Dubai | Roger Federer: unul pe față, unul pe dos

Camelia Butuligă | 26 februarie 2014

La Dubai, Federer a evitat o altă înfrângere necaracteristică, recuperând de la 0-2 în decisivul meciului cu Radek Stepanek (6-2, 6-7, 6-3). Djokovic, în schimb, a ajuns în sferturi cu două victorii autoritare. O întâlnire între cei doi ar fi posibilă în semifinale.

Nu-l mai văzusem pe Federer de la hăăăt Australian Open, şi cum avea azi meci cu Radek Stepanek (care nu-i mai luase un set de la Roma 2008), am zis să mă relaxez şi eu uitându-mă la un meci distractiv şi simplu. Ce-o fi fost în capul meu. Două ore mai târziu eram într-o stare de nervozitate stupefiată, plictisită şi obosită în acelaşi timp, uitându-mă la ceas mai des decât în timpul cursurilor de fonetică din facultate. Bun, deci aici s-a ajuns. Olderer l-a bătut pe Oldanek şi ambii mi-au făcut nervii ferfeniţă mai ceva decât transformările vocalice şi hărţile dialectale ale limbii române. 

Da. Pentru că zilele astea jocul lui Federer este la fel de contradictoriu ca istoria dragii noastre limbi. Tocmai când crezi c-ai apucat-o de undeva şi ai emis o regulă, îţi scot ochii o sută de excepţii. La fel şi jocul lui Maestro. Acum îşi ia serviciul la zero în 45 de secunde, iar în următorul game pe serviciul lui face două duble greşeli consecutive şi-şi încasează un break. Acum găseşte un passing shot de rever genial, peste cinci secunde dă mingea în poala şeicilor din tribună. Şi aşa mai departe, până în decisiv, când se pomeneşte condus cu un break din start.

Toate cele trei seturi Federer le-a început pierzându-şi serviciul. A făcut 5 duble greşeli şi a avut 63% procentaj pe primul serviciu. Cifre mediocre, concurate cu brio de cele ale lui Stepanek, şi mai mediocre: 3 duble şi 49% procentaj pe primul. Bineînţeles c-a plouat cu break-uri în condiţiile astea: 12 în total, 8 pentru Federer, 4 pentru Stepanek. Puteau fi mult mai multe, ţinând cont ca Steps a avut 8 şanse şi Federer 12.

Dacă ar fi scris Adrian cronica, ar fi încercat să găsească şi părţile bune ale acestui meci, dar eu, sincer, am încetat să mai cred în el după tie-breakul celui de-al doilea set, o capodoperă de joc neglijent din partea lui Federer, după ce făcuse break şi-l împiedicase pe Stepanek să ia setul la 5-4. Pe bune, mă gândesc câteodată: Federer o face intenţionat? „Merge prea bine, câştig prea repede. Dac-o ţin aşa, iar ajung acasă devreme şi mă pune MIrka să dau cu aspiratorul sau să citesc gemenelor a mia oară „Motanul încălţat”. Ia să vedem, nu cumva pot să duc meciul în decisiv?”

Bineînţeles, glumesc. Dar totuşi, cum reuşeşte Federer să arate cu două clase peste mulţi dintre adversarii săi la începutul meciului (cum a fost cazul şi azi în primul set) pentru ca apoi să nu mai poţi să-l distingi de Stepanek decât datorită bandanei roşii? În primul set, mi-era un pic milă de dreapta şi reverul anchilozat al lui Stapanek. În setul doi şi prima jumătate a setului trei, mi se făcea frică când Steps se pregătea să mai ia o minge cu lopăţica lui de rever. Cum poate Federer să joace pe alocuri ca un fost nr 1 ce este şi pe alocuri ca nr. 257 la challengerul de la Karshi? (nu vreau să fiu lipsită de respect faţă de nr 257 sau challengerul de la Karshi, vreau doar sa subliniez o idee)

În ciuda declaraţiilor lui nonşalante, Federer e mai vulnerabil mental decât o căprioară. Dacă mai aud odată citatul cu „Îmi place să joc pur şi simplu. Nu totul se reduce la a câştiga” pe care ni-l bagă pe gât comentatorii britanici la fiecare 15 minute, nu ştiu ce fac. Pentru că în sportul asta (şi în sport in general), totul se reduce la a câştiga. Vince Lombardi, legendarul antrenor de fotbal american şi cel ce-a produs nişte vorbe de duh pe cât de mişto pe atât de adevărate: „Dacă să câştigi nu este important, atunci de ce se mai ţine scorul?”. Dacă nu i s-ar părea important să câştige, Federer s-ar retrage frumuşel şi-ar juca demonstrative, unde nu contează, toată lumea e învingătoare.

În mod clar ceva se scurtcircuitează acolo, la nivel psihologic, atunci când face un prim meci ca un galop de sănătate şi apoi se chinuie să câştige cu Stepanek, care nu-i mai luase niciun set de 6 ani. Atunci când îl surclasează pe Stepanek în primul set şi apoi în al doilea, fără niciun avertisment, îşi pierde serviciul din prima. Dinamica asta îmi sună a autosabotare. Ca atunci când nu-ţi place sucul de mere şi răstorni „din greşeală” paharul plin pe care ţi l-a turnat amabila gazdă. La Dubai a declarat că joacă „pain-free”, deci fizic nu sunt probleme. „Ghicitoarea Federer” rămâne în continuare mintea sa. De vreme ce spatele e rezolvat dar meciurile de genul acesta continuă să se întâmple, încep să mă întreb cât de mult vrea Federer de fapt să continue să joace.

Nu-i treaba noastră să-l retragem pe Federer. Nu-i treaba nimănui să retragă pe nimeni, cu excepţia lui însuşi. Dar discrepanţele acestea între ce declară şi ce se vede pe teren au început să devină atât de frustrante, şi pentru mine, care investesc timp în a mă uita la meciuri, şi judecând după expresia lui de pe teren, şi pentru Federer. Cred că asta mă enervează cel mai tare: că e chinuit de îndoială şi fulgurantele momente când joacă bine sunt atât de vulnerabile în faţa acestei îndoieli. Sunt multe progrese în versiunea 2014 a lui Federer faţă de versiunea 2013. Dar uneori vizionarea meciurilor lui mi se pare o treabă pentru practicanţii zen budismului, nu pentru spectatorii obişnuiţi, cu tensiune ridicată şi glicemie scăzută.

Următorul adversar e Lukas Rosol. No biggie.

Ipostaza meciului

Hot Shot Stepanek


Declarație Federer

Acapulco: Andy a avut și el mici probleme; Gulbis, on fire 

Federer nu e singurul nume greu care a avut ceva emoții azi. În Mexic, Andy Murray a încălzit greu motoarele cu recenta revelație Pablo Andujar, care, după ce l-a avut pe Rafa în mână în semifinala de la Rio, l-a condus și pe britanic cu un set și un break. Muzz a revenit apoi și a încheiat în forță: 3-6, 6-1, 6-2. Săracul Pablo, numai în pielea lui să nu fii zilele astea. Tot la Acapulco, Ernests Gulbis își continuă forma excelentă. Abia venit din Europa, Ernie l-a spulberat în două seturi pe Lu, 6-1, 6-1. Altfel, dacă vă interesa să aflați de ce și-a schimbat Acapulco suprafața și a trecut de la zgură la hard, iată o explicație:

Românii: Efort remarcabil pentru Florin Mergea, cele două Alexandre sunt în sferturi la Florianopolis 

Tot la Dubai, dar în turneul de dublu, Florin Mergea și Oliver Marach au ratat de puțin șansa unei victorii fantastice, pierzând în supertiebreak cu Bhuphati/Istomin după ce s-au salvat în șapte rânduri de la eșec (patru din mingile de meci salvate fiind consecutive), iar la rândul lor au ratat două matchpoints. 

La Florianopolis, Alexandra Cadanțu e deja în sferturile de finală, după două victorii solide, iar în această seară i s-a alăturat și Alexandra Dulgheru, care, după o lungă perioadă de căutări, găsește un rezultat foarte promițător. Pentru Alexandra (7-5, 6-2 cu Pereira, o va întâlni pe Zakopalova), sferturile de finală reprezintă un rezultat important la această fază a revenirii ei, mai ales că a venit din calificări pe tabloul principal. Avea nevoie de puncte importante, iar cu cele pe care le obține aici ea va intra în Top 125 de luni. Dulgheru nu mai jucase în sferturi la un turneu WTA tocmai de la Bruxelles, de acum trei sezoane. De asemenea, tot acum trei sezone jucase și ultimul sfert de finală la un turneu pe hard, acea înfrângere dramatică împotriva Mariei Sharapova, la Miami (3-6, 7-6, 7-6).

Și Monica Niculescu, deținătoarea titlului de la Florianopolis, s-a calificat în sferturi, după 6-3, 6-1 cu D.Kovinic. Monica este la al treilea sfert de finală la simplu în acest sezon.

Horia Tecău debutează mâine dimineață în turneul de dublu de la Acapulco.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi