Rafa Nadal vine puternic în semifinale, îl învinge net pe Raonic: “Am avut mereu dubii, dar când ai dubii, muncești mai mult“

Adrian Țoca | 25 ianuarie 2017

Rafa Nadal s-a calificat în cea de-a 24-a semifinală de Grand Slam a carierei, după 6-4, 7-6, 6-4 cu Milos Raonic. Îl va întâlni acolo pe Grigor Dimitrov, care a trecut, tot în trei seturi, de David Goffin.

Rafa nu mai câștigase contra unui jucător de Top 10 la un Slam din 2014, de la Roland Garros. Tot din acel moment datează și ultima lui apariție în semifinalele unui Slam. De atunci, dubiile, forma slabă, întrebările și rezultatele chestionabile n-au mai prididit. Acum a învins doi jucători de Top 10 unul după altul, Monfils și Raonic, cedându-le doar un set, și este la doar o victorie de o nouă finală de Grand Slam. Pe hard. Adică exact ceea ce se spunea că devine din ce în ce mai improbabil în cazul lui.

“Nu-s o persoană arogantă, așa că mereu am avut dubii în ce mă privește. Dar dubiile sunt bune, pentru că te forțează să muncești mai mult ca să le depășești. Am avut o carieră foarte frumoasă, dar și multe momente grele, care m-au făcut să mă bucur și mai mult de situații precum cea de acum”. Și Rafa s-a bucurat din plin. Imediat după ce a câștigat ultimul punct al meciului, a sărbătorit îngenunchind, tipul de reacție rezervat mai degrabă pentru calificări în finală. Dar Nadal are motive evidente să aprecieze această victorie: era considerat de mulți outsider pentru meciul cu Raonic, în special după ce pierduse în fața canadianului în urmă cu două săptămâni, la Brisbane.

Dar Nadal este cunoscut pentru abilitatea de a face rapid ajustări la adversari care i-au creat probleme anterior. După acea înfrângere, Nadal a decis acum să returneze din teren, renunțând la obiceiul de a primi mult în spatele baseline-ului. Unde “mult”, în cazul întâlnirii cu Raonic de la Brisbane, înseamnă “cinci-șase metri”, în propriile lui cuvinte. “Am revăzut meciul și am decis să primesc mult mai sus. Am vorbit cu Carlos, cu Toni, știam că trebuie să schimbăm acest lucru, să punem presiune pe el. Chiar și în momentele în care el a jucat bine de pe baseline, eram pregătit să nu cedez teren, să nu ofer înapoi acei câțiva metri. Aceasta este o schimbare importantă pentru mine”, a spus Rafa la conferință.

Nadal are toate motivele să se simtă încărcat de energie după această evoluție. Tenisul lui a fost unul pozitiv, radiant, concentrat, nemilos (pun intended) și dătător de speranțe pentru semifinale și eventuala finală. Energia lui l-a făcut pe Raonic să pară lent și mereu în contratimp, nesigur pe ce ar trebui să facă. Știind că trebuie să vină peste Rafa și să atace, Milos a încercat fix asta, doar că aparițiile la fileu s-au dovedit o investiție ineficientă, deși necesară: doar 27 de puncte din 52 de urcări.

“Sunt foarte fericit datorită atitudinii mele de azi și a tenisului jucat. Am lovit câteva passinguri excelente, ceea ce-i o veste bună, pentru că atunci când reușesc să lovesc passingurile, înseamnă că joc bine”, a spus Nadal.

Cu toate astea, Milos a avut șansele lui și putea face meciul mult mai interesant. Nu e clar dacă ar fi putut să-l întoarcă, însă cu siguranță că și-ar fi maximizat șansele dacă ar fi convertit una din cele șase mingi de set de care a beneficiat în setul doi. Oarecum contra cursului jocului, Rafa a permis câteva erori cu care s-a ajuns la 15-40 în serviciul de la 4-5. Spaniolul a jucat bine cele trei mingi de set care au urmat, dar în tiebreak Milos a avut poarta goală, făcând dublă greșeală la o altă minge de set. La 2-0 la seturi, încrederea lui Milos s-a făcut țăndări, iar break-ul decisiv era doar o chestiune de timp. A venit la 4-5, când Rafa a presat expert la momentul potrivit.

E interesant de discutat cât a contat în jocul bun de azi al lui Rafa victoria din meciul cu Zverev. Dacă turneul se va dovedi la finalul lui un succes fantastic pentru spaniol, parte din explicații le-am putea găsi în acel meci. A fost important, pentru că a fost prima victorie a lui Rafa într-un meci de cinci seturi, după trei înfrângeri consecutive la Slamuri. Faptul că a depășit acest obstacol mental e posibil să-l fi eliberat. „E un sentiment grozav, în special să câștig în fața unor jucători dificili. Monfils, Zverev, Raonic, toți sunt top players, no. Deci e foarte important pentru mine, pentru că înseamnă că-s competitiv și joc bine, nu? (…) La US Open am fost aproape, am condus cu 4-3 și 30-0 în setul decisiv, dar n-am putut. Aici am putut. Am jucat și am luptat bine tot turneul”, a spus Rafa.

Ratarea finalului de set doi face ca Milos să își consolideze, vrând-nevrând, o reputație diametral opusă celei pe care o caută. Cu cât arată că își dorește mai mult asemenea meciuri, cu tot progresul făcut în deplasare sau pe baseline, cu toate încercările pe care le face cu echipa tehnică și cu studiul jocului, cu atât pare a se bloca în fața Big Four în meciurile mari. Raonic l-a învins pe Federer anul trecut grație unui final absolut dramatic, în care totul s-a dat cu susul în jos, dar a pierdut finala cu Murray, la fel cum pierduse și semifinala de la Australian Open, cu același Murray. Acum a venit rândul lui Nadal să-l oprească la Melbourne, un turneu la care Milos avea mari speranțe, iar acum canadianul trebuie să aștepte până la Wimbledon pentru o nouă șansă reală la un Slam. Nu-i mai puțin adevărat că și anul acesta, și anul trecut, corpul nu l-a susținut în totalitate. Accidentarea suferită în semifinala din ediția trecută i-a luat tot vântul din pânze, iar azi a avut dureri la același adductor ca atunci, ceea ce se adaugă la gripa care l-a afectat în ultima săptămână. “Sunt sigur că toți jucătorii au o problemă sau alta. În cazul meu, ultimele două săptămâni și jumătate au fost extenuante, multe lucruri de gestionat. Nu știu de ce apar mereu probleme la acel adductor, sper să nu fie de la operația avută la șold“, a spus Milos. Întrebat dacă simte că mereu când e aproape de ceva important, pățește ceva fizic, a răspuns: “Nu știu, nu vreau să mă deprim prea mult gândindu-mă la asta acum“.

Milos i-a dat însă credit lui Rafa și schimbărilor tactice făcute de acesta: “E mult mai consistent, face o sumedenie de lucruri bine. Luptă bine, ceea ce a fost mereu atributul lui cel mai important. O să fie două meciuri interesante, sau încă unul, depinde ce face în următorul. Per total, o să fie trei meciuri foarte interesante, pentru că sunt multe fire narative acolo“.

Grigor Dimitrov e bine, a câștigat 10 meciuri la rând și e în semifinalele Australian Open. Ar fi sunat ridicol dacă scriam aceeași frază acum un an, când Grigor cobora dramatic din toate punctele de vedere după ce era descalificat dintr-o finală cu Schwartzman sau aduna înfrângeri la jucători la care n-ar fi trebuit să piardă nicicum. Dar iată-l pe Grigor ajungând în liniște în careul de ași de la Melbourne, cu un tenis solid și convingător. Azi l-a expediat pe David Goffin în trei seturi fără incidente, 6-3, 6-2, 6-4. Este a doua semifinală de Grand Slam a lui Dimitrov de la Wimbledon 2014 încoace; între cele două momente, bulgarul a schimbat antrenori, s-a tot prăbușit în clasament și, esențialul, a părut fără o identitate clară, fără un plan precis pentru situațiile de criză de pe teren, fără o idee exactă despre cine e pe teren.

“Capitolul unde s-a îmbunătățit cel mai mult este mental”, spune chiar Goffin. “Ultimele câteva luni arată că mental stă mult mai bine decât în trecut. Nu a dat nimic gratis azi. Foarte solid”.

Dimitrov nu crede că readucerea lui pe drumul ce bun s-a petrecut brusc. Nu a fost o cotitură evidentă, ci un proces. “Nu pot să spun că a fost un moment din care am zis, ok, wow, am început să joc iar bine. Cred că am fost constant, am făcut aceleași lucruri în care am crezut. Nici înainte, nu făceam ceva greșit, ci nu mă pregăteam așa cum era potrivit pentru mine. Aici meritul îl are echipa mea, în special antrenorul meu (n.a Dani Vallverdu). Am continuat să muncim și să credem. Echipa și familia au fost două componente esențiale. Cu oamenii potriviți lângă mine, lucrurile au început, încet-încet, să se întoarcă în favoarea mea. Acum cred că sunt într-un loc bun”. Firește, aceste lucruri nu se reflectă doar în liniștea off-court a lui Grigor, ci și pe teren: “Iau decizii mai bune pe teren, atât la nivel de cum joc puncte, cât și cum joc în funcție de adversari. De asemenea, cum mă pregătesc pentru un meci. Sunt prezent când joc. Am mentalitatea corectă. Sunt o sumedenie de mici detalii, dar care pot face o diferență mare, dacă le pui cap la cap”.

Grigor simte, dintr-o dată, că totul capătă sens și formă. “Simt că am toate aceste unelte, tot ce trebuie ca să merg și mai departe. Și că treaba mea nu s-a încheiat. Abia aștept meciul de vineri, sunt pregătit. Ca să câștigi un Slam, nu există scurtături“.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi