Momentul Varșovia al Alexandrei Dulgheru, unul dintre cele mai spectaculoase din istoria recentă a tenisului românesc, ne reamintește ce joc grozav are Alexandra

Radu Marina | 20 mai 2020

În mai 2009, Alexandra Dulgheru venea din Top 200 și câștiga titlul de la Varșovia, turneu de categorie Premier, pe care îl începuse din calificări. Anul următor, ea l-a câștigat din nou.

Acum 11 ani, Alexandra Dulgheru venea din Top 200 și câștiga titlul de la Varșovia, turneu de categorie Premier, pe care îl începuse din calificări. Era unul dintre cele mai spectaculoase rezultate ale tenisului românesc în acei ani în care actuala generație începea să-și câștige locul în elită.

Anul următor, Alexandra reușea o performanță cel puțin la fel de impresionantă: din calitate de campioană en-titre, dar și de jucătoare deja cunoscută bine de adversarele ei, ea câștiga încă o dată titlul la Varșovia. Până în ziua de azi, Alexandra a rămas singura româncă în afara Simonei Halep care a câștigat două titluri Premier.

Alexandra Dulgheru n-a câștigat un singur titlu WTA, ci două. În același loc, doi ani la rând, într-un mod unic și greu de repetat. Și, deși cariera ei a fost umbrită de accidentări repetate, pauze forțate și o serie de operații care au ținut-o mai mult prin spitale și săli de recuperare decât pe un teren de tenis, performanțele de la Varșovia nu pot fi eclipsate de nimic din toate acestea. Realizarea de a fi câștigat turneul din Polonia – turneu WTA Premier –  de două ori la rând (2009, 2010) venind de nicăieri, învingând tot ce i-a ieșit în cale și rămânând neînvinsă în acel loc e imensă, de oriunde ai privi-o.

Simona

“În sport, nu ești considerat un campion adevărat până nu îți aperi cu succes un titlu. Câștigarea unui titlu o dată poate fi un noroc; să-l câștigi de două ori dovește că ești cu adevărat bun”, spunea Althea Gibson, cea care a triumfat de două ori la Wimbledon și US Open, fiind considerată prima jucătoare de tenis afro-americană care a câștigat un titlu de Grand Slam. 

Calitatea de campion nu e dată de numărul de titluri, sau de apărarea acestora. Dar repetarea unei performanțe îți cimentează statutul de campion. “Nu mai e doar o furtună într-un pahar cu apă sau o minune care a ținut o săptămână sau două săptămâni”, crede Mert Ertunga, fost jucător de tenis, antrenor și căpitan al echipei de Cupa Davis a Turciei, și autor al câtorva articole Treizecizero.  

La acel moment, Alexandra era singura jucătoare din România care câștigase un turneu de o asemenea categorie. Și lucrul ăsta s-a păstrat multă vreme, într-o perioadă în care tenisul feminin românesc își căuta cu disperare reperele. Alexandra Dulgheru, precum Sorana Cîrstea sau Monica Niculescu, a contribuit decisiv la apariția a ceea ce astăzi numim poate cea mai bună generație a tenisului feminin românesc. 

Fiecare dintre cele două titluri reușite de Alexandra în Polonia au o istorie remarcabilă. La primul, esența e despre cum o jucătoare de 19 ani își făcea debutul (!) în circuitul WTA chiar la Warsaw Open, turneu pe care avea să-l câștige venind din calificări, trecând de trei capi de serie și urcând de pe locul 201 până pe locul 83 mondial într-o singură săptămână. Despre cât de puțin a lipsit ca ea să nu ia startul la acest turneu în 2009. Sau cum era să se retragă, condusă cu set și break, în primul tur de calificări. Despre cum a putut gestiona lipsa de experiență în fața unor jucătoare mai mature, mai valoroase și mult mai obișnuite cu astfel de turnee. Despre cum a luat pe sus toate jucătoarele pe care le-a întâlnit la Varșovia, rămânând neînvinsă în acel loc. (Ultima ediție a turneului Warsaw Open a fost cea din 2010, iar Dulgheru, cu 13 victorii consecutive, a rămas ultima campioană a turneului). 

