Dominic Thiem îl învinge pe Roger Federer în finala Indian Wells, câștigă primul titlu de Masters!

Radu Marina | 18 martie 2019

Dominic Thiem a produs surpriza, reușind să-l învingă în finala Indian Wells pe Roger Federer, revenind după pierderea primului set: a fost 3-6, 6-3, 7-5 pentru austriac, care câștigă primul său titlu de Masters al carierei.

Contrar tuturor așteptărilor, cel mai important titlu din cariera lui Dominic Thiem nu vine pe zgură, suprafața lui favorită, și nu doar favorită, ci singura pe care a excelat până acum. Cu victoria, 3-6, 6-3, 7-5, în fața lui Roger Federer, Dominic Thiem își trece în cont primul titlu Masters, devenind primul jucător din Austria care se impune într-un astfel de turneu din 1997 încoace (Thomas Muster, Miami). Acesta este doar al treilea trofeu pe care Thiem îl obține pe hard din totalul celor 12 pe care le-a câștigat.

După două finale din categoria Masters pierdute (ambele la Madrid, în 2017 și 2018), de data asta Thiem a spart acea barieră invizibilă care îl separa de primul titlu foarte mare: l-a întors pe Federer pe hard, la unul dintre turneele preferate ale elvețianului, și a făcut asta cu un tenis matur și extrem de agresiv. Cu asta, Domi a reușit abia a doua victorie pe hard (!) în fața unui jucător din top 5. Cu acest rezultat, Thiem urcă până pe locul 4 în clasamentul mondial, acolo unde a mai fost în urmă cu doi ani, cel mai bun loc pe care l-a ocupat vreodată.

Pentru Federer, în schimb, meciul de astăzi i-a adus a două finală pierdută la rând la Indian Wells și a patra, per total. Ca și finala de anul trecut, pierdută de la minge de meci cu Juan Martin Del Potro, și aceasta poate fi văzută una dezamăgitoare pentru elvețian, care încerca să devină primul jucător cu șase titluri la Indian Wells.

Finala ar putea fi împărțită în trei capitole: Când Federer își aduce tenisul blitz, foarte puțini îi pot rezista – partea I; Când Federer clipește, iar Thiem, ca orice jucător valoros, profită și se cațără înapoi în meci – partea II; Când detaliile și tenisul ultra agresiv fac diferența – partea III. Să le luăm și să le analizăm pe rând.

De regulă, atunci când Federer își aduce jocul A, viteza de execuție și ușurința cu care schimbă direcțiile îl pun ușor în poziții avantajoase și devine aproape imposibil pentru adversar să treacă în atac. Thiem, care, la rândul lui, e un jucător foarte agresiv, n-a putut rezista atunci când Federer a plusat în primul set.

Federer a avut, în primul set, două astfel de momente în care a accesat un alt nivel al agresivității. Întâi, chiar în game-ul doi al finalei, când elvețianul a făcut primul break după un game de retur în care a jucat foarte aspru din interiorul terenului. Iar a doua oară, la 4-3, când și-a recuperat break-ul, tot în urma unui joc pe repede-înainte, agresiv și extrem de compact.

Thiem a fost, în repetate rânduri, în controlul multor raliuri, ba chiar l-a împins pe Roger în defensivă cu acele lovituri fulgerătoare de forehand. Cu ofensiva a reușit să recupereze break-ul în primul set, revenind de la 2-4. Însă, ca Thiem să aibă o șansă în fața lui Federer ar fi trebuit să mențină constant acel nivel de agresivitate arătat în game-ul șapte: acolo, Thiem a fost dominant, a insistat să joace spre reverul lui Federer și a crescut viteza loviturilor pe măsură ce raliul s-a prelungit. Problema a fost consistența; deși a continuat în aceeași notă, lovind agresiv și căutând să fie jucătorul care dictează, n-a avut prea mult succes. Atât pentru că i-a lipsit precizia, dar mai ales pentru că Federer a avut grijă să-i taie din elan cu câte un retur pus parcă cu mâna, un demi-voleu genial, o venire inspirată la fileu, un slice incisiv.

În setul doi, a fost suficient un mic scurtcircuit al lui Federer ca Thiem să intre în meci definitiv. La scorul de 2-1 pentru Thiem, Federer a venit de trei ori consecutiv la fileu. De fiecare dată a făcut-o complet nepregătit, nesustenabil, de fiecare dată a și pierdut punctul. Iar după o nouă eroare, de data asta venită de pe forehand, Thiem avea să treacă pentru prima dată în meci la conducere.

A fost un game bizar, venit după o minge de break ratată de elvețian la 1-1, dar austriacul a știut cum să profite de această mică portiță deschisă: s-a desprins rapid la 4-1, a început să lovească mai hotărât și și-a apărat cu multă autoritate break-ul. Aici trebuie scos, cumva, în evidență meritul lui Domi: nu mulți sunt acei jucători care reușesc să profite de micile căderi ale lui Federer pe parcursul unui meci. Sunt căderi inevitabile, dar pe care Federer, cu experiența lui imensă, știe de obicei să le mascheze sau să scape neatins. E drept, acel serviciu cedat de Federer la 1-2 a fost un cadou oferit de elvețian, însă Thiem a știut ce să facă cu el și nu l-a mai lăsat pe Federer să revină. Domi a fost, de aici, intangibil cu serviciul (doar patru puncte pierdute cu primul) și având de fiecare dată câte un răspuns potrivit la orice încercare a lui Federer de a rupe ritmul ori de a-l sufoca cu accelerări surprinzătoare.

În fine, decisivul a adus mai mult echilibru. Ambii adversari au excelat pe propriul serviciu, însă cheia a rămas mereu la Thiem. Sentimentul era că timpul lucrează pentru austriac, nu pentru Federer. Cu lovituri virulente, care au depășit constant 120-130 km/h, atât pe forehand, cât și pe rever, Thiem a reușit să facă meciul fizic și să-l țină în alergare pe Federer, adaptându-se perfect la condiții și jucând cu determinarea și cu succesul pe care le are pe zgură. Agresivitatea lui Domi nu i-a mai permis lui Federer să facă și să desfacă, iar impresia a fost că începe să-i citească jocul din ce în ce mai bine jocul lui Roger.

Federer a avut, totuși, șansa lui. La 4-3, Thiem a ieșit cu greu dintr-un game cu trei egalități și cu o minge de break salvată, cel mai lung game al finalei. Asta a fost un alt moment care i-a dat mare încredere austriacului, iar de aici, jocul lui a căpătat și mai multă claritate – detalii care au înclinat balanța în favoarea lui Domi atunci când a fost pus în situația de a-și lua șansele, atunci când acestea au apărut.

În game-ul 11, care avea să fie decisiv pentru soarta finalei, Thiem a ajuns la o scurtă a lui Roger, contracarând-o în cross. A fost o alegere tactică perfectă a lui Federer, nimic de spus. Punctul imediat următor, însă? Câtuși de puțin. La 30-30, Federer avea opțiunea unui forehand cu care să închidă punctul din mijlocul terenului, dar a ales aceeași scurtă în același loc, mizând probabil pe elementul de surpriză. Poate că Federer s-a temut de acel forehand care să închidă punctul? Dacă da, avea motive: câteva game-uri mai devreme, la 3-4, 0-30 și într-un schimb care i-ar fi putut aduce, așadar, trei mingi de break la rând, Thiem anticipase direcția în care Federer – de asemenea cu un forehand la îndemână din interiorul terenului – a tras, și s-a apărat superb, salvând acel punct.

Dacă i-ar fi ieșit acea a doua scurtă, ar fi fost, probabil, un alt moment de genialitate pe care i l-am fi aplaudat cu toții. Dar Thiem a ghicit intenția, și a venit cu un răspuns sub forma unei contra-scurte impecabile, care i-a adus prima minge de break din decisiv. A fructificat-o după un winner de forehand monstruos, care l-a pus în poziția de a servi pentru cel mai important titlu al carierei. Și n-avea să o facă deloc rău: fără emoții, Thiem a închis finala cu un game de serviciu convingător și fără rețineri – așa cum a jucat, de altfel, pe tot parcursul celor trei seturi.

E o victorie definitorie pentru cariera lui Thiem, despre care începusem să uităm un pic ce poate produce. Domi are arme incredibil de puternice pe ambele părți – forehand și backhand – și suficiente alte abilități; n-a ajuns degeaba într-o finală de Grand Slam. Însă nu a reușit de fiecare dată să le aducă pe toate să funcționeze în același timp, atunci când a contat. A fost aproape, vezi înfrângerea cu Nadal de anul trecut de la US Open, dar n-a putut trece linia de sosire.

De data asta, n-a mai ezitat. Federer, în schimb, se vede învins a doua oară consecutiv în meciul pentru titlu de la Indian Wells într-o finală în care nu Novak Djokovic i-a fost rivalul. În schimb, un oponent capabil să distrugă mingea a prins acea stare de „on fire”, iar Roger n-a mai putut să-l oprească în timp util.

https://twitter.com/MertovsTDesk/status/1107450085393223681
https://twitter.com/TennisTV/status/1107452695214985216

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi