Drumul Mihaelei Buzărnescu, sau cum s-a desfășurat cea mai improbabilă ascensiune din tenis, în 5 etape cheie

Treizecizero | 6 august 2018

Mihaela Buzărnescu era necunoscută inclusiv pentru mulți dintre fanii români. Printre urmăritorii de tenis, sunt destui cei care nu urmăresc cu mare atenție eșaloanele inferioare, de aceea, destui au fost luați prin surprindere la finalul anului trecut când, alături de româncele consacrate în circuit, a apărut dintr-o dată o jucătoare de 30 de ani, venită […]

Mihaela Buzărnescu era necunoscută inclusiv pentru mulți dintre fanii români. Printre urmăritorii de tenis, sunt destui cei care nu urmăresc cu mare atenție eșaloanele inferioare, de aceea, destui au fost luați prin surprindere la finalul anului trecut când, alături de româncele consacrate în circuit, a apărut dintr-o dată o jucătoare de 30 de ani, venită parcă de nicăieri. Mihaela fusese aici mereu, doar că departe de ochiul public, în anonimatul turneelor foarte mici, acolo unde sunt atâtea alte sportive, al căror nume abia dacă-l auziți vreodată. Tenisul e un sport dur chiar și dacă ești perfect sănătos și-ți poți face jocul. În cazul Mihaelei, un șir lung de accidentări i-au afectat dramatic cariera, obligând-o la pauze repetate. Dar tot ele au sfârșit, până la urmă, prin a o obliga să-și scrie altfel povestea. O poveste unică.

1.

În 2011, Mihaela intra pentru prima dată în top 200 și a încheiat anul cu cel mai bun clasament al ei, locul 155. Dar au urmat trei ani în care Buzărnescu a mai jucat doar trei turnee. A reușit abia în 2015 să se apropie de top 200, după ce începuse anul fără clasament. Dar n-a apucat să rămână prea mult sănătoasă. Au urmat alte întreruperi și accidentări. La sfârșitul lui 2016 o găseam pe Mihaela în Top 700.

„Au fost niște momente foarte dificile pentru mine. Problemele au început încă de când eram tânără, motiv pentru care nimeni nu a crezut în mine. Familia a fost singura care a crezut permanent, m-a susținut și mi-a fost alături. Deși am avut două operații la genunchiul stâng, durerile nu dispăreau deloc.” – Mihaela Buzărnescu

2.

În 2017, Buzărnescu și-a folosit clasamentul protejat pentru a se putea înscrie în calificări la Australian Open, unde a pierdut în runda a doua. Au urmat apoi alte trei luni de pauză și îndoieli. Până când Mihaela a jucat într-o ligă pe echipe din Olanda, unde brusc a simțit că nu mai are dureri și că poate lovi liber. Revelația s-a transmis aproape imediat pe terenul de tenis, unde Mihaela a început să stea tot mai mult. În sfârșit, putea să joace.

„Anul 2017 l-ai început fără niciun obiectiv. Nu-ți doreai decât să nu mai simți durere când jucai trei meciuri la rând, dar în primele luni, erau tot acolo. Ai fost foarte aproape să renunți, pentru că te gândeai că nu ai nicio șansă. Erai pe locul 538, nu aveai bani și durerile nu dispăreau.” – Mihaela Buzărnescu, în Neînvinșii.

3.

În mai 2017, Mihaela era, într-adevăr, pe locul 538. Încercase în total de 16 ori să se califice la un turneu WTA, dar nu izbutise niciodată. În întreaga ei carieră nu avea niciun meci în picioare pe tabloul unui turneu WTA. Din acel moment și până la finalul anului a câștigat 7 turnee ITF, multe dintre ele, fără set pierdut.

Marele breakthrough a venit la US Open, unde Mihaela, încurajată de victoriile din ITF-uri, a trecut în sfârșit de calificări, învingându-le pe Bouzkova, Min și Duque-Marino. A nimerit cu Caroline Wozniacki în primul tur și a pierdut, dar experiența i-a dat încredere că într-adevăr aparține și că are șanse rezonabile să intre în Top 100. Câteva săptămâni mai târziu a intrat în calificări la Linz și, pentru prima dată, se califica și pe tabloul unui turneu WTA. După șase victorii consecutive, Mihaela sărbătorea primul turneu WTA în stil: ajungea până în semifinale, cu victorii la Kontaveit, Tomljanovic și Bencic. A continuat anul jucând ITF-uri până aproape de finalul lui.

La trasul liniei pe 2017, Mihaela ajunsese tocmai pe 59 în lume, cu un total de 88 de meciuri, WTA și ITF, dintre care câștigase 68! Saltul era de 480 de locuri și ar fi fost cel mai spectaculos din lume, dacă nu exista cel al lui Sloane Stephens, venită după un an de absență și care, prin câștigarea US Open, sălta peste 900 de locuri.

„În continuare nu ai sponsori, dar primești echipament de la Sofibella, fără contract, și încălțăminte de la Mizuno. Joci cu rachete comandate de pe Amazon și eBay, pentru că folosești un model mai vechi, pe care Wilson nu-l mai fabrică. Îți notezi în continuare fiecare cheltuială și joci cât mai multe turnee, fără pauză. Ai nevoie de meciuri, de puncte, de experiență și vrei să profiți de faptul că nu mai ai dureri. Ai avut destulă pauză.” Mihaela Buzărnescu, în Neînvinșii.

4.

Pentru Mihaela era oricum o poveste aproape ireală, iar locul din clasament, deja extraordinar. Urma să aflăm dacă poate însă confirma la nivel de WTA. Urma primul ei an întreg de WTA, luat frumos, de la început. Și ce început. După un offseason doar cu numele, pentru că pauza ei de tenis oficial n-a depășit 2 săptămâni, Mihaela ajungea în prima finală a carierei, cea de la Hobart, pierdută cu Mertens. Ceva mai târziu, la Australian Open, unde pierdea iar cu Wozniacki, declara că își propune să ajungă cap de serie la Roland Garros, dintr-un motiv simplu: să nu mai pice cu Wozniacki în turul 1. Suna greu de crezut, dar când a venit ora RG, Buzărnescu era, într-adevăr, pe lista capilor de serie, statut pe care l-a confirmat pe teren, ajungând până în optimile de finală la ceea ce era abia al treilea ei Slam.

5.

Restul anului a curs în același ritm, după o scurtă perioadă de acalmie în februarie și martie. Mihaela a adunat cele mai multe prezențe în turneele WTA, 21 de turnee jucate până acum din 24 posibile! A câștigat 35 de meciuri (a patra din circuit), a jucat în trei finale și în șase semifinale, a câștigat de 5 ori contra unor jucătoare de Top 20 și, în plus, a avut un randament excelent și la dublu, unde a adunat alte patru finale, câștigând-o pe cea de la Strasbourg, alături de Raluca Olaru.

Iar ținta acestui drum a fost atinsă acum, odată cu acest prim titlu și cu intrarea în Top 20.

„Multă lume spune că am potențial, că pot mai mult. Vreau să iau pas cu pas, să văd dacă pot ajunge în Top 20 și apoi să reevaluez”, spunea Mihaela, când am invitat-o la BRD Tennis Insider, emisiunea 30-0. Acum a venit deja momentul să-și propună un nou obiectiv.

Ce poveste!

https://twitter.com/Simona_Halep/status/1026235739212722177

 

 

***

Ia-ți un sticker de sărbătoare pentru Miky!

Believe the Buzz e cel mai nou sticker din colecția 30-0. E disponibil aici. 

Nou de la 30-0: Icecream Tee! 

Vara asta, răcorește-te cu un tricou cu un design fresh! Tennis to melt for înseamnă acel tenis suprem, pentru care ai trece munții ca să-l poți vedea, trăi, respira. Înseamnă pasiune pentru tenis. Înseamnă și optimism, zâmbet și relaxare.

Mai înseamnă și că te topești după Simona ta, după Federerul tău, după Nadalul tău, după Djokoviciul tău, după tot ce te face să simți că trăiești. Și că e soare și bine.

Vara asta, topește-te după tenis cu acest nou tricou de la 30-0!

Comenzi de pe stoc AICI.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi