Ce meci! Tommy Haas, Marathon Man Isner și 13 cu noroc

Dacă e ceva ce regret din această primă săptămână petrecută la Roland Garros este că n-am ajuns mai din timp pe terenul 1 la ceea ce a fost momentul de aur al zilei a șaptea la Paris. Slalomul printre terenuri are și dezavantajul că riști să pierzi povești din mers, nu le vezi tocmai că ești prea ocupat să le cauți. La momentul în care am ajuns la un metru de Tommy Haas, veteranul german de 35 de ani și John Isner, acest specialist al meciurilor lungi și dramatice, se aflau deja în a patra oră de joc, în ceea ce are toate șansele să rămână cel mai imprevizibil, dramatic și spectaculos moment de la această ediție. 

Într-o atmosferă fantastică, Haas și Isner își împărțeau lovituri cu dărnicie, verificându-și, pe rând, rezistența fizică și mentală, într-o tensiune pe care scorul final o exprimă doar foarte vag. Metaforele cu matadori și tauri sunt depășite de ceva vreme, dar de data asta chiar e cea mai potrivită comparație cu ce s-a întâmplat pe teren, mai cu seamă că scena, Court 1 adică, nu doar că seamănă, dar mai este și cunoscută sub numele de Bull Ring. 

Tommy Haas, despre a cărui a treia tinerețe în tenis am vorbit elogios în atâtea ocazii, ajunsese în turul 3 fără să piardă set și, în pofida dificultăților inerente și specifice unui meci cu John Isner, părea pe cale să păstreze valabil acest trend. Tommy a câștigat primele două seturi, 7-5, 7-6, dar l-a pierdut pe al treilea cu 6-4, setând astfel contextul pentru drama care avea să urmeze. În setul 4, germanul a ajuns la minge de meci în doisprezece (12) rânduri. A ratat de fiecare dată! Zece au fost pe serviciul lui Isner, și multe dintre ele au fost salvate cu serviciul americanului, însă tăria mentală a lui Isner trebuie subliniată. În fapt, mi s-a părut dintotdeauna că ea este subestimată, ca și alte calități ale acestui jucător deseori judecat numai prin prisma serviciului. Isner are un psihic fantastic, dar asta n-ar trebui să mai mire pe nimeni la un jucător care a putut câștiga cu 70-68 un set de poveste. 

Atunci când a ajuns la minge de meci pe propriul serviciu, Haas a făcut dublă greșeală, iar Isner a profitat, câștigând setul în tiebreak (12-10). Era a doua zi la rând când americanul revine de la 0-2 la seturi, după ce, cu 24 de ore mai devreme, îl învinsese pe Harrison. 

Când ajunge în setul cinci, un meci de tenis se joacă deja sub alte reguli, total diferite de contextul valabil la prima minge. Deseori, diferențele tehnice se nivelează și trec în prim-plan atuurile fizice și mai ales mentale. Așa s-a întâmplat și acum, când Isner, deși obosit, a făcut break primul, profitând de căderea unui adversar cu gândul la tonele de șanse ratate anterior. Haas părea gata, iar Big John mai avea nevoie de trei servicii solide ca să câștige meciul, dar și l-a pierdut la 4-2. Chiar și așa, la 5-4 Isner a avut și el o minge de meci pe serviciul advers, punct care s-a jucat într-o tensiune generală incredibilă. Haas a lăsat impresia că a lovit greșit la un moment dat în timpul schimbului, dar a reușit să rămână cumva în picioare și să se salveze. S-a continuat cu serviciul până la 8-8, ambii căutând lovitura decisivă într-un final în care, după atâtea ore de joc, e de mirare că mai puteau alerga. Isner, în fapt, nu prea mai putea. După ce jucase patru ore cu Harrison, cu o zi înainte, și alte patru cu Haas, americanul a fost doborât de cârcei. În pauze, aproape că evita să se mai așeze pe scaun, iar pe game-urile la primire abia dacă mai încerca să alerge după mingi, într-o tentativă in extremis de a mai salva ceva energie, în cazul în care neamțul face vreo greșeală.

La 8-8 însă, Tommy, mai proaspăt pe final, a făcut break-ul decisiv, concretizându-l mai apoi în uralele generale. Abia la a 13-a minge de meci, după patru ore și 37 de minute de joc. Ca să vă faceți o idee despre ce înseamnă asta, e mai mult decât a stat Roger Federer pe teren în toate cele trei meciuri jucate până acum în turneu.

Ce m-a impresionat cel mai mult a fost totuși nu efortul-maraton depus de cei doi, ci calmul și atitudinea foarte pozitivă pe care Tommy și John au avut-o pe final de meci. Deși unul avea crampe, iar celălalt avea toate motivele să se simtă frustrat din cauza evoluției scorului, amândoi arătau ca și cum îmbrățișează situația, în loc să fugă de ea. Într-un mod bizar, păreau că se bucură de moment la fel ca și spectatorii din tribune. Deși a țipat de nenumărate ori, Tommy, de exemplu, avea mina omului care știe ce face. La unul dintre schimburile de final a venit încă ronțăind din ceea ce mâncase în pauză, cu o detașare de parcă tocmai ce ieșise de la birou, la o pauză de alergat. Iar loviturile lui nu își pierduseră nimic din claritate după atâtea ore. Per total, cei doi au reușit împreună 177 de lovituri direct câștigătoare (92-85 pentru Isner). 

„Am și uitat câte mingi de meci am avut. Din păcate, unul trebuia să piardă și cred că ar fi fost mai supărător pentru mine”, a spus Haas. „A fost un roller coaster în timpul căruia n-am prea avut mult timp să mă gândesc. Cu siguranță că va fi unul dintre meciurile de care îmi voi aduce aminte întotdeauna”.

La rândul său, Isner a spus că ar fi preferat să piardă în trei seturi, decât așa. „Meciurile acestea lungi par să mă urmărească. În mod cert, privind acum în urmă, ar fi fost mai puțin dureros dacă pierdeam în trei seturi. Mă simt oribil în clipa asta”. Americanul are toate motivele. A stat pe teren nouă ore și 27 de minute în ultimele două zile și este la al 5-lea Slam consecutiv în care pierde un meci de cinci seturi. 

La 35 de ani, Tommy, despre ale cărui rezultate nu încetăm să ne mai minunăm, se întoarce în turul IV al unui Slam pentru prima oară din 2009 încoace, când a ajuns până în semifinale la Wimbledon, fiind oprit de Federer. Și mai remarcabil e faptul că anul trecut Haas juca, dacă vă mai aduceți aminte, calificări la Roland Garros. Acum e foarte aproape de Top 10. Incredibil. Și între el și un sfert de finală de Slam (ar fi primul al carierei la Paris) nu mai stă decât Mikhail Youzhny. Greu, după atâtea ore de joc, dar rusul nu-i nici pe departe un adversar de netrecut pentru Tommy.