Perechea Mergea – Tecău aduce punctul al treilea, România bate Slovenia și se pregătește de Spania; Florin și Horia încep bine drumul spre Rio

Cât de bună poate fi perechea Tecău/Mergea? Bună, foarte bună. Cea mai bună? De ce nu? Asta e și ideea băieților: vor o medalie la Jocurile Olimpice și au început acest drum cu dreptul azi, câștigând primul lor meci oficial împreună din acest an, contra Sloveniei. De cealaltă parte a fileului, doi jucători decenți de simplu, Blaz Rola și Grega Zemlja, nu prea au avut răspunsuri la întrebările puse de numărul 3 și numărul 11 în ierarhia mondială de dublu. Ce bine sună asta, o mai zic o dată: jucătorii numărul 3 și 11 în ierarhia mondială la dublu.

Dublul este puțin diferit de simplu, cred că ați observat. Unele abilități sunt transferabile și la simplu, fără îndoială, altele sunt specifice. Deplasarea este primul lucru care trebuie customizat: în fond, una e să ai tot terenul pentru tine, alta e să-l împarți cu un partener. Perechea slovenă a pierdut poate cel mai tare la acest capitol: s-au împiedicat unul de celălalt, mai ales la mingile pe centru, iar ai noștri le-au speculat această slăbiciune.

Apoi, la dublu se adaugă infinite nuanțe la primele două lovituri din orice schimb: serviciul și returul. Iar noi avem doi masterchefi: specialitatea lui Tecău este serviciul, a lui Mergea returul. Pot doar să menționez aici cele două servicii consecutive pe corp executate de Tecău la 4-5 în tiebreakul setului doi? Au fost geniale, au înfipt definitiv pumnalul în meci și au câștigat un set în care slovenii reușiseră să ridice nivelul și să joace foarte bine. Într-un tiebreak strâns, în care românii nu luaseră deloc conducerea, acele două body serves au rotit setul și l-au băgat în buzunarul nostru.

Aici contează clasamentul și experiența la dublu: să știi când să presezi și cum, mai ales. Dublul este foarte schematic și tactic și cei care au planul la îndemână vor câștiga de obicei. La simplu mai merge să aștepți și să vezi ce lovituri îți oferă adversarul, la dublu nu prea e timp pentru schimburi de politețuri. Tecău și Mergea n-au dat nicio clipă impresia că sunt depășiți de ce li se întâmplă: nu și-au pierdut deloc serviciul, iar la cele trei mingi de break pe care le-au apărat, au știu ce să facă. Într-un final, 6-3, 7-6, 7-6. 

Cât de buni pot fi cei doi? Foarte, pentru că stilurile lor sunt complementare. Tecău domnește peste serviciu și fileu, Mergea este vrăjitor la retur și din spate. Azi a făcut niște retururi și niște passing shoturi de mi-a lăsat gura apă. Mențiune specială primește passingul de forehand în lung de linie cu sidespin și returul lob, o altă trufanda specifică dublului. (Azi am ceva cu metaforele legate de mâncare: mai am puțin și încep să vorbesc cu accent bucovinean.)

În fine, înapoi la targetul olimpic: Florin a declarat după meci că au pus la cale un plan de vreo câteva săptămâni, care are ca scop sudarea echipei prin participări la Cupa Davis și la alte turnee. Vor avea nevoie, pentru că la Rio vor juca cu perechi alcătuite din jucători de simplu, dar vor da și de niște dubluri de carieră. Or, acum, ei doi sunt în stadiul în care sunt excelenți fiecare în dreptul lui, pot face echipă solidă, dar nu se mișcă neapărat ca unul. Nu-s expertă în dublu, dar am observat că echipele cele mai periculoase, echipele imbatabile, se mișcă pe teren de parcă ar fi o singură unitate. Asta vine din faptul că se cunosc bine, au jucat mult și știu și cu ochii închiși unde e celălalt și ce va face. Dar pentru asta trebuie compatibilitate și timp. Istoria comună nu se uită așa ușor: Horia și Florin au compatibilitate și se completează bine ca joc. Tot ce le mai trebuie acum este ceva timp petrecut împreună și niște meciuri în picioare. În fond, cele mai bune mâncăruri sunt cele făcute la foc mic. Pi cuvânt di onoari.

Cu Spania, în iulie

Așadar, România câștigă întâlnirea cu Slovenia, folosindu-se din plin de avantajul terenului propriu în meciul din turul 1, la fel ca anul trecut, cu Israelul. Ce înseamnă această victorie? În primul rând, că ne asigurăm că rămânem în Grupa 1 Euro-Africană și în 2017. În al doilea rând, că aducem acasă Spania, o echipă cu multiple opțiuni și valori, dintre care cea mai dorită de către fanii săi din România este firește Rafa Nadal. Dacă Rafa va veni, ar fi al treilea Big Four care vine la București, după Federer și Djokovic. Dar cei doi nu erau ce sunt azi atunci când au venit în capitala României: Roger abia ce urcase prima oară pe locul 1 atunci când a jucat, în 2004, în Cupa Davis la Sala Polivalentă, iar Novak Djokovic era doar un puști când pierdea, în toamna aceluiași an, în turneul ATP de la București în fața lui David Ferrer. 

Nu știm unde vom juca împotriva Spaniei, iar problemele de infrastructură pe care le are anul acesta Arena BNR fac imposibilă o coabitare cu turneul feminin, BRD Bucharest Open, cu care se va suprapune. Ce știm, deocamdată, e că România își mai trece un eveniment tare pe lista evenimentelor de tenis pe care le organizează anul acesta și mai știm că perechea Mergea/Tecău mai are o ocazie în plus pentru niște antrenamente și un meci tare împreună.