Intrarea pe scena mare a tenisului. Cum s-a produs saltul și cum s-a văzut câștigarea turneului în 2009

În 2009, Alexandra a început sezonul fiind clasată pe locul 341 mondial. După un început de an relativ modest, circuitul a ajuns în segmentul de zgură european, unde Alexandra a participat la un turneu ITF (75K), în Spania, la Monzon. A intrat în calificări, a avansat pe tabloul principal și a ajuns până în finală, cea mai importantă finală a carierei ei la acel moment, unde a fost învinsă de japoneza Kimiko Date-Krumm. Săptămâna următoare, tot pe zgură, dar în Italia, Alex mergea până la capăt la turneul de la Bari (25K), după un traseu pur și simplu incredibil, cu doar 15 game-uri cedate din calificări și până în finală, inclusiv un 6-0, 6-0 contra Kristinei Mladenovic, în sferturi. 

În urma acestor rezultate, la care s-au adăugat alte câteva meciuri bune jucate la Saint Gaudens (ITF, 50K), unde a pierdut în optimi cu Yanina Wickmayer, Alex urca, în premieră, în Top 200 – adică suficient cât să poată spera la niște prezențe pe tablourile de calificări ale unor turnee WTA. 

Ghidată de Daniel Dobre, cu care începuse să lucreze de la începutul sezonului și despre care a spus că stilul lui ordonat și precis s-a pliat perfect pe ce avea ea nevoie, Alexandra a fost convinsă de acesta să se înscrie în calificări la Varșovia. Totul s-a întâmplat pe ultima sută de metri, cum povestește Alexandra în prima ediție a Players’ Lounge, emisiunea realizată de Raluca Olaru pe 30-0. Într-o serie de peripeții, Alexandra a plecat din Franța imediat după eșecul cu Wickmayer. A luat un tren, a ratat primele zboruri către capitala Poloniei, unde era programată să joace în calificări în aceeași zi!

A avut noroc, însă, că ploaia a dat peste cap programul turneului și, după o discuție cu supervizoarea, a beneficiat de o reprogramare, dar a trebuit să joace două meciuri în aceeași zi. Alexandra ne-a povestit la Players’ Loungecă era pe cale să se retragă după ce s-a văzut condusă în primul tur de calificări cu set și break, simțindu-se rău din punct de vedere fizic. Ajutată de un time-out medical, ea a răzbit prin șase ore de joc, totalul cumulat al celor două prime meciuri din calificări. A doua zi a învins-o pe poloneza Alicja Rosolska în finala calificărilor, și Alexandra intra pentru prima dată pe tabloul principal al unui turneu WTA.  

Debutul ei în circuitul WTA s-a petrecut în fața lui Agnes Szatmari, o altă jucătoare din România, venită și ea tot din calificări. Pe tabloul principal mai era și Raluca Olaru, cea care a intervievat-o pe Alexandra la Players’ Lounge; de asemenea venită din calificări, Raluca ajungea până în sferturi, după victorii la Jelena Dokic și Julia Goerges, fiind apoi eliminată de Anne Keothavong, viitorul căpitan nejucător al echipei de Fed Cup a Marii Britanii. Pe tablou, capii de serie erau puternici: printre ei, Radwanska, Hantuchova, Zheng, Bondarenko sau Errani. Maria Sharapova era, de asemenea, pe tablou.

Revenind la Alexandra, aceasta a trecut de Szatmari în două seturi și de aici începea marea aventură: au urmat patru meciuri cu patru jucătoare mult mai bine clasate decât ea și mult, dar mult mai experimentate la acel nivel. Alex a trecut de specialista pe zgură Sara Errani (favorită 5) în două seturi, apoi a eliminat-o pe Galina Voskoboeva (95 WTA), confirmând apoi cu o victorie cu adevărat surprinzătoare în fața Danielei Hantuchova (favorită 6) după un set decisiv dominat clar. În finală, Alexandra triumfa în fața ucrainiencei Alona Bondarenko (cea care o eliminase pe Sharapova), după o finală disputată și întreruptă de ploaie, câștigând astfel primul ei titlu WTA chiar la debutul în circuitul WTA, adică o performanță cu adevărat specială și rară în tenis. 

„Stăteam alături de domnul Dobre prin complex și mă minunam de toate jucătoarele, nu știam cine e Hantuchova, mă minunam că joc la același turneu ca Sharapova. Fiecare meci era pentru mine un eveniment. Jucam cu jucătoare noi, era o provocare pentru mine, o lecție continuă. Eram încântată de tot ce se întâmplă în jurul meu, mă bucuram de moment și în fiecare zi venea câte ceva nou. Treceam examen după examen și examenul devenea din ce în ce mai greu. Realizam toate lucrurile astea, dar îmi doream mai mult, așteptam să văd ce urmează.” – Alexandra Dulgheru | Sursa: Players’ Lounge  

După opt victorii consecutive, Alexandra Dulgheru, despre care nimeni nu știa mai nimic în circuitul WTA, era, așadar, campioana unui turneu WTA. Trecuse de trei favorite, venise din calificări, câștiga turneul și urma să facă un salt de peste 100 de locuri în clasament. De pe 201 până pe locul 83. 

„N-a fost o întâmplare. Eu înainte de Varșovia jucasem trei finale. Pentru mine n-a fost wow că am jucat bine la Varșovia ci momentul în sine a fost wow, că am legat atâtea victorii și am câștigat turneul, dar deja aveam multe meciuri bune în spate. N-a fost nimic romantic în spate; multă muncă și disciplină.” Alexandra Dulgheru | Sursa: Players’ Lounge 

În decurs de un an de la câștigarea titlului, Alex a continuat să bifeze premieră după premieră: primele victorii în turnee Premier Mandatory, primele victorii în Slamuri, primele victorii vs. top 10. Asta a însemnat, printre altele, și puncte în clasament, care au dus-o foarte aproape de top 30, astfel că, în 2010, când a venit iar vremea turneului de la Varșovia, Alex se găsea pe locul 32. 

Când imposibilul a devenit posibil. Despre repetarea performanței și titlul câștigat în 2010 

De data asta, tenisul și stilul ei de joc nu mai era o necunoscută pentru nimeni. Jocul ei creativ, reverul din săritură, scurta din retur, slice-ul de rever și jocul ordonat erau, cu toate, bine știute de marea majoritate a jucătoarele. Dar asta nu a împiedicat-o să fie mai puțin eficientă. Ba din contră. 

Dar, cu toate astea, puțini ar fi crezut că ea poate repeta parcursul din 2009. Îi lipsea experiența, era presiunea apărării unui turneu atât de mare, și, apoi, lista de start a jucătoarelor era impresionantă, nume tari, care căutau meciuri și victorii cu puține zile înainte de Roland Garros. Caroline Wozniacki (2 WTA), Elena Dementiva (6 WTA), Li Na (13 WTA), Marion Bartoli (15 WTA) sau Jie Zheng (25 WTA) au luat cu toate parte la ultima ediție a turneului de la Varșovia. 

Ca dovadă a acestei liste tari, Alexandra, deși pe locul 32, n-a putut prinde lista capilor de serie, astfel că încă din primul tur a întâlnit-o pe Kateryna Bondarenko, favorita 7 și sora celei pe care Dulgheru o învinsese în finala anului precedent. Ca și cum nimic nu s-a schimbat de la ultima ei prezență la Varșovia și luând lucrurile de unde le-a lăsat în 2009, Alexandra i-a cedat Katerynei doar patru game-uri. O elimina apoi tot în două seturi pe Timea Bacsinszky, o altă specialistă a zgurii, și ajungea în semifinale după o victorie, 6-4, 7-5, în fața bulgăroaicei Tsvetana Pironkova.  

În semifinale a urmat cel mai greu meci al turneului în fața chinezoaiciei Na Li, favorita 3. Na Li a fost singura jucătoare care i-a luat Alexandrei un set în acel turneu, însă cu toate astea n-a putut-o învinge: 6-4, 3-6, 6-4 și Alex mergea în a doua ei finală consecutivă la Varșovia, după unul dintre cele mai relevante și bune meciuri ale carierei sale. Finala i-a adus-o în față pe Jie Zheng, o altă jucătoare din China. Favorită 5 la Varșovia, Zheng n-a avut nicio șansă în față Alexandrei, reușind să adune doar șapte game-uri în finală. 

Alexandra bifa astfel al doilea ei titlu WTA și avea să urce, în premieră, printre primele 30 de jucătoare ale lumii. 

„Pentru mine, Varșovia 2010 a fost testul cel mai mare. Am zis să-l iau ca pe un test, să văd ce pot face și chiar dacă pierd să nu mă stresez cu nimic, să văd ce reușesc, mi-am zis. Și a fost pur și simplu incredibil că am câștigat și a doua oară. Mi s-a părut wow cât de stăpână pe mine am fost și, evident, m-am simțit mai bucuroasă la al doilea titlu decât la primul!” –  Alexandra Dulgheru | Sursa: Players’ Lounge 

Alexandra a spus că un merit  important în acest salt l-a avut Daniel Dobre, care, spunea ea, i-a transformat tenisul; l-a făcut mai creativ și mai eficient.

„Domnul Daniel Dobre m-am înțeles cel mai bine. Domnul Dobre este genial la tenis. De la el am învățat cele mai multe lucruri. Eu până să încep colaborarea cu el nu înțelegeam de ce trebuie să fac anumite lucruri, de ce trebuie să fac încălzire, de ce trebuie să fac anumite exerciții, cum mă ajută. Nu înțelegeam cum trebuie să arate încălzirea cap-coadă. Iar domnul Dobre m-a organizat foarte mult; mi-a arătat ce trebuie să facem înainte de turneu, ce trebuie să fac într-o săptămână, cum trebuie să mă antrenez când sunt într-un turneu. La început mi s-a părut prea mult toată acea structură făcută de el, dar după ce mi-am însușit-o a fost ca băutul apei de dimineață.”

Necazurile medicale au scos-o de pe traiectoria pozitivă  

Această dublă fost urmată apoi de alte rezultate remarcabile, care au urcat-o foarte aproape de top 20, fiind mult timp cea mai bine clasată jucătoare a României.

La pachet, din păcate, au venit și accidentările și operațiile și pauzele forțate și căderile în clasament și revenirile de la zero, numeroase. Despre toate aceste probleme, Alexandra a vorbit la Players’ Lounge, amintind: „Accidentările au jucat un rol negativ în cariera mea. Poate dacă nu mă accidentam, reușeam să-mi îmbunătățesc și mai mult jocul, să fiu și mai agresivă. Așa, eu am luat-o mereu de la zero, am început să joc turnee mici, mi-am pierdut forma și încrederea, adică ani pierduți. Sigur, dacă mâine mă las de tenis, eu sunt foarte mulțumită că am dat tot ce am putut și că am revenit de fiecare dată. Dar regret că nu am avut acea experiență de mai mulți ani în circuit, nu am avut continuitate; nu știu cum ar fi arătat tenisul meu, cum aș fi fost din punct de vedere mental, cum ar fi arătat jocul meu. Astea sunt lucruri pe care încă nu le știu, pentru că încă nu am trecut pe acolo.” 

Astăzi Alexandra Dulgheru e pregătită să mai revină încă o dată în tenis. Și, cel mai probabil, atunci când lucrurile vor reveni la normal o va face. Se va ridica, încă o dată, așa cum a făcut-o de fiecare dată în ultimii ani. 

„Nu s-a gândit nimeni că trebuie să le laşi timp să demonstreze ce pot. Pe Dulgheru n-o mai băga nimeni în seamă după doi-trei ani în jurul locului 300, iar când a ajuns sus, toţi au exclamat dintr-o dată: Wow, ce valoare!” Păi, ea a avut valoare de mică! Toată lumea a uitat” – Alina Tecșor-Cercel | Sursa: serialul Treizecizero Juniorii

„Varșovia a fost ca o ultimă treaptă pe care am trecut-o. Am simțit că, din punct de vedere mental, nu mai pot coborî. Am știut că aparțin și eu acelei lumi, am realizat că pot juca și eu la acel nivel. Apoi alte momente definitorii au fost revenirile după accidentări. De fiecare dată am reușit să revin la un nivel mai bun decât înainte, doar că nu am rezistat din punct de vedere fizic; accidentările au tot revenit.” – Alexandra Dulgheru | Sursa: Players’ Lounge 


Îți place?
Cele mai noi

Ai ce asculta în drum spre job sau în timp ce îți faci înviorarea 🙂

Simona Halep, intervievată de Raluca Olaru, în cel mai recent episod din Players' Lounge, pe 30-0 »» https://t.co/x1vUrSgtRS