„Glumele” lui Ilie Năstase sunt, pur și simplu, proaste și nu mai trebuie normalizate

Adrian Țoca | 22 aprilie 2017

Ilie Năstase a făcut o altă greșeală, permițându-și prea multe într-o festivitate banală de la o tragere la sorți. Și mai greșit e să percepem asta drept un comportament normal.

Parcă e un făcut. Pentru al doilea an la rând în aprilie, un reprezentant al tenisului românesc e implicat într-un scandal cu conotații rasiste care s-a aprins instant. Și așa cum am simțit normal să scriem anul trecut despre o controversă pornită de la ceva ce n-a existat, așa e normal să scriem acum despre ceva ce, conform mai multor martori oculari, s-a petrecut. Așa cum nu ne-a convenit în aprilie 2016 când Caroline Garcia a fost fals acuzată că ar fi jignit-o pe Irina Begu, așa ar trebui să nu ne pice bine când, în aprilie 2017, Ilie Năstase depășește limitele cu Serena Williams, apoi și cu Anne Keothavong. Dintr-un foc, două femei și două mame, actuale și în devenire.

Potrivit mai multor jurnaliști, români și englezi, la conferința de presă de la Mamaia de vineri, Ilie Năstase a comentat la o întrebare adresată Simonei Halep referitoare la copilul nenăscut al Serenei Williams. Domnul Năstase s-a întors către echipa pe care o conduce și a întrebat retoric: “Să vedem întâi ce culoare va avea. Ciocolată cu lapte?“

BBC, Telegraph, Guardian – cu oameni la Constanța – apoi Mirror și, în general, toată presa britanică, apoi cea internațională, au publicat rapid pe subiect.

30-0 a verificat o înregistrare integrală a conferinței: dl. Năstase poate fi auzit întrebând în română „Să vedem ce culoare va avea…”, dar apoi, în râsetele și rumoarea suprapuse peste răspunsul Simonei Halep, care continuă după o foarte scurtă întrerupere, nu se mai poate auzi clar continuarea observației făcute de căpitanul nejucător al României. E destul de neclar cum poate fi confirmată acea a doua parte a declarației, altfel decât de însuși dl. Năstase.

Mai apoi însă, dl. Năstase a întrebat-o “în joacă” pe Anne Keothavong, căpitanul nejucător al adversarelor din acest weekend, care-i numărul camerei ei de hotel.    

Imediat după, când cele două echipe au fost chemate pentru fotografia de grup, dl. Năstase i s-a adresat din nou lui Anne Keothavong: “Ne tot atragem”. Dl. Năstase o apucă puternic de umeri pe Anne Keothavong și o ține, așa, strâns, preț de câteva secunde lungi și jenante. Este postura bărbatului puternic, care își impune forța asupra unei femei pusă în dificultate, pentru a face o „glumă”.

Imaginile sunt grăitoare, iar rictusul înghețat al fostei jucătoare britanice, de o politețe forțată cu mare greutate și de o demnitate impusă de situația oficială în care se găsea, e dificil de privit. Față de partea a doua a observației despre Serena, înregistrarea de mai jos și remarca despre numărul camerei se verifică și în înregistrarea urmărită de 30-0. Mai mult, dl. Năstase poate fi auzit întrebând, în momentul în care announcer-ul precizează ordinea în care echipele trebuie să facă pozele oficială, dacă „eu nu fac nimic cu căpitanul”.

Anne Keothavong este mamă, căsătorită și este însărcinată în 18 săptămâni cu al doilea ei copil. Serena Williams, conform unei fotografii postate, apoi șterse, pe contul personal de Snapchat, este însărcinată în 20 de săptămâni.

Aluzia referitoare la copilul Serenei Williams va fi interpretată în fel și chip. E rasism să te întrebi care va fi culoarea unui nou-născut? Părerile vor fi împărțite – și e genul de subiect care escaladează instant – dar cu siguranță este cel puțin o remarcă foarte deplasată, care nu-și avea locul. Ba nici măcar nu și-a nimerit ținta. Are, însă, un lipici mai mare la presa britanică, mereu mai înclinată să împacheteze totul într-un mod aparte, așa că era limpede că se va viraliza. Poate chiar că dl. Năstase va fi victima unor exagerări, așa cum se întâmplă în astfel de situații. Eu însă găsesc chiar mai dificil de acceptat abordarea avută față de Anne Keothavong, vizibilă mai sus. În special pentru că era în cameră, nu la mii de kilometri distanță, pentru că a implicat un contact fizic, nu doar câteva declarații. Pentru că ei nu i-a rămas aproape nicio cale de răspuns la acel moment, afară de un zâmbet și un „all right” șoptit.

Pentru mulți români, asemenea comportamente ale d-lui Năstase sunt ceva obișnuit. Sunt ani la rândul în care fosta mare glorie a tenisului a umplut paginile ziarelor cu declarații de un ridicol pronunțat, cu acțiuni discutabile și cu prezențe de tabloid. Ieșirile domniei sale au ajuns la fel de banale ca vremea rece în decembrie: reprezintă ceva cunoscut, care nu mai scandalizează și devine tolerat. În lumea civilizată, când un comportament de agresor precum acesta este tolerat și scuzat din varii motive, există însă imediat un protest: “Don’t normalize him”, e o frază pe care o găsim la tot pasul, aproape un strigăt de disperare la adresa acțiunilor și declarațiilor de prost gust ale unor personaje cu funcții importante. La noi, încă se mai folosesc ziduri de scuze construite abil pe raționamente de genul “a fost un geniu“, “pe Ilie trebuie să-l iubești așa cum e”, “așa e el, un rebel, și-a asumat rolul de bufon”, “da, dar cât a făcut pentru sportul nostru!”. Să i se ierte. Când îndrăznești să argumentezi că, ok, performanțele domnului Năstase n-ar trebui să reprezinte o scuză pentru episoade precum cel de la tragerea la sorți de la Mamaia, după cum nici vârsta în sine n-ar trebui să joace rol de scut, apărătorii dumnealui (sau nu atât apărători ai domnului Năstase, cât critici ai noilor timpuri) se victimizează și se apără cu nostalgia performanțelor reușite de jucătorul de tenis Ilie Năstase, cu care, chipurile, cei născuți cu nasul în tablete n-ar fi familiarizați.

Adevărul este că tinerii de azi știu foarte bine cine a fost Ilie Năstase pe terenul de tenis. Știu ce a câștigat, cum a câștigat, ce a reprezentat în tenis, iar pe tabletele cu pricina i-au urmărit secvențele din meciurile de glorie. Nu asta e problema. Problema e că, într-o țară obișnuită să fie nemaipomenit de exigentă cu cei care muncesc și greșesc, dar incredibil de indulgentă cu cei care o fură și o batjocoresc, astfel de comportamente sunt încă scuzabile. Și tolerate. Găsim normal așa ceva. Sau, dacă discutăm, transformăm totul într-o luptă, în loc de o discuție serioasă. Dar cel mai probabil închidem ochii sau întoarcem capul. Iar de aici, într-un lanț al slăbiciunilor de care suntem perfect conștienți, ajungem la toate relele care ne înconjoară. Pentru că le t-o-l-e-r-ă-m.

ITF, aparent, nu are același simț al umorului. Federația Internațională de Tenis s-a mișcat rapid, iar aseară a anunțat deja că a deschis o anchetă. “Suntem la curent cu presupusele comentarii făcute de căpitanul României, Ilie Năstase, și am demarat imediat o investigație, astfel încât să avem toate faptele la dispoziție înainte de a lua o decizie adecvată. ITF nu tolerează un limbaj ofensator sau discriminatoriu”, se arată într-un comunicat. Din care desprindem două lucruri. Unul, “o decizie adecvată”, care ne spune că acuzele sunt percepute de ITF drept foarte grave. Al doilea, “căpitanul României, Ilie Năstase”, care înseamnă… ei bine, fix ce înseamnă. Înseamnă România. Sigur, dacă acuzele se vor dovedi fundamentate, probabil că Federația Română de Tenis riscă o amendă, iar domnul Năstase riscă, probabil, să fie suspendat din calitățile oficiale pe care le are (și uită că le are). Dar imaginea proastă riscă foarte bine să se proiecteze asupra întregii echipe sau a tenisului românesc. Iar genul acesta de atac repetat precum cel la Serena nu găsește nici urmă de toleranță în lumea civilizată, indiferent de tonul pe care a fost spus.

Pe undeva, noi între noi știm tonul pe care l-a avut în gând domnul Năstase. Foarte probabil, chiar n-a vrut să facă rău, ci să pară spiritual. Mai ales într-o sală cu multe femei frumoase. S-a întors către echipă și a aruncat o “glumiță” ca pe timpurile bune. E una dintre opțiunile pe care le mai are la îndemână ca să atragă atenția generală, tot ca pe timpurile bune. Alta e să jignească în repetate rânduri o legendă a tenisului încă în activitate, nesocotind nu doar legile politeții, dar și pe cele nescrise ale sportului, care spun că regii sportului nu se rănesc unii pe alții. Dușmanii declarați ai corectitudinii politice vor spune că domnului Năstase i se interzice dreptul la opinie. Doar că asta nu-i corectitudine politică, nici opinie; este, din păcate, comportament de prădător. Care nu trebuie normalizat.

Ca român, nu e musai greu să empatizezi cu domnul Năstase, tocmai din motive de cultură locală sau de timpuri. Dar în 2017, într-o sală plină cu telefoane mobile inteligente, în niște vremuri în care orice declarație nepotrivită ajunge în 10 secunde la celălalt capăt al lumii și pe toate agențiile de presă, în vremuri în care valoarea la bursă a unor companii imense scade dramatic după un singur tweet, să spui o astfel de enormitate la o conferință de presă, asta nu mai poate invita la empatie. E pură nepăsare. Și nici nu poate invita la o tăcere aprobatoare, doar pentru că, teoretic, a glumit. A glumit, dar a glumit și cu imaginea fetelor pe care le are în echipă, ceea ce e realmente păcat. Și nu e de râs, nu e de hăhăit.

Toate, absolut toate, Simona Halep, Irina Begu, Sorana Cîrstea, Monica Niculescu, dar și cele care nu-s prezente acum (Raluca Olaru, Patricia Țig, Alexandra Dulgheru, Andreea Mitu, Ana Bogdan) au o imagine extraordinară în lumea mică a tenisului mare. Sunt apreciate și sunt respectate. Sunt politicoase și mereu deschise când sunt solicitate de jurnaliștii străini. Și-au clădit cariere respectabile muncind din greu pentru tot ce au. În toate prezențele la turneele mari în calitate de jurnalist acreditat, am auzit numai de la frumos în sus despre fiecare dintre ele. La fel și băieții. Pentru asta, merită apreciate. Nu mai zic că te simți un pic mândru când auzi vorbindu-se frumos despre unii de-ai tăi, chiar dacă n-ai niciun merit. Dar am suferit cu toții atât de mult din cauza imaginii proaste de care ne bucurăm în lume, încât fiecare cuvânt bun e savurat cu o bucurie aproape candidă.

Domnul Năstase a contribuit foarte mult la imaginea bună a României, de aceea, mesajul este că-i păcat că încă se mai lasă antrenat în astfel de episoade. Cu toată sinceritatea, nu e deloc plăcut să scrii un astfel de text, ba chiar incomod. Să fim serioși. Aproape toți cei care mai scriem despre sport în românește nu avem vârsta domniei sale. Cu siguranță niciunul nu a contribuit la prestigiul României nici măcar 0,1 la sută din cât a făcut dl. Năstase. Și în mod cert nu-s mai mulți de cinci-zece oameni în toată țara asta care să înțeleagă tenisul (ăla din teren) așa de bine cum îl înțelege Ilie Năstase. Cum să ne permitem să-l judecăm? E neplăcut și stânjenitor să scriu acest text, mai ales că s-a întâmplat să-l aplaud, să mă bucur sau să fiu mândru datorită lui. E neplăcut, pentru că am vrea să ne fie drag de el, am vrea mult de tot să fie un model. Iar acum e un timing groaznic pentru acest text, doar nu vrem să stricăm atmosfera la echipă înainte de meci. Lăsați – veți auzi – că nimeni nu e ușă de biserică, să circulăm mai departe, de ce să mai turnăm gaz pe foc, ce vă agitați atâta de la o glumă?

Normal. Dar dl. Năstase, pe lângă faptul că nu e ușă de biserică, nu e cineva care să-și poată permite orice. Ar putea fi, însă, cineva care să-și pună influența și expertiza la treabă în folosul real al tenisului românesc.

Pentru că nu e deloc o victimă a timpului, asta-i doar o scuză convenabilă. Vara trecută, la studioul 30-0, am avut, eu și încă un coleg, o discuție off the record cu dl. Năstase, în care am vorbit foarte puțin și am ascultat foarte mult, pentru că aveam ce. Dl. Năstase era spectaculos. Spectaculos de real, de corect, de plin de înțelepciune, de raționamente simple și clare, de adevăruri dure, dar adevăruri. Am plecat de acolo amețit. Stai, deci, nu e adevărat tot ce se vede de la distanță?

Iar la meciul cu Belgia, prezența sa în premieră a fost salutată de toate fetele. A fost o surpriză plăcută pentru mai toată lumea. Părea un bun recâștigat. Dintr-unul din textele de atunci de pe 30-0: “Încă un câștig al acestei prime zile ar putea fi considerată aducerea lui Ilie Năstase pe post de căpitan nejucător. Ilie a fost implicat pe bancă și protector la conferință, unde le-a luat apărarea și le-a lăudat pe fete. Proximitatea față de lupta de pe teren i-a reactivat cu siguranță emoțiile proprii de fost combatant: nu ai cum să nu fii solidar cu fetele când îți aduci foarte bine aminte prin ce trece un jucător pe teren. Ilie Năstase pe post de cârmaci al unei corăbii cu echipaj feminin a părut la început o idee îndrăzneață, dar se poate ca Simona Halep să fi intuit corect: s-ar putea să fie exact mișcarea de care au nevoie și fetele, dar și el.”

Da, asta speram cu toții. Că, reactivat într-o poziție din linia întâi, domnul Năstase o să-și aducă aminte ce valoare imensă poate aduce în luptă. De acel Ilie au nevoie fetele și tenisul românesc, pentru că încă poate avea o contribuție majoră. Depinde doar de el.

Și da, pentru faptul că îi tolerează, de fapt, mai rău, pentru că îi încurajează derapajele și se hrănește cu ele într-un mod hidos, folosindu-l pentru trafic ca pe un alt personaj din platourile emisiunilor de scandal, presa noastră (aia care-l folosește) n-are vreo scuză. În niciun caz, nu se va simți mai bine dacă-i va mai acorda un pass, de dragul vremurilor bune.

Update. Poziția FRT, către 30-0:  

„În acest moment, Federația Română de Tenis este implicată în organizarea meciului de Fed Cup by BNP Paribas, de la Mamaia, dintre echipele României și Marii Britanii. După terminarea acestui eveniment vom prezenta o poziție oficială despre subiectul menționat de dumneavoastră” – George Cosac, președintele FRT.

| Foto: Claboo Media

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi