Garbine Muguruza câștigă primul titlu de Slam, o învinge și o domină pe Serena la Paris

Adrian Țoca | 4 iunie 2016

Garbine Muguruza a învins-o în finală pe Serena cu 7-5, 6-4. Serena pierde a doua finală de Slam la rând, rămâne cu 21 de Slamuri. La 22 de ani și 7 luni, Garbine este cea mai tânără campioană de Slam de la Victoria Azarenka, din 2012. Ea va urca pe locul al doilea începând de luni.

Farmecul WTA este menținut și îmbunătățit de la un Slam la altul. În condițiile în care o campioană atât de dominantă precum Serena continuă să conducă în clasament, suntem la al treilea Grand Slam consecutiv câștigat de o campioană în premieră. După Pennetta la New York și Kerber la Melbourne, a venit rândul acestei jucătoare născute în Venezuela și adoptată de Spania să ridice pentru prima oară un Grand Slam deasupra capului. Paris, întâlnește-ți noua ta regină: Garbine Muguruza.

Cele trei Slamuri amintite au ceva în comun: pe Serena în căutarea disperată, pe larg comentată și îndelung analizată a Slamului cu numărul 22, care să o aducă pe picior de egalitate cu Steffi Graf și să îi ofere un argument valid în discuția despre cea mai bună jucătoare a tuturor timpurilor, dezbatere în care va avea, la finalul carierei, oricum o sumedenie de argumente. Dar dacă la New York am văzut-o sufocată de emoții, dacă la Melbourne am văzut-o pradă nervilor în finală, de data asta, am văzut-o pe Serena pentru prima dată după mult timp depășită cap-coadă acolo unde contează și unde doare mai mult: pe teren.

Felul în care s-au petrecut lucrurile în semifinale a oferit un insight prețios în ce privește finala. Însuși antrenorul Serenei a spus că nu o vede câștigând dacă va juca așa cum a făcut-o ieri. La rândul ei, Garbine a fost într-o formă foarte bună cu Stosur, așa cum fusese într-o formă foarte bună în tot turneul, minus setul de deschidere. Ideea e că Serena a jucat mai bine ca ieri și n-a fost de ajuns. În fapt, afară de primele câteva game-uri, n-am avut niciun moment sentimentul că Serena se desprinde în câștigătoare.

În schimb, totul a fost despre Garbine. Cu aceeași deplasare excelentă care i-a oferit un avantaj clar în semifinală, Garbine nu a lăsat-o deloc pe Serena să-și aleagă bine loviturile, a luat mingea repede, a dominat-o în raliurile de pe baseline și a returnat puternic, agresiv și precis, în special pe serviciul al doilea. Cel mai important, nu a slăbit deloc ritmul. Cel mai impresionant, nu a clipit la final, când toată lumea o aștepta să clacheze după cele patru mingi de meci salvate de numărul 1 mondial.

Debutul de meci a avut un moment care a reamintit de semifinala de ieri dintre Murray și Wawrinka, și până la final comparația stă în picioare. După un început ca un mesaj al Serenei, care s-a conectat rapid la meci cu servicii puternice și precizie ca în zilele ei bune, Muguruza a avut emoții mari până a reușit să-și țină serviciul în game-ul al treilea; un game lung, în care a avut de salvat două mingi de break, dar pe care l-a dus cu bine la capăt. Ca și Murray ieri, Garbine a trecut la a face break imediat după, cu acele retururi lungi și agresive care au jenat-o pe Serena toată ziua, în special pe serviciul al doilea. Aici a fost diferența la capitolul cifre, unde americanca nu stă, de altfel, rău. Serena a avut 7-4 la ași, 23-18 la winners și a stat mai bine la neforțate, 22-25. În schimb, a pierdut clar bătălia la returul pe al doilea serviciu (27 la sută versus 46 la sută!), lucru important, în condițiile în care ambele au câștigat un număr similar de puncte pe primul serviciu al oponentei.

Serena a recuperat și a trecut în avantaj, 5-4, moment în care ne-am readus aminte de evoluția finalei de anul trecut de la Wimbledon dintre cele două. Atunci, la același scor, Garbine a clipit și a făcut o dublă greșeală la 4-5, 30-30, prima ei din acel meci. Serena a sărit pe oportunitate și a fugit nu doar cu setul unu, ci și cu al doilea; până s-a trezit Garbine pentru un comeback de final, era prea târziu. Dar la Paris s-a întâmplat fix opusul față de Londra; deși și acum a servit enorm de multe duble greșeli – nouă în total, singurul punct slab al ei în finală – Muguruza n-a lăsat nicio clipă emoțiile să o domine, ceea ce este de departe cel mai impresionant lucru la ea în acest meci. Și-a ținut serviciul și a făcut și break imediat. La 6-5 s-a jucat unul dintre cele mai bune game-uri ale finalei; Serena a ieșit la atac, a avut și un fileu norocos, a avut și o dublă greșeală cadou din partea Garbinei, și tot n-a putut face rebreak-ul care să o aducă în tiebreak. “Ea a câștigat primul set luând cu doar un punct mai mult ca mine”, a spus Serena la conferința la care a venit practic direct de pe teren, în numai câteva secunde. “Asta îți spune multe despre cine a jucat mai bine punctele importante”.

După ce a închis primul set cu un rever în lung de linie, Garbine nu s-a oprit aici; nu era ziua în care să se mulțumească doar cu o victorie morală. Și-a continuat dominarea, în vreme ce Serena n-a mai găsit acel element de varietate în meci, mulțumindu-se să caute să câștige printr-un surplus de forță și atât. În loc să o depășească la joc, Serena a căutat s-o depășească la puterea cu care a lovit.

Trei din primele patru game-uri în setul secund au fost break-uri, dar începuse să devină tot mai clar că Serena nu mai are prea mult timp la dispoziție. Muguruza și-a făcut serviciile cu siguranță, ajutată și de alegeri contestabile sau erori cu dreapta ale Serenei. La 3-5, s-a petrecut un game imens, în care majoritatea a citit momentul unui comeback al Serenei. Patru mingi de meci a înfruntat liderul mondial și le-a ferit pe toate, trei dintre ele atacând cu curaj, al patrulea pe o eroare a Garbinei. Dar nu era loc de niciun comeback. Așa cum a făcut-o tot meciul, Muguruza a strâns șurubul și mai mult, servind cu încredere la 5-4. Două servicii bune a dus-o la 30-0. Apoi Serena a avut o oportunitate de passing, dar a lovit mai puternic decât avea nevoie. La a cincea minge de meci, din nou Serena a gândit greșit punctul și a fost prinsă în no man’s land de un lob al adversarei sale care s-a scurs agonizant peste Serena și a căzut pe tușă. O secundă de uluire, oprită elegant de aceeași Serena, prima care, prin aplauzele ei, a dat tuturor o indicație că mingea a fost bună, iar meciul era gata.

La festivitatea de premiere, Serena și-a stăpânit greu lacrimile când a mulțumit echipei, transmițându-i lui Mouratoglou că “și dacă n-am reușit anul acesta, vom fi aici la anul”. Apoi a ieșit demnă de pe teren, cu o privire care trădează câte puțin din presiunea imensă sub care joacă fiecare Slam. Pentru ea, standardele sunt mereu altele, ceea ce nu trebuie uitat. Pentru orice jucătoare, două finale de GS consecutive ar fi un rezultat nemaipomenit. Pentru Serena, în lupta ei cu nemurirea, este o înfrângere greu tolerabilă; dar pe care n-a căutat s-o justifice prin problemele de la adductor sau prin programul încărcat din ultimele zile, când a trebuit să joace zilnic. Serena n-a jucat strălucit la Paris și, probabil, din acest punct de vedere n-ar fi meritat titlul; dar nu-i mai puțin adevărat că am văzut-o câștigând multe meciuri în care a jucat cel mult la fel ca azi. 

Pentru ea, momentul Slamului 22 începe să semene cu problemele pe care le-a avut înainte de Slamul 18, când a egalat-o pe Navratilova. A pierdut trei Slamuri în 2014, înainte de a reveni și a câștiga 4 la rând; așa că e, încă, prematur să o excludem din calcule pentru turneele următoare, mai cu seamă că se mută la Wimbledon și US Open, unde a dominat ani la rândul.

Dar momentul actual este despre Garbine Muguruza, care și-a câștigat într-o manieră incontestabilă primul ei titlu de Grand Slam contra celei mai bune jucătoare din lume. Nu doar a câștigat azi, ci a dominat. Judecând după calitățile ei și după evoluția carierei de până acum, nu va fi ultimul, iar Garbine, locul 2 WTA fix după Serena începând de luni, o să fie în mix la Slamuri pentru mult timp de acum înainte. Firește, mai are lucruri de făcut, mai trebuie să adauge și continuitate, mai trebuie să câștige și turnee obișnuite (are doar două titluri WTA înainte de primul Slam) înainte să ne grăbim să o anunțăm deja la un nivel la care nu a ajuns încă. Însă felul în care și-a câștigat titlul de azi, începând cu execuția și continuând cu calmul în momentele grele, vorbește despre o jucătoare pregătită să îmbrățișeze scenele mari și să joace bine la cel mai înalt nivel.  

Cât despre WTA, greu să fie mai imprevizibil și mai spectaculos decât este acum. Ne apropiem de Wimbledon, unicul turneu de Slam pe care Serena îl mai deține, după ce anul trecut reușea Serena Slam acolo; multe jucătoare capabile să câștige titlul, dar, mai important, tot mai multe convinse că pot să câștige. Și cum am văzut până acum, încrederea face toată diferența.

Și un final frumos pentru un turneu greu de reținut pentru lucruri bune. Important e că l-a câștigat cea mai bună jucătoare a acestor două săptămâni.

 

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi