WTA Finals Singapore: Kerber o învinge pe Cibulkova după un meci fantastic, greul abia acum începe pentru Simona

În al doilea meci al Grupei Roșii, Angelique Kerber a învins-o ieri pe Dominika Cibulkova cu 7-6(5), 2-6, 6-3 după un meci extrem de disputat. Simona va juca cu Kerber mâine (14:30, ora României), a cincea lor întâlnire anul acesta (3-1 pentru Kerber). În ultimele două meciuri, jucate pe hardul american, și-au împărțit victoriile.

TreizecizeroTreizecizero este la Australian Open

TreizecizeroSecțiune sprijinită de

Fotografie: Jimmie48Photography/Twitter

Ne-am lămurit și cu Kerber, eh? Dubiile mele despre forma ei, despre oboseala sezonului și problema la umăr pe care a avut-o în sezonul asiatic au primit toate un răsunător ”nein” ieri. Două ore și 17 minute Angie a stăvilit asalturile necontenite ale Cibulkovei: a găsit în mod repetat soluții și spații în teren, alergând neobosită și executând tot felul de lovituri pe care alte jucătoare abia le pot lovi când au timp destul să se așeze la minge, darmite când sunt aruncate de colo-colo. Mă uit pe statisticile meciului și mă gândesc că oamenii de la butoane ar trebui să introducă o nouă categorie: ”awesome points”, cu subcategoria ”awesome passing shots”. Kerber și Murray ar conduce detașat.

Anul acesta Kerber a dovedit că tenisul ei este de cursă lungă, dar Cibulkova venea la Singapore cu mare entuziasm, prima ei calificare după cel mai bun sezon al carierei. Între două jucătoare care lovesc cam cu aceeași forță, e de așteptat ca meciurile să fie strânse și să ajungă în decisiv. Rămânea de văzut care dintre cele două abordări avea să iasă la suprafață; ofensiva lui Domi sau apărarea lui Angie. Cibulkova este o jucătoare ofensivă și ca mentalitate și ca lovituri, dar statura nu îi dă posibilitatea să pulverizeze adversara din două lovituri, ca Pliskova sau Muguruza. Dominika trebuie să alerge și să construiască mai mult, și asta a și făcut ieri. Ghinionul ei este că și Kerber poate și ea să alerge (și cum!) și mai poate face ceva, care cred că este miezul jocului ei și elemntul hotărâtor al succesului ei recent: poate lovi precis și periculos cu minim de pregătire.

Am mai spus că măsura calității unui jucător de tenis pentru mine este cât de bine lovește din alergare. Bineînțeles, majoritatea lovesc bine, dar nu tot timpul, cu toate loviturile sau în toate direcțiile de mișcare. Kerber, Radwanska și Murray sunt exemple de jucători care pot lovi bine din aproape orice poziție se întâmplă să-i prindă mingea. Agilitatea lor este incredibilă: n-am nicio îndoială că la ora asta sunt cei mai buni și constanți producători de ”lovituri reflex” din cele două circuite și există tone de hot-shoturi ca dovadă.

Pentru reușita acestor lovituri reflex, o condiție esențială este un swing abreviat: mișcarea pregătitoare a rachetei în spate trebuie să fie scurtată, iar Kerber, cu loviturile ei compacte, este perfect echipată pentru acești timpi de reacție foarte mici. Alt exemplu sunt acele ”squat shots”, loviturile pe care le ia din poziție ghemuită de pe linia de fund atunci când nu mai are timp să se pregătească și mingea vine prea repede peste ea. Nu-i întâmplător că și Radwanska este specialistă a acestor lovituri; de fapt ea le-a folosit prima. Ca și Kerber, Radwanska are și ea acest talent de a lovi bine atunci când este dezechilibrată, cu greutatea pe piciorul din spate, încovoiată, aruncată sauîntinsă în toate părțile.

Pe lângă faptul că este greu s-o surprinzi pe Angelique cu mingea, jocul ei mai pune o problemă: faptul că ia decizii bune repede. Murray mai face asta la fel de bine: în singura fracțiune de secundă pe care o are la dispoziție, găsește acel culoar îngust cât un fir de ață pe unde poate strecura mingea. Pe lângă adversar, peste adversar, pe sub adversar dacă e nevoie, dar va găsi o cale.

Iată deci combinația ideală pentru ei și fatală pentru adversari: capacitatea de a lua decizii bune repede, cuplată cu capacitatea de a le executa din poziții defavorabile și apoi, rezistența fizică care le permite să facă asta cât e ziua de lungă.

Nu doar că este epuizant fizic, dar e derutant și la nivel mental să joci cu acești apărători agresivi care redirecționează mingea repede și periculos. Am văzut ieri numeroase schimburi când Cibulkova dădea lovitura de grație (sau ce credea ea în mod întemeiat că ar fi lovitura de grație; contra a 9 din 10 adversare probabil ar fi fost) și o vedea pe Kerber abia ajungând la minge. În mod normal, te aștepți la o lovitură slabă, care abia trece fileul și e floare la ureche. În consecință, Domi nu-și pregătea poziția foarte bine și era prinsă în no man's land, luată prin surprindere de adâncimea loviturii lui Kerber, sau de spinul și forța ei. Contra lui Kerber, până nu vede mingea în out sau în fileu, adversara trebuie să rămână în alertă maximă - Angie e capabilă să pună probleme și când e scoasă în afara stadionului.

Astea nu sunt vești chiar bune pentru noi. Nu numai Kerber, dar și Cibulkova este periculoasă. Și va fi cu atât mai periculoasă cu cât Simona și ea vor juca ultimul meci, posibil cu miză pentru calificare. Până atunci însă, mâine o avem pe Kerber, the Iron Fräulein. Partea bună este că Simona știe ce-o așteaptă: a spus în repetate rânduri că meciurile cu ea sunt bătălii fizice în primul rând, pentru că au stiluri asemănătoare și niciuna n-o poate spulbera rapid pe cealaltă. Știe că vor fi schimburi lungi, epuizante, știe că va trebui să alerge și că va trebui să fie, cum spune ea, puternică pe picioare. Vorbind de picioare, probabil ale ei și ale lui Angelique sunt cele mai puternice din circuitul feminin la ora asta. Dacă ambele sunt la nivel maxim al jocului, diferența se va face la detalii: cât de bine vor juca sub presiune și punctele mari.

Simona poate să învețe ceva din meciul cu Cibulkova: va trebui să atace foarte judicios. Nu știu dacă ăsta a fost planul de joc al Cibulkovei, să atace necontenit, sau dacă Kerber a ademenit-o, iar Domi, fiind de felul ei atacant, n-a putut rezista tentației. Oricum, meciul acesta a dovedit că atacul non-stop nu este soluția contra lui Kerber: în primul rând, Angie este un burete care absoarbe tot și trimite înapoi cu vârf și îndesat. În al doilea rând, a ataca tot timpul este riscant pentru că produce neforțate, dar este și obositor mental (vorbeam și noi la rubrica ”Yes, no?”). La sfârșitul meciului, această oboseală mentală poate contribui esențial la rezultat. Cibulkova a rămas fără suflu și prospețime exact când avea nevoie mai mare, la mijlocul decisivului: a făcut două gameuri consecutive foarte proaste pe propriul serviciu și i-a dat lui Kerber înapoi breakul câștigat înainte și apoi încă unul.

Contra lui Kerber, Simona va trebui să facă echilibristică pe o sârmă foarte subțire și să joace cel mai smart aggressive tenis de care e capabilă. De asemenea, va trebui să nu lase să treacă șansele pe care i le va da Kerber, pentru că probabil nu-i va da prea multe, iar din cele pe care i le va da, va salva o grămadă (ieri a salvat șase mingi de break din cele 11 pe care le-a avut Cibulkova). Nu știu dacă timpul petrecut până acum pe teren va juca vreun rol, e prea devreme după un singur meci să ne bazăm pe oboseala lui Kerber (doar dacă nu s-a căpătuit cu vreo problemă fizică care să ecaladeze până mâine). În concluzie, pronosticul e rezervat: șansele sunt tare apropiate, aș zice 60/40 pentru Kerber. Dacă nemțoaica va juca tot ca împotriva Cibulkovei, Simona va trebui să facă meciul anului ca să treacă de ea.

Cele mai noi articole

TreizecizeroConținut susținut de

Comentarii