Preview WTA Finals Singapore, prima parte: Kerber, Radwanska, absența Serenei

Camelia Butuligă | 19 octombrie 2016

Începem tradiționala analiză a combatantelor calificate la Turneul Campioanelor de la Singapore cu câteva observații despre retragerea Serenei Williams și jucătoarele de pe primele două locuri: Angelique Kerber și Agnieszka Radwanska.

Înainte de a analiza palmaresul din acest an și forma de moment a celor două premiante, câteva cuvinte despre retragerea Serenei. După anul plin de accidentări pe care l-a avut, nu pot spune că anunțul ei de a sari peste WTA Finals m-a surprins foarte tare. În ultimii ani, sezonul asiatic al Serenei s-a tot subțiat până la dispariția totală. Nici în 2015, nici în 2016, Williams nu a mai jucat deloc după US Open: anul trecut a fost șocul emoțional al înfrângerii contra Robertei Vinci, anul acesta motivul a fost mai degrabă fizic decât psihic. De fapt, din 2013, când a avut un sezon extraordinar, Williams a jucat din ce în ce mai puține meciuri în fiecare an.

După standardele ei, Serena a avut un an prost în 2016. A jucat doar opt turnee și a câștigat doar două tilturi: Wimbledon și Roma. Însă din opt turnee, patru au fost Slamuri. Din patru Slamuri, a luat unul, a făcut finală la alte două și semifinală la ultimul. Pentru un așa an ”prost”, restul WTA și-ar da o mână și-un picior. Însă per total, performanțele ei (sau lipsa lor, depinde din ce punct de vedere privim) din acest an sunt relevante pentru că ne indică tendința generală la momentul acesta: îi vine din ce în ce mai greu să se mențină sănătoasă și să susțină consumul fizic necesar câștigării unui Slam. Este acesta începutul sfârșitului pentru cariera ei, și așa extraordinar de longevivă? Toate semnele indică spre ”da”.

În contextul absenței Serenei, a devenit mai ușoară câștigarea titlului de la Singapore pentru restul fetelor? Da, dar nu cu mult. Chiar dacă ar fi participat, nu aș fi considerat-o pe Serena favorită clară la tiltu. Ar fi putut ieși din grupe, da, luând astfel uneia din celelate fete șansa de a se califica în semifinale, dar nu știu dacă ar mai fi putut să câștige încă două meciuri pentru titlu.

În concluzie, neparticiparea Serenei eliberează într-o anumită măsură tabloul, dar nu-l strică, ca să cităm o clasică mică la stat, dar mare la sfat. În afară de Garbine, aș zice că restul de șase fete pe care le știm calificate la ora asta vin la Singapore într-o formă bună spre foarte bună.

Angelique Kerber

Am mai spus și în alte articole că anul 2016 este anul Kerber. Aveți recapitulate în montajul de mai jos motivele pentru care Angie și-a asigurat în acest an intrarea în cărțile de isorie ale tenisului. Pentru prima dată în ultimii ani, atmosfera din WTA s-a schimbat: avem o jucătoare care este suficient de periculoasă și constantă încât să devină, alături de Serena, dominantă.

Este calitatea care o diferențiază pe Kerber față de alte finaliste de Slam în premieră: a reușit să construiască pe acea primă victorie din Australia. După o previzibilă mahmureală care a traversat sezonul de zgură, pe iarbă și hard Angie n-a mai luat piciorul de pe accelerație: finale la Wimbledon, JO din Rio și Cincinnati, semifinală la Montreal și trofeul la US Open.

În Asia, avântul lui Kerber a fost stopat de o Petra Kvitova în trombă, la Wuhan în optimi: un meci excepțional de trei seturi (6-7(10), 7-5, 6-4), o bătălie titanică completată  de schimburi monstru, printre care unul de peste 40 de lovituri. Meciul acesta parcă i-a luat vântul din pânze fregatei Angie. Restul turneelor la care a jucat (Beijing și Hong Kong) a cedat în câte două seturi în optimi și sferturi contra Svitolinei și Gavrilovei.

Este relevantă această încetinire și scădere în intensitate pentru Singapore? Poate fi. O să-l citez din nou pe Andy Roddick: ”Pentru rezultatul unui meci, forma de moment și match-upul contează mai mult decât locul în clasament.” Ca formă, Angelique nu și-a mai găsit după înfrângerea contra Kvitovei acel tenis intens și fără greșeli, chiar declarând că are nevoie de mai multe antrenamente pentru a se adapta la hardul indoor. Ca match-up, același meci contra Kvitovei a demonstrat (ca și în cazul Simonei) că o fată care lovește tare o poate bate. Iar la Singapore sunt prezente trei fete care corespund descrierii: Pliskova (care i-a luat set în finala USO și a învins-o în două seturi în finala la Cincinnati), Muguruza (cu care nu a jucat deloc anul acesta) și Keys (pe care a învins-o, ce-i drept, la Rio și Miami în câte două seturi). De asemenea, Kerber nu este invincibilă nici contra colegelor de stil: cu Simona și-a împărțit ultimele două meciuri jucate pe hard și cu Aga, deși n-au jucat anul acesta deloc (surprinzător), scorul întâlnirilor directe este echilibrat.

Dacă e să rezum în câteva cuvinte situația lui Kerber, aș zice: un an grozav, dar cu o ușoară scădere de formă în Asia. Marea întrebare este: va reuși Angelique să reaprindă focul suficient de repede pentru Singapore, un turneu unde nu s-a calificat niciodată din grupe și unde nu este timp să te ”încălzești” la început cu meciuri accesibile? 

Agnieszka Radwanska

Aga vine la Singapore după un an solid și un segment asiatic de succes. În trecut, Radwanska se remarca prin numărul mare de turnee jucate; anul acesta, și-a ajustat puțin programul și s-a concentrat mai mult pe turneele mari. A început 2016 în forță, ajungând cel puțin în semifinale la cinci din primele șase turnee jucate. La Slamuri, a ajuns la în semifinale la Melbourne și în optimi la restul. Iar în Asia, a luat ca de obicei caimacul: semi la Tokyo, sferturi la Wuhan și titlu la Beijing. De la Tianjin s-a retras (probabil strategic) în sferturi.

Povestea de amor a Agăi cu Asia nu este nouă: în ultimii patru ani, a câștigat zece titluri în total, dintre care opt în Asia. Cu titlul de la Beijing, a intrat în foarte selectul club al jucătoarelor active care au cel puțin trei tilturi Premier Mandatory, alături de Serena, Sharapova și Azarenka.

Cel mai mare dintre titlurile sale a fost chiar la Singapore anul trecut. După ce s-a calificat șase ani la rând pentru WTA Finals, Aga se prezintă anul acesta la start și în calitate de campioană en-titre. După propriile declarații, Radwanska este conștientă că va fi greu să repete performanța de anul trecut, deci nu cred că această postură de defending champion va apăsa prea mult pe umerii ei bandajați. Însă nu trebuie să uităm că Aga este una din jucătoarele care rezistă excelent sub presiune și nu prea se bate singură. Radwanska își va juca, ca de obicei, șansele până în ultima clipă, indiferent de adversară, și le va pune tuturor bețe în roate cu tenisul ei exasperant de ingenios. Pentru că asta face ea, indiferent că este WTA Finals sau un International.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi