Sclipitorii Djokovic și Federer se întâlnesc prima oară după Wimbledon. Și miza e iar mare

Adrian Țoca | 10 octombrie 2014

Calificarea într-o finală accesibilă + relansarea sau încheierea luptei pentru primul loc + orgoliile din head-to-head. Adăugăm la asta forma foarte bună a celor doi și rezultă un context remarcabil pentru Federer – Djokovic, episodul 36.

Shanghai va avea semifinala de gală pe care o prognozam cu toții în momentul tragerii la sorți: după câteva alarme false în sezonul de hard nord-american, inclusiv finala-care-n-a-mai-fost la US Open, Novak Djokovic și Roger Federer se vor revedea în sfârșit, pentru prima oară după finala de poveste de la Wimbledon.

Victoriile lor din sferturi au urmat un scenariu relativ asemănător. Și parcursul lor în turneu a semănat: fiecare a avut câte un meci mai complicat, fiecare și-a ridicat mult nivelul jocului odată ce au depășit momentul dificil. Revenind la meciurile de azi, firul narativ a fost același: set inaugural ceva mai strâns, apoi defilare în setul secund. Până și maniera în care au închis primele seturi a fost identică: și Nole, și Rog au convertit câte o minge de set într-un stil care a rupt orice fel de încredere a adversarului.

La Novak, bruma de echilibru pentru care Ferrer a tras din greu s-a rupt în game-ul de la 5-4. David s-a apărat fantastic ca să salveze trei mingi de set, apoi și-a făcut rost de două mingi de rebreak. Nu a putut converti, iar game-ul, un mic maraton de 13 minute, s-a încheiat apoteotic cu acest punct. Restul n-a mai avut istoric. Ferrer a avut la fel de puțin succes cu Djokovic în vremuri mai bune, cu atât mai puțin acum, într-o perioadă destul de slabă pentru el. În ciuda eforturilor din primul set, spaniolul a trebuit să-și accepte încă o dată inabilitatea lui de a provoca daune concrete în meciurile versus Big Four. Nu-i mai puțin adevărat că și Djokovic a jucat mai bine decât cu Mikhail Kukushkin, atunci când a fost serios frustrat de dezinvoltura cu care kazahul și-a impus big-hitting-ul, însă matchup-ul cu Ferrer e unul care îi convine foarte mult lui Nole și îl scoate în evidență. Practic, nu e nimic ce David poate face pe care sârbul să nu-l poată neutraliza sau prezenta într-o versiune mai bună. Impecabil pe baseline pe toată durata zilei, Novak a început să câștige tot mai mult în adâncime și în curățenia jocului, în special în setul secund, și l-a obligat pe Ferrer să facă eforturi uriașe doar ca să rămână în meci.

Federer – Benneteau a fost la un nivel remarcabil în primul set, când calitatea loviturilor de ambele părți a fost exemplară. Julien, cu siguranța omului care a mai trecut cu bine printr-o trântă cu Federer, a făcut puncte frumoase, în special pe final de set, la 5-6 și în începutul tiebreakului, însă elvețianul a făcut, per total, poate cel mai bun meci al săptămânii. Imperial pe primul serviciu, unde a câștigat 34 din 37 de puncte, Federer a lovit curat, foarte bine în special pe rever, parte de pe care a venit inclusiv punctul care a pus capăt setului, în tiebreak, un rever în cross imparabil. Pe lângă ofensiva la un cu totul alt nivel față de 2013 (comparația de mai jos e elocventă), a mai impresionat la el și disponibilitatea la efort prelungit în apărare. Exemplu, faza de la 6-5 (mai jos), pe care Federer a câștigat-o, e adevărat, cu ajutorul fileului, dar a muncit mult în punct. Asta a pus o presiune foarte mare pe Benneteau, care știa că trebuie să joace stelar tot meciul dacă vrea să aibă o șansă reală. 

Setul doi a fost o demonstrație de forță, sau mai degrabă o reglare de conturi, în amintirea emoțiilor din trecut. Așa cum face de multe ori atunci când se simte în siguranță și joacă având în spate un avantaj securizat, Federer s-a dezlănțuit și a lovit liber și sclipitor. A încheiat meciul cu numai 13 erori neforțate și a pus capăt meciului în numai o oră și 11 minute.

Cealaltă semifinală va fi între Feliciano Lopez și Gilles Simon. Jumătatea inferioară a tabloului e, practic, eclipsată, iar o finală disproporționată e inevitabilă, însă pentru Feliciano și Gillou a fost o săptămână memorabilă. Feli a confirmat victoria cu Rafa, evitând tiparul clasic al celor care fac o surpriză mare, numai pentru a pierde în meciul următor. Pentru Feliciano nu e deloc întâmplător că joacă bine la Shanghai. Este pentru a treia oară când el ajunge în semifinale la Mastersul din China. Va avea șansa unei finale dacă va trece de Gilles Simon, la al doilea succes versus un jucător de Top 10 în aceeași săptămână. După ce l-a învins pe Wawrinka, francezul l-a învins și pe Berdych (7-6, 4-6, 6-0), rezultat care păstrează în continuare incertitudinea în zona ultimelor locuri care duc la Londra. E o semifinală care îi face ceva dreptate unuia dintre cei mai isteți jucători din circuit, care n-a excelat niciodată la capitolul Masters. În plus, Gillou joacă bine de câteva săptămâni deja, așa că parcursul lui de la Shanghai nu e deloc întâmplător. Iar dacă Tsonga și Monfils nu se vor reface, iar Gasquet va continua să fie un non-factor, așa cum e în această perioadă, Simon s-ar putea impune ca o soluție la simplu în finala de Cupa Davis dintre Franța și Elveția.

Finala și mizele ei

Novak Djokovic – Roger Federer nu e doar un blockbuster tradițional și o potențială revanșă după Wimbledon, ci și un meci cu multe alte implicații. Întâi, e perspectiva unei finale foarte accesibile. Practic, aceasta e adevărata finală de la Shanghai, pentru că, în orice combinație, câștigătorul Novak-Roger pleacă favorit uriaș în ultimul act.

În al doilea rând, cum scriam și ieri, este miza locului 1. E foarte posibil ca de rezultatul de mâine să depindă dacă va mai fi o luptă pentru locul 1 sau nu. Dacă Federer câștigă și apoi ia și titlul, el taie dintr-un foc 640 de puncte din cele 1.630 care-l separă de Novak în Race. La Basel ar mai putea tăia alte (până la) 500. Ar însemna un final de sezon de foc pe axa Paris – Londra.

Dacă Djokovic câștigă, și apoi ia și titlul, lucrurile merg în sens invers: Novak adaugă 640 de puncte la diferența menționată, iar lupta pentru locul 1 e aproape gata.

În secundar, Djokovic are șansa de a egala într-un final head-to-head-ul cu Roger. Cei doi s-au întâlnit de 35 de ori de-a lungul anilor, elvețianul conducând încă, 18-17. Cele patru meciuri din 2014 au fost împărțite, însă Djokovic le-a câștigat pe cele care au contat, finala de la Indian Wells și, în special, cea de la Wimbledon – ambele cu un final dramatic. Federer s-a impus la Dubai și în semifinalele de la Monte Carlo, dar singurul câștig concret din cele două situații este titlul de 500 de la Dubai.

Încărcătura meciului e suplimentată de forma foarte bună a celor doi. Djokovic vine după 29 de victorii succesive în China. Interesant, ultima oară când a pierdut în această țară s-a întâmplat tot la Shanghai, în 2010, când cei doi s-au întâlnit în … semifinale. Ca și mâine. De atunci, Novak a adăugat trei titluri la Beijing și alte două la Shanghai.

“Nu e ca și cum Roger n-ar fi avut succes peste tot în lume. În plus, va fi și el puternic susținut de public”, a spus Novak, respingând ideea că locul unde se joacă ar fi un factor.

“Vom vedea cât de mult va putea să facă el, cât de bine mă poate neutraliza, și cât de bine mă pot descurca eu. Novak face un sezon grozav, dar voi da tot ce pot. Am un tenis bun în acest moment”, a spus și Roger.

“Nu există un favorit clar pentru mâine. Ori de câte ori jucăm, e un thriller”, a spus Nole. Și așa și e. Djokovic și Federer scot ce-i mai bun din celălalt cu fiecare ocazie în care joacă. Faptul că meciurile lor încă mai produc mize atât de mari precum cea explicată mai sus e un bonus.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi