Când Serena joacă așa, niciun stil nu e suficient de bun s-o oprească. Serena – Angie Kerber este finala Australian Open 2016

42 de lovituri direct câștigătoare! Și cam la asta se reduce toată povestea meciului. Sau s-o lăsăm pe Agnieszka să spună cum s-a simțit din perspectiva ei. Într-o conferință foarte onestă, Aga a spus cu voce tare ceea ce știam cu toții, firește, dar e interesant să auzi o jucătoare spunând-o, în special una atât de în formă în ultimele luni: “Serena a început de necrezut, cu atâta putere și viteză. Nu puteam decât să stau acolo și să o privesc cum joacă. A fost prea bună. Totul a fost extraordinar, începând cu serviciul. Incredibil serviciu. Iar când am servit eu, mingile se întorceau cu atâta putere și atâta plasament încât nu puteai face absolut nimic. Afară de primul serviciu, pe care l-aș fi putut pune mai mult în teren, nu cred că am jucat slab. Da, deci n-am putut face prea multe. N-am putut face nimic, de fapt”.  

Ar fi putut face cineva ceva? Aga a fost întrebată dacă i se pare că stilul ei de joc e un dezavantaj și nu funcționează contra Serenei: “Cred că niciun stil de joc nu funcționează contra Serenei când ea joacă așa. Când vine un serviciu wide cu 190… nu știu cine poate să-l pună înapoi în teren. Cu siguranță, nu eu”, a râs Aga. “Dacă apucă să-și facă jocul, e pur și simplu la un nivel diferit. Jumătate din meci n-ai nicio șansă. Încerci totul, ai impresia că joci bine și tot nu funcționează. Nici măcar nu pot fi supărată pentru că știu că a fost prea bună azi.”

Primul set a fost fantastic: Serena l-a încheiat cu 18 lovituri direct câștigătoare și a arătat înfricoșător contra unei jucătoare care a navigat excelent în ultimele luni, atingând poate cel mai bun nivel al ei din 2012 încoace. 18 winners dintr-un total de 24 de puncte câștigate, iată ceea ce are șanse să primească titlul neoficial de stat-ul turneului. Din 11 călătorii la fileu, Serena a luat 10 puncte, fluența în tot ce a făcut pe teren a fost la poate cel mai bun nivel din ultimii doi ani, iar unghiurile pe care le-a găsit, absolut descurajante. “Cu siguranță, cel mai bun set pe care l-a făcut cineva împotriva mea”, a adăugat Radwanska.

Dar, apropo de 2012, meciul a început să semene cu finala celor două jucată la Wimbledon în acel an. Atunci, după un prim set similar de dominant din partea americancei, Radwanska a început să echilibreze și a intrat în decisiv. Ajutată un pic și de Serena, Radwanska a început să facă meciul interesant. A recuperat un break și a început s-o manevreze preț de câteva schimburi pe Williams, câștigând și câteva puncte spectaculoase. “Mi-a dat oportunitatea să joc”, a admis Aga, “să am o șansă în setul secund. Dar n-am luat-o”. La 4-4, poloneza n-a putut închide un game pe care-l avea, aparent, în control, iar Serena a închis meciul cu o serie de servicii imparabile.

O pauză prelungită luată după US Open pare s-o fi resetat pe Serena. Americanca joacă un tenis mai bun ca-n tot anul precedent și, cel mai important, pare odihnită din punct de vedere mental. De asemenea, chiar se bucură de ce i se întâmplă pe teren, dovadă râsul energic de după un punct câștigat de Radwanska în cel mai clasic Aga-style. Ceea ce mi se pare important de notat e că Serena e decisă să evite uzura produsă de numeroasele meciuri de trei seturi de anul trecut și, ca atare, încearcă să evite complicațiile inutile. Ceea ce, firește, o va menține în vervă pentru mult mai mult timp.

La o conferință foarte insightful, Serena mi-a confirmat sentimentul că este într-un loc bun la acest moment. Arată foarte fit, transmite vibe-ul unui om împăcat, relaxat și fericit.  Parte din explicația acestui reset stă în acea pauză pe care și-a luat-o după episodul Vinci. “Cred că am avut o perioadă foarte lungă în care am atacat toate obiectivele, o perioadă care începuse tocmai din 2012, înainte de Olimpiadă. E mult timp și simțeam că am nevoie de o perioadă numai cu mine, departe de tenis, în care să am grijă de mine”.  

“Orice se întâmplă, voi fi mulțumită. Sunt însă mulțumită cu mine pentru că mi-am reevaluat jocul și mi-am cerut să mă regrupez. E un sentiment minunat să fiu iar într-o finală după o pauză atât de mare. Încă îmi fac griji pentru fiecare meci, ca oricare alt om. Totul se termină, la un moment dat, dar în această clipă sunt concentrată doar pe jocul meu. Încerc să nu-mi las mintea să zboare la alte detalii”, a spus Serena, care a zâmbit atunci când i s-a adus aminte de recordul lui Steffi Graf. „Eram la un Slam distanță și acum un an. Mi-a luat o veșnicie să ajung la 18 Slamuri și știu cât m-am stresat atunci. Nu mai vreau să trec prin așa ceva”.

În a 7-a ei finală la Melbourne (și a 26-a a carierei), Serena o va întâlni pe Angelique Kerber, care își face marele salt la acest nivel. Germanca a oprit aventura Johannei Konta în semifinale, în ciuda unui mic pas înapoi în setul 1, când a lăsat să-i scape un avantaj de două break-uri. Konta n-a mai fost la fel de consistentă precum în alte zile, în special pe rever, parte care a trădat-o în momente importante. Angelique are marele merit de a fi confirmat victoria cu Azarenka și, mai ales, de a-și fi confirmat inclusiv propriile-i cuvinte. Angie a promis că va pune accent pe Slamuri și pe turneele mari în 2016. “Faptul că începe anul direct cu o finală îmi spune că atunci când își pune ceva în minte o să reușească”, a complimentat-o Serena.

Angelique, care era până azi singura jucătoare din Top 10 fără o finală de Grand Slam în palmares, n-a ajuns aici fără un strop de noroc. Pe un traseu în care a întâlnit-o și pe Alexandra Dulgheru, Kerber a fost la un punct de eliminare în meciul cu Misaki Doi din primul tur, când a salvat minge de meci. Se repetă povestea de anul trecut, când Sharapova a salvat mingi de meci înainte de a juca (și pierde) finala cu Serena. 

Kerber, care va urca pe locul 4 (și pe locul 2 cu un titlu) are o victorie în palmares cu Serena, pe care a învins-o la Cincinnati, în sferturi, în 2012. De atunci a mai pierdut alte patru meciuri, cel mai recent, finala de la Stanford din 2014, când a dus un set în tiebreak.