Horia se învață cu finalele de Grand Slam: revine în cea de dublu mixt la Australian Open! Coco: "Horia îmi tot zice să nu mă las"

Adrian Țoca | 29 ianuarie 2016

Horia Tecău va juca duminică a 7-a finală de Grand Slam a carierei și a treia de dublu mixt. Am discutat cu el și cu Coco Vandeweghe, partenera sa, imediat după victoria din semifinale. Cei doi sunt la primul lor turneu împreună. În finală (duminică, ora 7:00, ora României), Tecău și Vandeweghe îi vor întâlni pe Bruno Soares și Elena Vesnina, cei care i-au eliminat pe Sania Mirza și Ivan Dodig. Sania Mirza câștigase, ceva mai devreme, titlul la dublu alături de Martina Hingis. Cât despre Bruno Soares, el este și în finala de la dublu, alături de Jamie Murray.

Un turneu care a început atât de prost și s-a terminat destul de repede pentru români ne oferă o bucurie neașteptată pe ultimii săi metri: Horia Tecău s-a calificat, azi, în finala turneului de dublu mixt, după o victorie solidă reușită alături de partenera sa, Coco Vandeweghe, 6-4, 6-4 cu Klepac/Huey. 

Horia are o constanță remarcabilă în turneul de dublu mixt de la Melbourne: este al treilea an în care românul ajunge în finala de mixt a Australian Open, de fiecare dată cu o altă parteneră. În 2012 a câștigat alături de Bethanie Mattek-Sands, în 2014 a pierdut când a făcut dublu cu Sania Mirza. Și mai important de pus în context e că Vandeweghe e la abia al doilea ei turneu de mixt, iar perechea celor doi a căpătat formă pe ultima sută de metri. „Ne-am căutat unul pe altul pe Google”, au râs cei doi la interviul de pe teren. 

Mixtul este, adesea, ignorat de către fani, dar pentru jucători poate fi o modalitate excelentă de a aduna meciuri și experiențe în plus. Pe lângă asta, victoriile de la mixt îi ajută mult la moral pentru probele lor de bază, fie că-i vorba de simplu sau de dublu. Și cel mai important, le dă o stare excelentă. Se zâmbește mult pe terenurile de mixt, poate și pentru că nu-s decât patru competiții pe an (cinci, în anii olimpici), intensitatea e mai scăzută, la fel și încrâncenarea. „Hei, joc tenis și iată doi inși pe teren! Asta nu se întâmplă prea des!”, a râs Coco Vandeweghe, la discuția de după meci.

Horia și partenera lui americană au venit la interviu cu același zâmbet larg pe buze, iar dialogul a curs liber. „Încerc să nu-l fac de râs”, s-a amuzat Coco, după care a povestit de ce nu joacă prea des la mixt și ce importanță au aceste meciuri pentru ea.

„Pentru mine e abia al doilea turneu de mixt. Joc rar și dublu, nu știu de ce, poate că am tot amânat, sau poate că mi-a fost prea rușine să întreb pe cineva dacă joacă cu mine; de regulă, joc dublu cu prima fată care mă întreabă dacă vreau, așa că pentru mine e încă o noutate”.

Cei doi au vorbit despre cum comunică și cum își fac strategia înainte de aceste meciuri. Spune Horia: „Coco știe ce are de făcut, poate îi mai spun unele strategii, lucruri pe care le-am putea folosi în meci, dar ea vede jocul foarte bine. Eu îi știu foarte bine pe băieți, am jucat de multe ori împotriva tuturor și îi pot spune câteva lucruri, dar afară de asta, îi tot zic să-i dăm înainte„. Cei doi râd, iar Coco intervine: „Da, asta-mi zice mereu, să-i dăm înainte, să încercăm tot ce putem. Horia îmi spune tot felul de detalii importante despre adversari, în special despre serviciu, acolo mă ajută mult. Între timp, cred că m-am mai liniștit un pic după primele meciuri și m-am simțit mai confortabil pe teren„.

Horia povestește din nou cum a ajuns să joace cu Vandeweghe: „Ideea a fost să joc cu cineva din România, pentru Jocurile Olimpice, dar Simona era accidentată, la fel și Irina. Mi-am dorit mult să putem juca împreună, pentru că Olimpiada e foarte importantă pentru noi, ne dorim mult să avem șanse acolo și era o ocazie bună să ne antrenăm aici, că nu-i mult timp de multe altele. Toate fetele cu care am mai jucat de obicei aveau deja colegi, așa că m-am gândit că ar fi bine să joc cu cineva care are un joc puternic, de forță, ca să ne dea șanse reale să câștigăm turneul. Am mai văzut-o pe Coco jucând, mi s-a părut că ea are acest joc de forță și m-am gândit că dacă putem să punem toate piesele în puzzle ca echipă, putem avea succes aici. Primul meci a fost un pic cam complicat (Coco râde jenată), dar i-am zis să fie pozitivă, dar am găsit o modalitate de a trece de acel prim set dezastruos și de primul meci, iar acum suntem în finală„.

„Oh my God”, exclamă americanca, amintindu-și de start, deloc plăcut, un 1-6 rapid cu Hradecka/Matkovski, favoriții 6. Dar Horia și Coco au revenit și au întors meciul, impunându-se cu 7-5, 10-8 în următoarele două seturi. Mai apoi au trecut de Errani/Fognini (retragere) și de Mattek-Sands/Bob Bryan, favoriții 2, 6-3, 6-7, 10-6.  

Nici nu aveam numărul lui, Horia m-a căutat prin antrenorul meu. Reacția mea a fost: «Fac echipă cu cineva care-i numărul 2 în lume, planul e să-mi ridic nivelul și să nu-l fac de râs»„.

O tradiție care se vrea reluată: un trofeu sărbătorit în avion 

Horia pune un pic în context și relevanța turneelor de mixt:

„E întotdeauna distractiv să joci mixt. Îmi place mult să joc în turneele de Grand Slam, iar mixtul e o oportunitate în plus pentru niște meciuri. Când am început prima dată să joc dublu, mixtul era văzut ca ruda mai săracă, cea spre care nu se uita nimeni, dar când am început să joc și am ajuns în semifinale încă din prima încercare, am început să văd lucrurile altfel. Apoi lucrurile au tot evoluat. Am jucat pe terenurile mari de la Slamuri, am simțit senzația câștigării unui Slam, iar când am câștigat AO 2012, mi-am zis: «Tocmai ce-am câștigat un Slam!» A fost un lucru important în România, a fost important pentru mine, atunci am realizat că e o probă care contează și că aș putea juca tot timpul”.

La rândul ei, Coco vede și lucrurile pe care mixtul le aduce în plus jocului. În special, încredere și o experiență diferită:

Întotdeauna e interesant să experimentezi ceva nou, pentru că în turneele obișnuite treci mereu prin cam aceleași stări, cu care te înveți. Ai șansa de a mai juca niște meciuri oficiale în plus. Poate că pierzi repede la turneul tău de bază (fie că e simplu sau dublu) și nu apuci să stai prea mult pe teren, în special pe terenurile mari. Și ca să fii pe teren la finalul a două săptămâni de Grand Slam, să fii încă în turneu, indiferent de ipostază, e un lucru fantastic și e ceva pe care nu ți-l poate lua nimeni.

Horia conchide cu esențialul:

„E încă o oportunitate să joc o finală de Grand Slam, să joc pe Rod Laver și firește că vreau să câștig. Mă bucur să fiu într-un nou meci cu trofeul pe masă și vreau să fac tot ce pot ca să câștig, mai ales că am jucat din ce în ce mai bine împreună în ultimele meciuri.

Sigur că toate obiectivele mele sunt la dublu; când începe anul, nu-mi propun obiective la mixt. Dar de fiecare dată când joc mixt, joc cu gândul să câștig. Am avut experiențe bune, plăcute la mixt, iar meciurile câștigate m-au ajutat și la dublu, de aceea e important să joc bine și aici, mai ales în condițiile în care am pierdut mai devreme la dublu”.

Horia are și un plan pentru sărbătorirea eventualului trofeu: la fel ca în 2012, când a luat trofeul cu Mattek-Sands, o va rupe la fugă spre aeroport și o să se îmbete în avion. Are zborul programat în aceeași seară, la puține ore după ce finala se va termina. „Să devină o tradiție”, îl susține Coco.

„La dublu mixt e foarte important și relația pe care o ai cu fata; e important ca fata să se simtă bine pe teren. La dublu nu-mi fac griji, pe Juls îl cunosc bine, știm cum să vorbim unul cu celălalt. Dar simt că la dublu mixt trebuie să ai mai multă grijă, să protejezi partea cealaltă a terenului. Ce-i drept, nu a trebuit să fac foarte multă muncă din asta, pentru că am jucat cu partenere puternice, experimentate, care joacă în forță, joacă și dublu”. 

Și cum se face că are succes la Melbourne, dar mai puțin la celelalte turnee de mixt? Horia: „Condițiile de aici îmi plac mai mult decât la US Open sau la Paris, de exemplu. La Wimbledon e mai dificil să ai așteptări la mixt, pentru că joci 3 din 5 la dublu și e greu să joci două probe la aceeași intensitate, mai ales când noi ne concentrăm atât de mult pe dublu acolo. La US Open e altă încercare: mixtul se joacă cu mingile de fete, care-s diferite, sunt mai ușoare; dublul îl joci cu mingile de băieți, apoi trebuie să faci ajustare când treci la mixt. Abia anul trecut, cu Simona, am câștigat primele meciuri acolo de când joc mixt. La Paris anul trecut am făcut semifinală și m-am simțit bine. Oricum, pe măsură ce am căpătat experiență, am început să știu mai bine ce să fac în tot soiul de situații. Iar tenisul meu a crescut în ultimii ani„.

Duminică poate să crească și numărul trofeelor de Grand Slam, la cea de-a șaptea finală a carierei. 

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi