armele de distrugere în masă dezlănțuite de letonă. Pur și simplu este uluitor cum poate genera atâta viteză. Mai mult decât atât, cum poate absorbi lovituri foarte tari și cum le redirecționează cu o precizie milimetrică. De fapt, asta o face pe Ostapenko un fenomen: forța loviturilor cuplată cu precizia lor. Să dai tare s-a mai văzut (WTA are destule jucătoare ca Goerges, Giorgi, Vandeweghe, Keys etc), dar să dai tare și constant lângă linii este jackpotul în tenis.

Ostapenko poate surclasa pe oricine în WTA în schimburile din spate – singura care mai trebuie verificată e Serena. În prima lor întâlnire, letona a copleșit-o și pe Sharapova aproape un set, însă când să închidă socotelile la 5-2, Maria se agață, salvează două mingi de set pe propriul serviciu și apoi face break la zero pentru 4-5. Ostapenko a câștigat setul până la urmă în tiebreak, însă acel ocol a costat-o: și fizic, pentru că a trebuit să muncească mai mult, dar și psihic, pentru că i-a dat încredere Sharapovei să preseze. ”Sharapova ar fi făcut oricum asta”, veți spune. Da, dar altfel presezi după ce pierzi un set țac-pac cu 6-2 spre deosebire de unul pe care îl împingi până în tiebreak.

Meciul a devenit deci o bătălie fizică, durând trei ore și zece minute. Sharapova a răzbit până la urmă cu 7-5 în decisiv, după ce a câștigat setul doi cu 6-4. Aflăm deci ceea ce știam deja: ambele jucătoare sunt periculoase pe zgură, ambele vor fi pretendente la Roland Garros. Iar Maria va fi acum în calea Simonei Halep, după victoria acesteia cu Garcia.

Altă jucătoare cu tenis în forță care are un succes considerabil anul acesta pe zgură este Anett Kontaveit, care a trecut fără complicații de Wozniacki cu 6-3 6-1, tăind speranțele acesteia la locul 1 în această săptămână. Estoniana înregistrează a doua victorie din această săptămână împotriva unei jucătoare din Top 10, după cea cu Venus Williams și va juca împotriva Elinei Svitolina. Aceasta a confirmat statutul de coșmar pe care-l are pentru Angelique Kerber, eliminând-o cu 6-4, 6-4 – a șasea victorie la rând contra lui Angie.

Svitolina e și ea mult îmbunătățită ca joc: mai agresivă, mai fit, mai eficientă. Știm că poate juca pe zgură – este campioană en-titre aici, deci progresul ei trebuie privit cu multă atenție.

Oferte de neratat în Shop-ul 30-0!

 

1. Tricoul 30-0 Tee

Un tricou cu un design fresh, cu un copy subtil, cu care ieși din rând și îți faci cunoscută apartenența, ca fan, la sportul cu cel mai atipic sistem de scor din lume. Și la site-ul cu cel mai simpatic nume 😉

Ia-l de aici, pe negru, pe gri sau pe alb.

 

2. Pachetul Play: albumul Simona de Păstrat + tricou

Vrei să iei albumul Simona de Păstrat și să faci și o afacere bună? Pachetul ‘Play’, disponibil în Shop-ul 30-0 aici, îți aduce la un preț excelent albumul plus un tricou la alegere, dintre ‘Play Hard’ și ‘My Forehand’, ceea ce-ți asigură o reducere consistentă din prețul cumulat al celor două produse. Ofertă disponibilă un timp limitat!

Completează-ți comanda cu unul dintre stickerele și magneții 30-0 ca să treci de 130 de lei, limita de la care primești transportul gratuit!

Verifică toată oferta din Shop AICI

 

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi