Cu al treilea titlu la US Open și al doilea Slam la rând, Novak se întoarce în forță la vârful tenisului și în cursa cu Federer și Nadal

Camelia Butuligă | 10 septembrie 2018

Un lucru este cert – dacă nu se întâmplă ceva neprevăzut, Novak Djokovic își va consolida locul în fruntea clasamentului (acum a urcat pe 3, după Nadal și Federer) și, în funcție de câte Slamuri va mai adăuga în următorii ani celor 14 pe care le are deja, va intra în conversația GOAT.

Am auzit destulă lume înaintea finalei de aseară spunând că Del Potro merită să mai câștige un Slam. Pentru cât de bun este ca jucător și pentru cât a pătimit în cariera lui, s-o încheie doar cu unul este prea puțin. Am mai vorbit despre ”merit” în tenis astă-vară, înainte de finala de la Roland Garros. Și atunci, consensul specialiștilor era că Simona ”merită” să câștige un Slam. Dar în tenis nu meritul aduce victorii, ci jocul mai bun. Iar în finala de la US Open, Novak Djokovic a jucat pur și simplu mai bine – și tactic, și ca execuție, și fizic și mental.

Del Potro avea un singur plan de joc care ar fi putut să-i pună probleme lui Novak: să lovească decisiv cu forehandul înainte ca schimburile să se lungească, să facă destule puncte gratis cu serviciul și să riște cu reverul în lung de linie pentru a ieși din colțul unde Novak avea să-l împingă cu reverul său în cros. Trebuia să facă aceste lucruri constant, mai ales la punctele mari. Del Potro știa aceste lucruri – după meci, a declarat că a fost nevoit să joace tot timpul la limită, căutând permanent ocazii să facă winnere cu forehandul. Din păcate pentru el, acestea nu s-au întâmplat suficient de des.

Încă din setul unu, Novak și-a impus jocul de anduranță, târându-l pe argentinian în schimburi lungi, iar forehandul acestuia nu a fost destul de eficient pentru a le scurta. După primul set, raportul de lovituri câștigătoare pe forehand era 6-2 pentru Novak. Serviciul lui Juan Martin s-a lovit de cel mai bun retur din circuitul masculin (sau poate din toate timpurile) – Djokovic a pus iar și iar mingea în picioarele lui Delpo, nu neapărat tare, dar adânc și precis. Pe rever, o lovitură care nu va mai fi niciodată la fel după toate operațiile la încheietura stângă, Del Potro nu a avut destule lunguri de linie câștigătoare, iar sliceurile sale în cros nu au făcut pagube prea mari. Cât despre jocul în momentele importante, Del Potro a dat un semnal deloc încurajator când și-a pierdut serviciul la 3-4 în primul set de la 40-0. Djokovic a întors acel game cu un melanj de retururi sufocante continuate cu schimburi în care a erodat încet și sigur rezistența argentinianului, iar apoi a servit pentru setul unu. La 4-4 în tiebreakul celui de-al doilea set, Del Potro a mai avut o sincopă, care l-a costat setul doi: a greșit trei forehanduri consecutive în fileu, e adevărat, ultimele două urmare a unor schimburi magistral jucate de Djokovic.

Deși trei seturi pare un scor clar, Novak nu a fost scutit nici el de momente de șovăială. Spre deosebire de adversarul său însă, s-a redresat la timp și nu le-a lăsat să escaladeze periculos pe tabelă. În setul doi a avut un break timpuriu și l-a pierdut, dar apoi a rezistat eroic 20 de minute ca să-și țină serviciul într-un game crucial, la 3-4. În setul trei la minge de 4-1 a decis să vină la fileu neinspirat și s-a făcut 3-3 rapid – de acolo însă a sprintat către linia de sosire fără a mai fi prins din urmă.

***

Am descris în vremurile lui bune jocul lui Novak Djokovic ca ”monolitic”. Nu are nicio fisură și e foarte greu pentru adversari să se infiltreze. Specialiștii au spus mereu că nu are o armă formidabilă, dar nici slăbiciuni evidente. Tenisul lui e eficient, păstrând un echilibru ideal între risc și beneficii. Ieri am mai dat peste un adjectiv care descrie foarte bine jocul său: ”sustenabil”. Tenisul este un sport repetitiv, care răsplătește capacitatea jucătorului de a face același lucru iar și iar, fără să greșească și fără să se epuizeze. Novak a găsit formula potrivită cu ani în urmă, în 2011, apoi în 2015. Anul acesta nu trebuia decât să adune din nou toate ingredientele necesare. Acum revenirea lui este completă – iată-l în septembrie 2018 având în posesie ultimele două titluri de Slam ale anului.

Ce ne așteaptă de acum înainte? Novak s-a alăturat din nou cursei Slamurilor, alături de Federer și Nadal, care o conduc. Însă Djokovic are niște avantaje asupra lor: este cu șase ani mai tânăr decât Federer și, cel puțin la ora actuală, în formă fizică mai bună decât colegul de generație Nadal. Încă ceva: spre deosebire de Rafa și Roger, Novak este periculos pe toate suprafețele și dacă continuă tot așa, va fi un candidat de frunte la toate Slamurile din următorii ani. Fanii și-au scos deja calculatoarele și au început să facă adunări și scăderi.

Totuși, trebuie să luăm în considerare că situația se schimbă repede în tenis. În martie, Novak avea o evoluție deplorabilă la dubla Indian Wells- Miami, turnee pe care ani de-a rândul le-a dominat. Sezonul de zgură a fost mediocru, culminând cu o înfrângere teribilă la Paris contra lui Cecchinato. Și apoi pe iarbă, declicul: la Queens și Wimbledon, Djokovic a întors foaia. Dar tot cariera sa ne-a arătat că lucrurile o iau la fel de brusc la vale – căderea lui drastică după câștigarea RG16 este până în ziua de azi un mister. În plus, dacă circuitul începe să-i opună rezistență și să-l târască în meciuri lungi și obositoare, în tururi consecutive, săptămână după săptămână, aceste lucruri se adună. Corpul nu mai este la fel de rezistent după 30 de ani ca la 20, nici chiar al lui Novak.

Deci ne uităm la o perioadă interesantă în următoarele luni. Novak este proaspăt și cu foame de victorii, Nadal probabil nu va mai fi un factor major până la sfârșitul anului, Federer va dori să adune niște puncte pe hardul rapid de toamnă. Apoi depinde cât vor prinde Wawrinka și Murray viteză cu revenirile. Va conta și răspunsul generațiilor mai tinere, care până acum sunt ca o orchestră care nu se sincronizează mereu și mai are nevoie de repetiții contra Big 5.

Un lucru este cert – dacă nu se întâmplă ceva neprevăzut, Novak Djokovic își va consolida locul în fruntea clasamentului (acum a urcat pe 3, după Nadal și Federer) și, în funcție de câte Slamuri va mai adăuga în următorii ani celor 14 pe care le are deja, va intra în conversația GOAT.

***

Lansare NOUĂ de la 30-0! Aproape SOLD-OUT

Tricoul „N-o să”, inspirat de Simona Halep, despre cum să folosești negativitatea ca motivație suplimentară

Un tricou cu un design ultramodern, care transmite un mesaj puternic. Inspirat de titlul câștigat de Simona Halep la Roland Garros, „N-o să” este tricoul care nu mai are nevoie de nicio explicație. Când toată lumea îți spune că n-o să reușești, ambiționează-te și arată-le că se înșală. Apoi inspiră-i pe alții!

Atenție: PRECOMANDĂ!

Precomandă tricoul „N-o să” de aici.

Îți place?
Cele mai noi