Roger Federer salvează patru mingi de meci într-un thriller elvețian, revine în finala Turneului Campionilor!

Adrian Țoca | 16 noiembrie 2014

Roger Federer salvează patru mingi de meci într-un thriller elvețian, se califică din nou în finala Turneului Campionilor!

Roger Federer a revenit de la 0-1 la seturi, de la 3-5 în decisiv și a salvat un total de patru mingi de meci într-o altă victorie memorabilă a ilustrei sale cariere. Federer va juca a noua finală la Turneul Campionilor din 13 participări, după 4-6, 7-5, 7-6 (6) cu Stan Wawrinka, în ceea ce a fost cel mai bun meci al turneului și unul dintre cele mai dramatice ale anului.

Un an care ar putea fi definiția cuvântului “revenire” nu se putea încheia pentru Roger Federer decât cu o alta, cel puțin la fel de spectaculoasă, dacă nu chiar și mai relevantă, precum cele recente cu Monfils și cu Mayer, în care elvețianul a câștigat după ce a salvat, de asemenea, mingi de meci. În total, 11 mingi de meci salvate, cumulat, în cele trei meciuri. La conferință, Federer a plasat victoria de azi între cele două menționate anterior, din punct de vedere al norocului, pentru că multiplul campion elvețian a făcut referire imediat la noroc când a venit momentul să descrie jocul de azi: “Nu e niciun dubiu, am avut noroc azi. Pe de altă parte, trebuie să încerci mereu să te agăți, să speri că poate va fi și cea mai mică șansă să întorci cumva meciul”, a spus Federer.

A trebuit să treacă aproape o săptămână întreagă până când Turneul Campionilor să ofere genul de meci și de dramă la care publicul se așteaptă de la o astfel de competiție. Roger Federer și Stan Wawrinka au compensat, într-un maraton epuizant de 2 ore și 48 de minute, cam tot ce a lipsit în restul săptămânii: lovituri de calitate, greșeli pe măsură, alegeri tactice inspirate și curioase deopotrivă, soluții tehnice ingenioase și din cale afară de spectaculoase, perspectiva unei surprize iminente care a plutit în aer aproape tot meciul, răsturnări de situație și, peste toate, drama celor patru puncte de meci salvate de Federer.

Nu e prima oară în ultimul an când mi se pare că, inconștient sau nu, Federer joacă ușor blazat contra lui Stan, ca și cum ar găsi dificil să-și pună la luptă capacitățile împotriva bunului său prieten. Apropierea finalei de Cupa Davis a făcut contextul și mai bizar: de pe margine poate părea simplu, dar cei doi au un întreg anturaj comun, format din staff și din apropiați, au petrecut foarte mult timp împreună în acest an, mai mult ca niciodată și, peste o săptămână, vor fi cot la cot în zgura de la Lille, în căutarea unui trofeu care le-ar lumina carierele. Federer a confirmat, indirect, la conferință, când a spus că i-a fost foarte dificil să se adune contra lui Stan și să intre într-un ritm așa cum și-ar fi dorit. Și așa a și fost: o diferență majoră între Roger cel exploziv și foarte curat în exprimare din meciul cu Murray și varianta din această seară. Foarte pasiv de la început, Federer a acceptat rolul secund pe teren, fiind împins de-a lungul și de-a latul terenului de un Stan excelent și foarte agresiv. Stan a dictat ritmul din primele game-uri și a lovit cu convingere și cu un plus evident de putere, la care Federer n-a avut o replică pe măsură. Stan a făcut dublu break la 4-2 cu un retur direct câștigător biciuitor, dar a dat primele semne că ezită sub presiunea unui avantaj solid când a servit prima oară pentru set, când și-a cedat relativ ușor serviciul. Avantajul dublului break s-a dovedit util și greu de recuperat, iar Wawrinka a închis setul inaugural, chiar și în pofida unui 37 la sută pe primul serviciu, tema generală a acestei săptămâni printre cei opt finaliști.

Federer a început să crească în setul doi, dar insuficient cât să pună în pericol serviciul lui Wawrinka. Game-urile pe serviciul lui Roger au început să curgă însă mai ușor, în vreme ce Stan a muncit extra pe serviciul său, salvând și trei mingi de break la 3-3. Federer a continuat să bată la ușă, dar prea timid și lipsit de convingere, lipsit de dinți mai ales, în condițiile în care groundstrokes-urile lui au fost lipsite complet de incisivitate. În continuare bruscat de pe baseline de coechipierul său din Cupa Davis, Roger s-a scurs până la 6-5, când, pus să servească iar sub presiune, Wawrinka a clacat, producând un game prost cap-coadă, inclusiv un smash în fileu.

Cu un decisiv în față, tensiunea a crescut rapid. Wawrinka a depășit repede șocul finalului de set secund și a făcut break încă din primul game al decisivului, în ceea ce a fost un game controversat. Federer n-a înțeles că arbitrul a decis un overrule (greșit, altminteri) la primul punct din game și a realizat abia la 0-40 cât e scorul. “Oricum aș fi ieșit prost din acel moment, pentru că dacă aș fi făcut un challenge, s-ar fi zis că fac challenge prea târziu, dar măcar Cedric să fi fost ceva mai clar. Aș fi jucat complet altfel următoarele două puncte”, a spus Federer, explicând, pe bună dreptate, că atitudinea la un punct de 15-0 e complet diferită de cea de la un 15-30. Obligat să alerge iar după un Wawrinka în continuare mai impunător în duelurile de pe spate și fără prea mult timp la dispoziție, Federer a avut două șanse de break în game-ul opt, când Wawrinka a consolidat, deși a servit de șapte ori cu serviciul secund. De aici înainte, finalul a fost cu tensiunea crescând de la un punct la altul. Publicul l-a implorat pe Federer să se agațe de fiecare punct, iar preferatul tribunelor s-a executat, găsind atâta forță cât să refuze să piardă și să contrazică una dintre miturile populare, cum că nu ar fi un luptător. Stan a făcut câteva alegeri dubioase, venind la fileu pe serviciul doi la cele trei mingi de meci pe care le-a avut la 5-4, iar Federer a răspuns pe măsură, pasându-l inspirat în două rânduri și obținând o eroare la a treia minge de meci. Cu fanii în picioare și o atmosferă ca la un gol pe Wembley, Federer a reușit, în cele din urmă, break-ul salvator și l-a consolidat cu mari emoții: a revenit de la 15-40, asta și pentru că i-a revenit și serviciul la momentul oportun. Federer are poate cel mai bun serviciu în situații de criză, iar asta s-a văzut în cele două puncte vitale, pentru că un rebreak în acel moment ar fi făcut probabil zadarnic tot efortul lui Roger de până atunci.

Tiebreak-ul a fost un roller-coaster și o bătălie a nervilor, cu fanii în delir: epuizați, cei doi prieteni și-au împărțit pumni cu ultimele resurse. Federer, care a încheiat meciul cu abia trei winners de pe dreapta și două de pe rever, și-a redescoperit brusc agresivitatea și a luat pe cont propriu câteva puncte, injectând și mai multă forță în forehand. S-a desprins primul, conducând cu 5-3, dar nu cât să fie decisiv: Stan a recuperat și a ajuns primul la minge de meci, a patra, dar de data asta în racheta lui Federer, care a șters-o scurt cu un service winner. Ultimele două puncte au fost de manual: voleul cu care și-a procurat mingea de meci, urmat de slice-ul cu care și-a pregătit venirea la fileu pentru ultimul punct al meciului, alt forehand drop volley. Sneaky Fed.

“Cred că a fost un meci cel puțin foarte spectaculos. Nu am mai crezut, la un moment dat, că mai pot să întorc. Jocul lui Stan a arătat foarte bine o lungă perioadă de timp. A fost impresionant cu loviturile pe care le-a produs și, dacă ar fi servit doar un pic mai bine la final, ar fi câștigat”, a spus Federer, care, încă o dată, nu s-a bucurat după ultimul punct al meciului, din nou din respect pentru adversarul său, chit că din motive diferite față de meciul cu Murray.

Stan a ajuns primul la conferința de presă, undeva în jurul orei 00:30, ora locală. Era evident că plânsese și, foarte afectat, și-a găsit cu greu cuvintele la început. A devenit, însă, rapid același Stan jovial, călduros și candid pe care îl știm.

“A trebuit să aleg ceva, la acele mingi de meci. Cu siguranță că am fost nervos atunci. Nu a fost ușor să joc numai de pe baseline. Mi-am zis că nu vreau să aștept pe greșeală, îmi voi asuma riscul, voi încerca să fac punctul. Am urcat de două ori pe serviciul secund, o dată pe primul serviciu. Am vrut să mă duc pe rever, dar a reușit să returneze cu forehandul. Asta a fost. Cred că am avut un volley ușor cu reverul, pe care l-am pus în fileu. Trebuie să faci niște alegeri în acele momente în astfel de meciuri. Un punct aici, unul acolo, face diferența. Am jucat un tenis foarte bun, sunt foarte fericit cu felul în care am jucat. Am încercat să fiu mereu mai agresiv, să nu-l las să vină prea des la fileu, să fiu primul la fileu. Dar am avut o oportunitate foarte mare în setul trei și trebuia să profit de ea. Poate nici nu am servit suficient de bine. Dar n-a lipsit mult. Când joc cu Roger, nu e niciodată ușor pentru mine. Pentru nimeni, de fapt, pentru că el a fost în această situație de atâtea și atâtea ori, are o experiență mai mare, în special mental”, a spus Stan.

Deși în continuare trist, Stan a început să râdă ca un copil prins cu ceva de care îi e rușine când a fost întrebat despre ce i-a spus Roger la final, pe ideea că Federer a părut că-i pare foarte rău. “Sunt foarte sigur că nu-i pare rău pentru mine. Nu am vorbit încă, nu ne-am spus prea multe. Doar obișnuitele felicitări, baftă mâine, clasic”, a râs Stan, care a confirmat apoi și în partea de limba franceză a conferinței că s-a evitat prietenește cu Federer și că mai are nevoie de ceva timp ca să accepte eșecul. S-a luminat însă când i s-a făcut o comparație între înfrângerea la fel de dureroasă cu Djokovic, de la AO 2013, și ce a urmat după, pe ideea că și acest eșec poate anunța o altă performanță majoră a lui Wawrinka.

Stan n-a vrut să explice incidentul de pe final de meci, când a avut un clinci cu o persoană din primele rânduri ale tribunei, dând totul pe seama tensiunii, și a spus că, foarte probabil, îl va aștepta pe Roger ca să plece împreună spre Lille.

Federer a ajuns la conferință în jurul orei 1.00 dimineața, încotoșmănat într-o vestă și un fular gros. I-a dat credit în repetate rânduri lui Stan și a spus că, deși efortul a fost mare și va mai dura până va merge la somn, se așteaptă să fie în regulă la ora meciului cu Djokovic, meci pe care îl vede în condiții complet diferite față de ultimul, cel de la Shanghai.

Recuperarea lui Federer va fi însă una dintre marile chei ale finalei de mâine, a 11-a a anului pentru elvețian. Djokovic s-a plâns la conferința sa că este extenuat, atât fizic, dar mai ales mental, însă diferența între nivelul de efort depus de cei doi în meciurile de sâmbătă, plus avantajul de mai bine de șase ore de odihnă luat de oricum mai proaspătul sârb, ar putea cântări mult.

Până la urmă, World Tour Finals 2014 are finala bănuită de toată lumea, după o săptămână precară, salvată însă de ziua semifinalele. Va fi Federer – Djokovic, episodul 37, a doua finală din ultimii trei ani de la Londra între cei doi. Un rematch chiar la fața locului celei mai bune finale de Slam a anului, cea jucată de cei doi rivali la Wimbledon, și cea care le-a definit sezonul și locurile ocupate la încheierea lui.

.

 

Îți place?
2performant

Cele mai bune jucătoare de tenis sunt la Singapore. Cei mai buni generatori de vânzări online sunt în Affiliate Ranking by 2Performant

Cele mai noi