Dominic Thiem se întoarce în semifinale la Madrid, după o nouă victorie spectaculoasă cu Federer. Nadal impresionează cu Wawrinka

Radu Marina | 11 mai 2019

Pentru a treia oară în tot atâția ani, Dominic Thiem se califică în semifinalele turneului de la Madrid, după încă un succes – al doilea la rând, al patrulea în total – în fața lui Roger Federer. Thiem se va vedea în semifinale cu Djokovic, în vreme ce Nadal îl va primi pe Tsitsipas. La dublu, Horia Tecău a reușit calificarea într-o nouă finală; a treia la Madrid.

Simona


A fost 3-6, 7-6 (11), 6-4 pentru Thiem, care își duce seria de meciuri câștigate la opt și merge în a treia semifinală a sezonului, dintre care două reușite în turnee Masters.

Ca și în ultimul lor meci, jucat recent în finala de la Indian Wells, și acum am avut parte  de o întâlnire electrizantă, care a avut câte puțin din fiecare: spectacol, calitate, schimbări de situații, multă dramă, ajustări tactice din mers. Cam tot ce ți-ai dori de la un meci de tenis.

La cum a început meciul însă, n-ai fi zis că va urma o bătălie intensă, de peste două ore de joc, cu mingi de set și de meci salvate. Un început stângaci pentru Thiem, un start de meci grozav pentru Federer, care a încercat (și i-a și ieșit o vreme) să-și scoată din zona de confort adversarul, mergând pe jocul lui obișnuit, pe care-l “folosește”, de regulă, pe suprafețele rapide.

Nu e o noutate. Am văzut această tendință de a juca repede și în viteză și cu Gael Monfils, meci în care Roger a făcut peste 40 de servicii-voleu (25 în setul trei). O posibilă explicație a oferit-o chiar el, mărturisind că zgura rapidă de la Madrid îi permite să joace mai agresiv. Mai spunea, totodată, că poate fi mult mai eficient să încerci serviciu-voleu pe zgură, într-o zi călduroasă, decât pe iarbă “pentru că, uneori, mingea sare mult în afara zonei de atac și e greu de întors (mingea) în picioarele jucătorului care atacă fileul”.

Așadar, am avut un prim set în care Federer a surprins prin viteza de execuție, a încercat SABR, a venit des la fileu și l-a obligat pe Thiem să joace la fel de repede, ceea ce nu i-a convenit neapărat. Nu pentru că nu ar putea, însă Thiem e extrem de periculos pe zgură tocmai pentru că are mai mult timp la dispoziție pentru a-și alege cu atenție loviturile. Selecția loviturilor e esența în cazul lui pe zgură, nu neapărat agresivitatea, care joacă un rol important și ea, dar nu decisiv. În alte cuvinte, pe suprafața roșie, Thiem se poate desfășura în voie și își poate pune în aplicare întregul arsenal: construcții răbdătoare, urmate de atacuri fulgerătoare și bine gândite; combinații de tip 1-2: serviciu kick la exterior – forehand câștigător.

O mare parte din meci exact asta a fost problema pentru el: nu a fost lăsat să se desfășoare în voie și a trebuit să joace după ritmul alert impus de Federer, care, de asemenea, a strecurat o sumedenie de manevre tactice (scurte, slice-uri, schimbări ale poziției la retur, serviciu-vole, mingi înalte) tocmai pentru a-l împiedica pe Thiem să transforme meciul într-unul clasic de zgură. În primul set, pe lângă eficiența lui Federer la serviciu, care a avut un procentaj de 84% cu primul serviciu, pierzând doar cinci puncte în total, din cele 50 de puncte jucate, 39 au fost sub 5 raliuri (!). Adică, mai pe scurt, Thiem a fost obligat să joace în termenii impuși de Federer.

Lucrurile n-au rămas la fel pentru tot restul meciului, dar nici nu s-au schimbat, o vreme, fundamental. În primă etapă, Thiem s-a putut ajuta mult mai mult de serviciu. Apoi, a doua chestiune pe care a încercat-o a fost să nu-i mai permită lui Federer să vină peste el la fiecare minge, jucând mai liftat, adăugând mai mult top spin în lovituri. Au fost două mici ajustări care i-au permis atât să rămână în față, dar mai ales să frâneze jocul agresiv și exact al lui Federer, care timp de un set a fost fără cusur. O a treia ajustare a fost poziționarea la retur: dacă în primul set a primit serviciul lui Federer de la patru metri distanță față de baseline, în setul doi s-a mai apropiat de linia de fund cu doi metri.

De la un punct încolo însă, mai exact de la 3-3, unde Federer a salvat trei mingi de break, totul a fost doar despre serviciu. Cum ambii au avut niște procentaje extraordinare, atât la punctele câștigate cu primul serviciu (87% Federer, 90% Thiem), cât și cu al doilea (52% Federer, 68% Thiem), s-a ajuns, inevitabil în tiebreak. Un tiebreak unde, amândoi au salvat, pe rând, mingi de set, respectiv de meci cu ași sau servicii imposibil de returnat: Federer a salvat șase mingi de set, Thiem a salvat două mingi de meci.

Unde s-a făcut diferența? La 11-11, Federer a repetat scenariul din meciul cu Monfils și a încercat un serviciu-voleu cu al doilea serviciu. Nu i-a mai ieșit, a fost taxat rapid de Thiem cu un passing în lung de linie, care i-a adus o nouă minge de set, de data asta fructificată, tot cu ajutorul serviciului.

Ce ar mai fi de notat despre acest tiebreak este punctul câștigat de Thiem la 5-4. Modul în care Domi a câștigat acel punct și s-a distanțat la 6-4 a fost, practic, aplicarea/ilustrarea a ceeea ce spuneam mai sus despre jocul austriacului pe zgură și ce-l face atât de periculos. Mai precis: Thiem are timp la dispoziție, construiește, stă în raliu, speculează, adaugă tot felul de înălțimi, își împinge treptat adversarul în spatele liniei de fund cu spinul generat, apoi așteaptă mingea potrivită și trece la atac, accelerând surprinzător.

Astfel de puncte s-au tot repetat în setul decisiv, acolo unde Thiem a preluat, destul de devreme, controlul. Federer n-a început promițător, și-a pierdut serviciul încă din game-ul trei (a resimțit o vreme efortul depus în primul game al decisivului). Și, foarte important, nu s-a mai putut ajuta de serviciu așa cum o făcuse timp de două seturi. Dinamica meciului avea să se schimbe treptat, dar sigur, în decisiv: Federer a încercat să surprindă cu veniri la fileu, așa cum o făcuse în primul set, s-a luptat să recupereze break-ul, a revenit de la 2-4, însă n-a mai avut consistența și coerența din primul set. În timp ce Thiem a dat senzația că e capabil să crească și mai mult în intensitate.  

Ai fi zis că după pierderea serviciului, Federer avea să clacheze fizic, dar elvețianul a tras din greu să-și ia înapoi serviciul. Revenirea n-a putut fi dusă însă la capăt. După câteva șanse ratate, a egalat la 4, în urma unor retururi colosale, dar n-a putut trece în avantaj, atât pentru că Thiem a fost excelent la jocul de contraatac, dar mai ales pentru că Roger n-a mai fost inspirat cu venirile la fileu. Austriacul a făcut break-ul decisiv, care i-a adus și victoria, după un nou passing, venit urmare a unei încercări nereușite de serviciu-voleu a lui Federer. Roger salvase primele două mingi de break, dar la a treia s-a văzut depășit de o minge care a plutit agonizant, căzând pe linie.

În ciuda acestei eliminări (a 21-a înfrângere a carierei de la minge de meci), Federer a mărturisit la finalul partidei că pleacă de la Madrid cu multe lucruri pozitive și, în continuare, obiectivul la Roland Garros rămâne să ajungă în săptămâna a doua, respectiv, sferturi de finală. Mai mult, el încă ia în calcule să joace la Roma, acolo unde figurează pe tablou, o decizie urmând să fie luată până la începutul săptămânii.

În ceea ce-l privește pe Thiem, el se va lupta pentru a treia finală consecutivă la Madrid cu Novak Djokovic, care a beneficiat de abandonul lui Marin Cilic în sferturi. Va fi a opta întâlnire între ei (5-2 la întâlnirile directe pentru Djokovic), dar ultimele două meciuri sunt câștigate de Thiem, ambele pe zgură, ambele în trei seturi.

În partea inferioară a tabloului, semifinala va fi între Stefanos Tsitsipas și Rafael Nadal. Va fi a patra lor întâlnire, iar obiectivul principal pentru Tsitsipas rămâne câștigarea unui set în fața spaniolului, toate cele trei meciuri câștigate de Rafa fiind în minimum de seturi. Până la acest meci însă, să vedem cum s-a ajuns aici.

Stefanos Tsitsipas l-a învins, în trei seturi (7-5, 3-6, 6-2) pe Alexander Zverev, campionul de anul trecut, iar Rafa Nadal a trecut categoric, 6-1, 6-2, de Stan Wawrinka.

Cu victoria izbutită în fața lui Zverev, nici pe departe o surpriză, dată fiind forma recentă a neamțului, Tsitsipas, campion săptămâna trecută la Estoril, ajunge în prima lui semifinală la un turneu Masters pe zgură și a doua a carierei. Aceasta este, de altfel, a șaptea victorie la rând pentru grec, care își adaugă în palmares încă un rezultat important anul acesta, după semifinala de la Australian Open, cele două titluri și intrarea în top 10. Tsitsipas devine și jucătorul cu cele mai multe victorii din circuit în 2019 (26).

Cât despre Rafa Nadal, meciul contra lui Wawrinka poate fi considerat cel mai bun făcut de el de la începutul acestui sezon de zgură. Înaintea turneului, Nadal spunea că nivelul său cel mai bun a fost atins în meciul pierdut contra lui Dominic Thiem, la Barcelona. După evoluția din această seară, în care nu i-a dat absolut nicio șansă elvețianului, probabil lucrurile stau puțin diferit.

Nadal a câștigat primul set după doar 27 de minute și a făcut doar două erori neforțate. Wawrinka a început promițător, cu două lovituri de rever în lung de linie cu reverul marcă înregistrată și a părut că și-a adus tenisul cel bun la această întâlnire. Doar trei game-uri a putut rezista însă: de la 2-1, Stan a mai adunat până la finalul setului doar 2 (!) puncte. Statistica relevantă pentru acest set este cea referitoare la erorile forțate, acolo unde Nadal a făcut o singură astfel de eroare, în timp ce Wawrinka 14.

Setul doi n-a fost cu mult diferit de primul. O idee, doar o idee mai echilibrat, dar și asta pentru că Wawrinka a avut în câteva rânduri serviciul alături. Altfel, Nadal a fost impecabil atât ca poziționare în teren (acesta e, probabil, îmbunătățirea majoră de la Monte Carlo încoace), fiind tot timpul agresiv și dispus să-și hărțuiască adversarul, dar și în ceea ce privește serviciul, neavând de înfruntat nicio minge de break și pierzând doar două puncte în tot setul.

Concluzia? Când Nadal joacă așa pe zgură, niciun stil din lume nu-i suficient de bun pentru a-l opri.

Horia revine în finală la Madrid

Ziua bună a românilor s-a încheiat târziu în noapte, când Horia Tecău și Jean Julien Rojer au reușit să obțină biletele pentru finală, după victoria cu Tsitsipas/Koolhof, 6-4, 5-7, 10-5. Cei doi revin în finala din capitala Spaniei după ce au câștigat în 2016; îi vor întâlni acolo duminică pe învingătorii dintre Thiem/Schwartzman și Pella/Sousa.

Este un rezultat excelent pentru Horia și Juls, aflați la a doua lor finală în 2019, după cea pierdută la Rotterdam. Per total, Horia are un bilanț de 35-20 în finalele carierei, iar aceasta va fi a 6-a lui finală de Masters. Și, ca și în 2016, există șansa unei duble Simona – Horia la Madrid.

Lista titlurilor și a finalelor românilor în 2019, WTA și ATP, simplu și dublu

Titluri
Irina Begu și Monica Niculescu – dublu, Hua Hin
Andreea Mitu și Sorana Cîrstea – dublu, Lugano

Finale
Simona Halep – Doha
Horia Tecău (cu Jean Julien Rojer) – dublu, Rotterdam
Simona Halep – Madrid*
Horia Tecău (cu Jean Julien Rojer) – dublu, Madrid*

*Urmează să se joace

***

Tenisul românesc chiar este „Fire”. Adică puternic, performant, apreciat, iubit!

Urmărește sezonul 2019 purtând „Romanian Tennis is Fire”, noul tricou de la 30-0, inspirat și dedicat incredibilelor rezultate ale tenisului românesc din ultimii șase ani! 😍😍

Și nu avem doar rezultate; avem o mulțime de personalități puternice; sportivi care ne bucură și de la care ne putem inspira.

Tricoul „Romanian Tennis is Fire” vrea să sărbătorească multitudinea de campioni pe care ni i-a oferit tenisul românesc în ultimul deceniu.

Poartă un tricou care transmite asta, indiferent că ești pe străzile din România sau în tribune la Melbourne sau la New York, la Paris sau la Londra, la București sau la Madrid, în meciurile de Cupa Davis sau de Fed Cup! 🇹🇩🎾🔥

Îți place?
Simona câștigă Wimbledon!

Viața are căile sale misterioase: după un ocol de doi ani și aducerea pe lume a unui copil, eveniment care a schimbat-o și a maturizat-o, Patricia Țig pune la treabă armele pe care știam că le are încă din urmă cu patru ani. Va juca a doua ei finală https://t.co/Py9FZjOtRx