Final de turneu: Simona pierde în primul sfert de Slam al carierei, începe însă viața în Top 10

Adrian Țoca | 22 ianuarie 2014

Simona Halep a pierdut, 3-6, 0-6 cu Dominika Cibulkova, într-o zi în care i-au ieșit prea puține lucruri ca să facă diferența.

Sferturi de finală la primul Slam al anului. Dacă ni s-ar fi propus rezultatul acesta înainte de turneu, la schimb cu acceptarea unei înfrângeri la scor în această fază, probabil că am fi întrebat cu toții unde să semnăm de primire. Simona pierde clar în sferturile de finală de la Melbourne, dar pleacă acasă cu două obiective îndeplinite: a intrat în Top 10 și a scăpat de o grijă care ar fi căpătat o importanță prea mare dacă nu era rezolvată la timp – un rezultat notabil la un turneu de Slam. Unul pe care tenisul românesc nu l-a mai prins de cinci ani. Data viitoare, la următorul Slam, va fi și mai bine.

Prima incursiune a Simonei în aerul rarefiat al sferturilor de finală la un Grand Slam nu a avut nimic memorabil și s-a terminat în doar o oră, cu un scor drastic. Consumată emoțional de bucuria îndeplinirii obiectivului, Simona a început șters și n-a mai apucat să intre în joc, în ciuda unor momente în care traseul jocului ar fi putut fi modificat. Nu-s prea multe lucruri de spus despre jocul în sine, pentru că lucrurile au mers cât se poate de clar și de repede într-o singură direcție. Cibulkova a fost cum o știam, adică alertă, agresivă, energică, automotivându-se cu repetatele „Pome!”-uri chiar și la erorile neforțate ale Simonei. În schimb, Halep a ratat startul și a intrat greoi în meci, cu doar trei puncte în primele trei game-uri. Într-un match-up care i-ar fi permis să dicteze de pe baseline și să obțină destul de ușor adâncime și plasament, Simona i-a oferit, în schimb, o mulțime de mingi scurte slovacei, care și-a putut alege în voie momentele potrivite pentru atac.

Un pic stresată, Simona s-a mai scuturat de emoțiile primului meci pe Rod Laver (ceea ce în sine poate să fie o greutate în plus) și a început să echilibreze meciul. Au urmat primele două șanse de rebreak, făcute sandwich între două game-uri solide pe propriul serviciu. Cibulkova le-a jucat bine pe ambele, însă și-a făcut rău singură la următorul serviciu, când trei duble greșeli au adus break-ul.

Simona

La 3-4, într-un game vital, care putea să echilibreze balanța și să aducă primele întrebări pentru Cibulkova, Simona a început game-ul cu o execuție strălucitoare, de departe punctul meciului: s-a apărat fantastic la o serie de atacuri, apoi a reușit un running FH pass care a aterizat în colț, pe lângă o Cibulkova imobilă, prinsă în no man's land. O zonă în care ne-ar fi plăcut să o vedem atrasă (și expusă) mai des pe slovacă. Execuția strălucitoare, una care i-a adus ropote de aplauze din partea publicului, n-a fost însă de natură s-o energizeze suficient pe Simona. Era un moment crucial al jocului, un hold acolo ar fi mutat presiunea pe umerii Cibulkovei, care ar fi servit la 4-4, ori Dominika nu excelează niciodată la acest capitol, servitul sub presiune.

Din păcate, hold-ul n-a mai venit, după cum n-a mai venit nici măcar un singur game tot restul jocului. Cibulkova a continuat să preseze și să preia rapid controlul în schimburi, iar greșelile ei au fost ținute în limite respectabile și au venit, adesea, în momente irelevante. Dincolo, Simona nu și-a găsit ritmul, și exceptând câteva revere în lung, nu a putut s-o jeneze deloc pe slovacă, s-o pună în mișcare. Cu 14 erori neforțate pe retur, unul dintre capitolele ei forte, Simona a scutit-o pe Cibulkova de orice griji pe serviciu. Setul doi s-a scurs ca un coșmar: deși au fost momente în care părea că un comeback ar fi plauzibil, în realitate game-urile au curs în liniște în contul Cibulkovei. Care a câștigat meritat, nici nu se pune discuția, dar care putea fi jucată și pusă mai mult în dificultate azi, în pofida formei ei excelente. E un meci pe care mi-aș dori să-l revăd în alte circumstanțe, eventual într-unele în care Simo să nu fie într-atât de sufocată de emoții; pentru că rămân la părerea că jocul putea fi întors, chiar și în pofida startului slab. Cibulkova nu e câtuși de puțin o jucătoare imposibil de scos din ritm; Simona o putea scutura mai mult, iar azi ar fi fost o șansă fantastică pentru o performanță rarisimă.

Așa s-a terminat o serie de nopți albe dedicate de români nu fotbalului, ci tenisului. Din păcate, ca și o altă Generație de Aur care ne-a ținut nedormiți zile în șir, „Argentina” Simonei a fost urmată și ea de o „Suedie”, tot în sferturi, tot atunci când începusem cu toții să ne înflăcărăm mai abitir. Diferența este că Simona va mai avea și alte ocazii, iar proxima nu e departe. Iar marea surpriză plăcută este că românii pot renunța la somn și pentru altceva decât fotbal. Asta-i, de fapt, marea victorie.

Văzut în context, traseul Simonei la acest Australian Open este probabil mai mult decât am fi sperat. La cum începuse anul, spre exemplu, este un rezultat nemaipomenit, care îi oferă Simonei o perspectivă promițătoare pentru restul sezonului. Mai ales că e un rezultat obținut fără ca ea să fi atins măcar vârful de formă de care știm cu toții că este capabilă. De luni, Simona intră în Top 10 WTA, performanță pe care nicio jucătoare din România n-a mai reușit-o de 14 ani. Asta presupune, pe de altă parte, și o serie de ajustări pe care Simona trebuie să le facă rapid vizavi de noul ei statut: acomodarea cu ideea că va fi „mare favorită” în marea majoritate a meciurilor; acomodarea cu marile arene ale lumii; acomodarea cu gălăgia produsă de media, acomodarea cu presiunea așteptărilor, așteptări care vor fi tot mai mari și tot mai necruțătoare. Despre toate astea vom avea suficient timp să vorbim după Australian Open. Deocamdată, e timpul să o felicităm călduros și să ne bucurăm de faptul că, grație Simonei, tenisul românesc este din nou relevant pe plan mondial. Uitasem cum e să ai un reprezentant în sferturile unui Slam, uitasem cum e să-ți faci planuri pentru semifinală sau chiar pentru finală, uitasem cum e atunci când chiar contezi. Mulți dintre fanii din România nici n-au avut ocazia să trăiască astfel de momente. Tenisul respiră altfel în România și e plăcut când nu mai suntem doar o mână de oameni care îl urmăresc și îl comentează. Iar asta e meritul Simonei.

De luni urmează Parisul. Iar celălalt Paris, cel cu Roland Garros, nici n-ar putea veni mai repede! Urmează un an frumos, provocator și plin de încercări. Cei care vor rămâne aproape de Simona vor mai avea, în mod cert, multe motive de bucurie. Tot ce trebuie să facă este să creadă în ea. Măcar atât putem face.   

Simona: „Azi nu m-am putut bucura de joc”

La conferință, Simona a povestit despre stările prin care a trecut înainte de meci și de ce nu a jucat la potențialul normal. Întrebată dacă refacerea de după meciul cu Jelena Jankovic a jucat un rol în evoluția de azi, Simona a răspuns: „Nu, doar că nu mi-am putut face jocul. Am avut emoții, mari emoții, și nu le-am făcut față cum trebuie. Înainte de meci am fost foarte neliniștită. N-am simțit deloc mingea, nu m-am mișcat așa cum ar fi trebuit. Dar ea a jucat foarte bine, s-a mișcat bine și a lovit foarte puternic. Da, cred că a fost și lipsa de experiență. Simt ca și cum nu aș fi pregătit meciul foarte bine, iar focusul mi-a lipsit. Nu m-am putut relaxa pe teren și nu m-am putut bucura de tenis”.

Întrebată cu ce a rămas din experiența Australian Open și dacă perspectiva de a mai avea, în viitor, șanse la alte Slamuri nu ar trebui să o ajute să se relaxeze, Simona a avut câteva concluzii promițătoare, dar realiste în același timp: „Da, cred că voi mai avea șanse să trec de sferturi la alte Slamuri. Dar trebuie să muncesc din greu, așa cum am făcut-o până acum. Voi mai avea șanse și vreau să profit de ele. Vreau să fiu mult mai bine pregătită înainte de meciurile importante. Pentru asta, trebuie să muncesc, să muncesc mult. Am învățat de aici că trebuie să fiu mai relaxată înainte de meci, pentru că este doar un meci. Nu vreau ca pe viitor să mai dau atâta importanță că e un sfert de finală la un Slam. Să nu mai pun presiune pe mine și să mă bucur de meci. Pentru că atunci când am fost relaxată am jucat cel mai bine”.

Simona a confirmat că săptămâna viitoare, la Paris, se va întâlni cu Wim Fissette, noul ei antrenor, cel care a oficializat la rându-i, pe Twitter, începutul colaborării. A recunoscut că încă nu a vorbit cu acesta și nu știe despre el altceva decât că a lucrat cu Kim Clijsters și Sabine Lisicki: „Ne vom cunoaște săptămâna viitoare și vom vedea cum merge”. Simona va fi cap de serie 5 la turneul indoor de la Paris, la care mai participă nume precum Sharapova, Errani, Kvitova, Kerber, Suarez Navarro, Flipkens, Pavlyuchenkova sau… Cibulkova.

Cu ce rămâne după experiența Melbourne? „Sunt fericită că am putut juca un sfert de finală la Australian Open. Vreau să mă bucur de acest rezultat, voi pleca de aici bucuroasă”.

 

 

 

Lovitură de Ninja: A ieșit și Azarenka, revanșă sclipitoare obținută de Radwanska! 

Ca și Djokovic, în turneul masculin, campioana ultimilor ani la fete a părăsit turneul în sferturile de finală, completând astfel o tripletă de surprize puțin scontate: Serena, Azarenka și Sharapova n-au prins niciuna nici măcar semifinalele, ceea ce înseamnă că vom avea un careu de ași complet neașteptat: Na Li – Eugenie Bouchard și Dominika Cibulkova – Agnieszka Radwanska (meciurile sunt programate în noaptea de miercuri spre joi). 

„Clientă” veche a Azarenkăi, Aga nu îi luase niciun set bielorusei în ultimele 12 jucate: mai mult, în doar două dintre aceste doisprezece seturi ajunsese poloneza la 4 game-uri. Asta, ca să ne facem o idee despre cât de greu este acest match-up pentru Radwanska. De data aceasta, Agnieszka a făcut un meci aproape perfect: s-a folosit de toate execuțiile și finețurile tehnice care au făcut-o celebră ca s-o amețească bine de tot pe Vika. Frustrată și incapabilă să lovească prin defensiva stelară a Agăi, Vika își vede încheiat șirul de succese la Melbourne, unde a câștigat două titluri și era favorită pentru un al treilea.

Aga, care are iarăși o șansă mare să câștige primul Slam al carierei, după ce a ratat-o pe cea de anul trecut de la Wimbledon, s-a impus cu Azarenka grație unor faze precum cele de mai jos. Video-urile cu highlights din acest meci vor fi la mare căutare, spre încântarea și surpriza celor care n-au mai văzut-o până acum pe Radwanska și ale ei momente de geniu. O revanșă mare de tot pentru poloneză, care pune capăt astfel seriei de 18 meciuri câștigate la rând la Melbourne de marea ei rivală.

Aga, demonstrație de forță 

  

 


Teaser semifinale feminin

Îți place?
Cele mai noi

“Mai e mult până departe, însă ori de câte ori Simona are o apariție atât de revigorantă precum cea arătată în momentele cheie la Roma, știi că lucruri bune urmează să se întâmple."

https://t.co/GCcIl3FlsO