Blockbuster la Roma | Fedal XXX, spre încântarea Planetei Tenis

Adrian Țoca | 19 mai 2013

Blockbuster la Roma | Fedal XXX, spre încântarea Planetei Tenis

Suntem în ianuarie. Rafa tocmai anunță că ratează și Australian Open, o altă absență dintr-un șir interminabil, și toți norii negri se adună asupra viitorului campionului spaniol. Se fac speculații, se emit judecăți, se dau verdicte. Totul pare negru și compromis. Derulăm pe fast-forward câteva luni înainte. Suntem în mai. Suntem la doar o săptămână distanță de Roland Garros, ultima redută a lui Nadal, reduta programată să cadă de toate acele verdicte din ianuarie. Și unde-l găsim pe Rafa? În a opta finală din tot atâtea turnee jucate în 2013. Încă o dată, Nadal și-a supus toate problemele și a găsit o soluție cu care să răzbată. Un start de sezon de vis, cu titluri la Sao Paulo, Acapulco, Indian Wells (!), Barcelona și Madrid, și cu finale la Vina Del Mar și Monte Carlo. Iar acum, Roma, unde va juca pentru al șaptelea titlu al carierei.

Ca și săptămâna trecută, Rafa pare să joace mai bine în fazele finale ale turneului, aviz pentru mâine. Și tot ca și la Madrid, până să ajungă la forma foarte bună pe care ne-a arătat-o în semifinale, Nadal a trebuit să reziste, cumva, unui moment în care a fost expus: Ferrer la Madrid, Gulbis, la Roma. Odată trecută cumpăna, Rafa a reintrat în beast-mode, azi de exemplu, anihilându-l pe ușurință pe unul dintre adversarii săi preferați. Ar fi fost prea mult ca, după ce a oprit o serie interminabilă de înfrângeri la Djokovic, Berdych să facă același lucru și cu Nadal. Avizat de episodul petrecut cu o zi înainte, Nadal a făcut un prim set excelent, cu break încă din primul game, plus un al doilea break obținut cu o serie de passing-uri de efect în game-ul cinci. Cehul a făcut lucrurile ceva mai interesante în setul secund, având și o șansă de break la începutul lui, dar sentimentul că Berdych nu poate ajunge nicăieri plutea în aer. Motiv pentru care, după un schimb de hold-uri, Nadal a forțat exact la momentul potrivit, la 4-4, când a făcut break la zero.

“Mă simt mai bine fizic. Sunt niște momente emoționante pentru mine, mă gândesc cum am reușit să întorc în favoarea mea lucrurile. După multe, multe luni de dubii și de temeri, joc acum la un nivel la care n-aș fi visat acum câteva luni”, a spus Nadal.

“Primul set a fost fantastic. Am jucat la un nivel înalt și totul a mers bine, fără greșeală. Am dominat punctele și am reușit să vin în față. Cred că a fost unul dintre cele mai bune meciuri de când am revenit”, a concluzionat Rafa, care mai are nevoie de o victorie pentru a urca, de luni, pe locul 4.

Roger, fără set pierdut în prima finală a anului

A doua semifinală a fost mult mai strânsă decât prima și în mod clar mai strânsă decât s-ar fi așteptat majoritatea. Spre deosebire de precedentele trei meciuri, Roger Federer a părut într-o ușoară scădere. N-a mai arătat la fel de dominant și de tăios precum în serile anterioare, însă vestea bună pentru fanii lui e că și-a păstrat la cote la fel de înalte concentrarea. Roger a păcătuit în multe rânduri prin felul în care obișnuia să dispară, mental, în timpul meciurilor, dar povestea nu s-a mai întâmplat în semifinala cu revelația Benoit Paire, și e posibil ca asta să-l fi trecut cu bine de o partidă destul de tricky, în special în primul set.

Benoit e un maestru al execuțiilor fancy, impresionante și, deopotrivă, din cale afară de tehnice. Simte fantastic mingea. Un shotmaker prin excelență. Însă marile lui calități sunt, uneori, totuna cu marile lui păcate. În sensul că selecția loviturilor îl lasă baltă când îi e lumea mai dragă. Așa s-a întâmplat, bunăoară, în setul 1, când a făcut primul break, în contextul unor momente nu tocmai fericite ale lui Federer. În game-ul imediat următor, Paire a jucat prea casual câteva puncte, a exagerat cu niște drop-shot-uri, permițându-i rebreak-ul elvețianului. Tiebreak-ul a fost o afacere în care niciunul n-a contat pe serviciu, ci pe minibreak-uri. Paire a condus cu 5-4, dar iar a făcut câteva alegeri dubioase, cedând un set pe care foarte bine l-ar fi putut câștiga, fără să se supere cineva. În setul secund, de asemenea, a făcut practic cadou break-ul cu două duble greșeli.

Federer a avut o zi mai slabă pe forehand în momentele cheie, și nici serviciul n-a mai fost la fel de redutabil precum cu o seară înainte, în schimb a părut foarte sigur pe rever. N-a avut fluctuații mari și a părut confortabil pe teren, reușind un meci nu strălucitor, dar solid, suficient pentru accesul în prima finală a anului. “Sunt foarte fericit pentru cum au mers lucrurile pentru mine. Am trecut în minimum de seturi de două meciuri care s-ar fi putut termina foarte bine și invers. Când scorul e strâns, nu mă îndoiesc de mine, ceea ce ajută mereu înaintea unei finale”.

Roger reușește, așadar, prima finală a anului, exact când i se dădeau probabil cele mai puține șanse. Cu o săptămână înainte, lucrurile nu arătau deloc bine pentru el: eliminarea de la Madrid risca să-l trimită în afara oricărei discuții despre primele locuri, stârnind iar interminabilele discuții despre ce-ar trebui să facă sau să nu facă Roger la aproape 32 de ani , dar iată-l pe elvețian răspunzând puternic la Roma, așa cum anticipasem noi aici. Federer ajunge în finală fără să fi pierdut vreun set, dar mai important decât asta e că el arată din nou bine pe teren pare să-și fi regăsit mojo-ul exact la timp, înaintea Roland Garros. Va fi finala cu numărul 111 a carierei lui Roger.

Fedal XXX: primul titlu al lui Federer la Roma sau al șaptelea al lui Rafa?

Așadar, suntem din nou în fața unui Fedal. Episodul 30 din faimoasa rivalitate dintre Roger Federer și Rafa Nadal, considerată de foarte mulți drept cea mai spectaculoasă din toate timpurile. Scorul îl știe toată lumea, este 19-10 pentru iberic, cel care conduce și cu 12-2 pe zgură. Paradoxal, deși nu pare, meciurile de pe zgură ale celor doi n-au fost chiar așa de disproporționate, în sensul că suprafața în sine n-a accentuat prea mult diferențele de match-up dintre cei doi, ci doar le-a menținut. Cu excepția, poate, a finalei RG 2008, Federer a jucat strâns și a avut șanse să încline balanța în marea majoritate a celorlalte 11 înfrângeri pe zgură, lucru verificabil în povestea tuturor meciurilor directe, pe care o aveți la dispoziție aici.  

Una dintre acele întâlniri foarte echilibrate o reprezintă chiar precedenta lor întâlnire de la Roma, faimoasa finală din 2006, considerată de marea majoritate a specialiștilor al treilea (sau chiar al doilea) cel mai frumos meci Federer-Nadal. Un meci incredibil, de cinci ore și cinci minute, decis în cinci seturi, pe care Nadal l-a câștigat revenind de câteva ori din situații-limită, inclusiv de la două mingi de meci, înregistrate la 6-5, 40-15 în decisiv. Federer a avut, mai apoi, și 5-3 în tie-break, dar, ca în atâtea alte cazuri, n-a putut închide meciul (rezumatul video, aici)

Epuizați, cei doi jucători s-au retras de la Mastersul de la Hamburg, programat săptămâna imediat următoare, iar ATP a decis, pornind de la ce s-a întâmplat la acea finală, să renunțe la sistemul de 3/5 seturi în finalele de Masters.

Al doilea Fedal al anului, după prea puțin inspiratul episod de la Indian Wells, când Federer n-a putut opune o replică decentă din cauza durerilor de spate, promite mult, pentru că îi regăsește pe cei doi în momentele lor de vârf din 2013. Astea fiind spuse, “de vârf” nu echivalează neapărat și cu “cel mai înalt nivel al lor”. Dacă la Federer momentele de vulnerabilitate sunt oricum vizibile cu ochiul liber, sentimentul meu e că și la Nadal putem vorbi de același lucru, în pofida recordului excepțional pe care îl are în acest an. Tocmai de aceea, e interesant de văzut cum vor reacționa cei doi în momentele grele și ce fel de tactici vor aborda.

Federer, spre exemplu, are de gând să joace agresiv. Iar prima parte a declarației lui îmi confirmă ceea ce ziceam mai sus, că zgura nu accentuează neapărat diferențele de match-up dintre cei doi. “Aproape că nu mai contează ce suprafață e sau care sunt condițiile de joc. Eu trebuie să joc agresiv și să iau inițiativa, să-l pun la treabă. Știu că el nu-mi dă mult spațiu de manevră pe zgură, e cel mai bun jucător pe zgură din toate timpurile, așa că e greu de jucat împotriva lui. Dar am mai făcut-o în trecut și știu că pot să-l pun sub presiune. Sper ca de data asta să am o șansă mai bună decât la Indian Wells. El a avut un comeback incredibil, sunt foarte fericit pentru el, dar cineva trebuie să-l oprească și sper să fiu eu“, a declarat elvețianul.

E prima întâlnire pe zgură dintre cei doi după finala RG 2011, moment descris de mulți drept poate cea mai bună șansă pe care a avut-o Federer să-l bată pe Nadal la Paris. Și atunci, ca și în multe alte situații, Nadal a putut să potolească furtuna stârnită de Federer în startul meciului; a fost în stare să preia controlul raliurilor lungi și să scrie istoria meciului în propriile lui condiții. Aici ar putea fi cheia finalei de la Roma: știm că Federer va începe, ca de obicei, agresiv, dar e de văzut capacitatea lui de a menține același nivel pe toată durata meciului, așa cum a făcut-o în restul săptămânii, de exemplu.

Avem, deci, din nou un Federer – Nadal într-o finală de turneu, și încă de Masters. Patru meciuri au trecut de la ultima finală a celor doi (20 în total), același meci amintit câteva rânduri mai sus. Miza e, ca de obicei, mare: Nadal joacă pentru locul 4 și pentru a-și continua seria de trofee, iar Federer pentru a sparge gheața anul acesta și a se reașeza pe un curs mult mai apropiat de pretențiile lui. În plus, pentru Roger, perspectiva de a câștiga, în fine, un titlu la Roma (n-a triumfat niciodată aici) tocmai în fața marelui rău rival reprezintă o extra-motivație. Un context, așadar, cum nu se poate mai nimerit. Amândoi sunt în formă, amândoi au lucruri de câștigat. Ar trebui să fie un meci pe cinste. Roma știe la ce să se aștepte.

Rafa și Roger, la finala Roma 2006

Îți place?
Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi

7 years ago today I made my Top 10 debut. 346 weeks later I’m still there 😝

What a wild, beautiful journey it has been, feeling very proud of this streak and excited for what’s ahead 🙃