Rafa pleacă din pole position, Delpo pândește, Novak și Roger, posibil sfert de finală. Preview-ul turneului masculin

Camelia Butuligă | 24 august 2018

Tabloul masculin propune două jumătați echilibrate, iar dintre cele patru sferturi doar al treilea pare lipsit de povești interesante. În primul sfert se află Nadal, în al doilea Del Potro, Murray și Wawrinka, iar în ultimul Federer și Djokovic. Cine va profita?

US Open este oferit de

La o primă ochire, jumătatea de sus a tabloului masculin pare mai interesantă decât cea de jos: ancorată de Rafa Nadal (1) și Grigor Dimitrov (8), propune o combinație interesantă de rechini vechi și noi, printre care și pe cei mai celebri nefavoriți, Andy Murray și Stan Wawrinka. Ultimul e chiar adversarul din primul tur al lui Dimitrov, chestie care sigur îi va provoca niște frisoane bulgarului ținând cont de meciul pierdut (tot în primul tur) la Wimbledon anul acesta. Grig are motive întemeiate de îngrijorare – 2018 a fost un an mai degrabă neremarcabil pentru el, pe când Wawrinka a făcut recent pași repezi pe drumul recuperării, apropiindu-se de nivelul său maxim. Iar nivelul maxim al lui Stan pe hardul american este de câștigător al US Open.

Dacă tot am început cu acest meci blockbuster din al doilea sfert, să rămânem aici și să explorăm. Cine va ieși câștigător va avea un răgaz să-și tragă sufletul în turul doi, care va propune un calificat ca adversar, dar apoi lucrurile devin interesante din nou. Turul trei e posibil să aducă dincolo de fileu fie pe Raonic, fie pe Simon, ambii provocări foarte diferite, dar cu potențial de complicații. Raonic a făcut pași mici, dar siguri către forma de dinainte de accidentare, iar Simon…deși veteran, dacă e neaccidentat, poate face zile amare oricui. Din grupul de opt jucători de deasupra nu-mi sare în ochi mare lucru – e străjuit de Isner și Dzumhur, și dacă își joacă serviciul bine, Big John poate ieși la suprafață pentru optimi. O optime Isner-Raonic ar fi moartea pasiunii, dar Isner – Wawrinka? Stan va fi brutalizat pe rever la retur, dar ce antrenament mai bun decât serviciul lui Isner ca să-și descarce acel backhand atomic? Totuși, ca să ajungă la întâlnirea potențială cu serviciul lui Isner, Stan the Man are niște adversari care se pot dovedi spinoși. Aici mult va depinde de starea sa fizică și de forma din ziua aceea.

Mai sus apar niște NextGeni (Tsitsipas, Medvedev, Coric), niște vulpi bătrâne (Verdasco, Lopez – din care nu va rămâne decât una după primul tur), Andy Murray și, nu în ultimul rând, favoritul meu personal la câștigarea titlului, Juan Martin Del Potro (3). Hm, hm. Toți se bat pentru cele două locuri din optimi. E interesant potențialul un-doi de meciuri NextGen: Tsitsipas- Medvedev în turul doi, urmat de Coric în turul trei. Cine va ieși câștigător dintre acești Prâslea probabil va avea de înfruntat un rechin cu experiență în optimi. Nu știu dacă Murray este apt fizic să ducă trei meciuri de trei seturi din cinci. Înclin spre ”nu”, dar nu se știe niciodată. Murray deschide cu australianul Duckworth, și apoi cu Verdasco/Lopez. Ambele sunt meciuri câștigabile teoretic, dar toată lumea știe că Andy e vulnerabil și neintrat complet în ritmul competițional, așa că adversarii îi vor sări la jugulară cu mai mult aplomb. Chiar dacă trece de aceste două hopuri, mă îndoiesc că Murray va sări peste Juan Martin, care e un hop destul de mare, și la propriu și la figurat. Personal, o optime Delpo – Tsitsipas îmi surâde foarte tare și oricât aș ține eu la Andy, nu prea am chef să mi-o strice. Cât despre sfert… Delpo – Wawrinka? Yes, please.

Ăsta a fost sfertul al doilea, să ne ridicăm nițel mai sus și să vedem ce obstacole are Rafa în sfertul lui, primul. Pentru că, să fim sinceri, Rafa is the man to beat la New York anul ăsta. Favorit 1 și teoretic și practic, cred că această ediție este una din acele ocazii care i se ivesc la New York odată la câțiva ani – se aliniază planetele și din punct de vedere al jocului, și al tragerii, și al formei adversarilor. Celelalte trei ocazii au fost 2010, 2013 și 2017, iar Nadal n-a stat pe gânduri. De cealaltă parte a sfertului său  stă Kevin Anderson (5), cel pe care Rafa l-a bătut fără probleme anul trecut în finală aici. Anderson a mai jucat o finală de Slam între timp (Wimbledon), a progresat ca jucător, dar suficient pentru a-l bate pe Nadal? Nu știu.

Între ei doi se află o colecție interesantă de nume,  printre care un contingent serios NextGen: Rublev, Shapovalov, Fritz și Khachanov. Totuși, nu-l văd pe niciunul amenințător. Rublev vine după o accidentare, Shapovalov a avut o scădere semnificativă de formă anul acesta, iar Fritz și Khachanov îmi fac impresia unor jucători unidimensionali. Americanul va avea mare noroc dacă va deveni următorul Isner, iar Khachanov îi calcă pe urme mai degrabă lui Berdych decât lui Safin. În afară de aceștia, mai sunt niște oameni cu joc periculos pe hard (în teorie).

E plin sfertul de bighitteri (Edmund, Johnson, Querrey, Chardy sau Pospisil) dar ca să-l bați pe Rafa nu-i destul să dai tare per total, ci trebuie să intri într-o transă în care să nu ierți nimic timp de trei seturi, or asta e greu. Nu prea văd pe nimeni care să i se pună de-a curmezișul – iar acesta e singurul unghi din care mă uit la acest sfert. Rătăcit printre toți acești băieți voinici care trosnesc mingea de numa-numa este Dominic Thiem. Nici nu știu ce să-i doresc – să ajungă să joace cu Rafa în sferturi? Ok, îi urez asta – deși nu-mi fac iluzii în legătură cu rezultatul, sper să iasă un meci mai distractiv de urmărit decât semifinala de la RG.

Bun, deci ne aranjează la o semifinală Rafa-Delpo? Nu știu pe voi, dar pe mine da. Hai să vedem în jumătatea de jos cine se luptă.

Sfertul trei e străjuit de favoriții 7 și 4, Cilic și Zverev. Marin deschide cu Marius Copil (cei doi se tot întâlnesc, huh?), Zverev cu un jucător calificat. Pe partea sa, Cilic are jucători accesibili până în optimi, unde teoretic trebuie să joace cu Goffin. Belgianul ar fi un adversar redutabil, dar s-a retras recent de la Cincy din cauza unor probleme la umăr și depinde de cât de apt de joc vine la New York. Zverev are și el un traseu accesibil la prima vedere în primele trei tururi – dar dificultățile sale la Slamuri sunt cunoscute, ca și ”talentul” său de a juca mai multe seturi decât e înțelept în primele meciuri. Dacă ajunge în optimi, cei mai redutabili candidați pentru a-i fi adversari sunt Nishikori sau Schwartzman. Per total, un sfert echilibrat, din care mi-e egal cine iese – nu am înclinații sau investiții emoționale nici în stiluri individuale de joc, nici in match-up-uri.

Bun, ajungem deci în ultimul sfert, exploziv prin match-up-ul celor doi capi de serie care-l flanchează: Djokovic (6) și Federer (2). Nu mai departe de acum o săptămână cei doi au jucat finala de la Cincinnati, iar Novak l-a cam tăvălit pe Roger, adăugând niște sare și piper în plus la o rivalitate deja picantă. Cei doi vor fi nevoiți să se înfrunte mai devreme decât le-ar fi convenit (în sferturi), ceea ce a provocat cu siguranță un suspin de ușurare în celelalte trei sferturi. Meciurile Federer-Djokovic sunt mereu incitante, mai cu seamă la US Open, unde rivalitatea lor atinge nivelul maxim de năbădăi. Indiferent când joacă, sunt sigură că meciul e tratat ca o finală de amândoi. Să vedem doar dacă se poate pune cineva în calea lor. Hmmm, nu.

Dacă nu intervin probleme medicale (mai probabile la Federer, care, la vârsta lui, începe să scârțâie spre finalul sezonului), nu văd niciun adversar care să aibă pretenții serioase. Kyrgios ar fi fost un candidat pe traseul lui Federer, dar pe segmentul pregătitor american a fost cu genunchii în piuneze și nu prea a convins. Fognini, Carreno-Busta, Pouille, Gasquet pot avea pretenții la un set, hai două, dar trebuie să prindă o zi senzațională, iar Djokovic/Federer una teribilă, ca să câștige. Deci sper la un Federer-Djokovic în sferturi – și sper că Roger a fost suficient de ambiționat de finala de la Cincinnati pentru a veni cu alt joc la New York.

https://twitter.com/usopen/status/1032960860535382016

 

***

Lansare NOUĂ de la 30-0! Tricoul „N-o să”, inspirat de Simona Halep, despre cum să folosești negativitatea ca motivație suplimentară

Un tricou cu un design ultramodern, care transmite un mesaj puternic. Inspirat de titlul câștigat de Simona Halep la Roland Garros, „N-o să” este tricoul care nu mai are nevoie de nicio explicație. Când toată lumea îți spune că n-o să reușești, ambiționează-te și arată-le că se înșală. Apoi inspiră-i pe alții!

Atenție: PRECOMANDĂ! Livrări din 27 august.

Precomandă tricoul „N-o să” de aici.

Articolele 30-0 sunt susținute de
Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi