Simona cea matură. Sau cum a câștigat Simo cu Iga Swiatek

N-a fost prea simplu nici așa, dar putea fi mult mai complicat. Asta-i prima senzație după victoria Simonei Halep cu o Iga Swiatek care ne-a amintit azi două lucruri la fel de importate: 1. Are toate argumentele pentru a câștiga și în continuare cele mai mari turnee; 2. La 19 ani, e încă foarte tânără și lipsa ei de experiență s-a văzut foarte limpede când Simona Halep a făcut pasul în teren. 

Înaintea acestui meci cu încărcătură specială – pentru că Swiatek a învins-o atât de clar pe Simona la Roland Garros 2020 -, ne-am gândit mult la meciul dinaintea meciului, la starea de spirit cu care Simona se va uita la ocazia asta de revanșă.

Ne-am gândit că pentru ea nu e de ajuns să fie calmă, că trebuie să aibă și nerv, vigoare. Nu nervi și neliniște, dar intensitatea mentală necesară pentru a demonstra intenție. Pentru că numai așa poate să se bată pentru inițiativă împotriva unor jucătoare care, odată lăsate să dicteze, o pot împinge pur și simplu afară din teren.

Cam asta i-a făcut Iga Swiatek anul trecut, într-o zi ploioasă și rece la Paris. În mingile acelea grele și umede, Simona a lovit prea scurt, iar tânăra Iga (care avea să câștige primul ei Slam foarte devreme, la doar 19 ani) a lovit pur și simplu prin ea. Simona a rămas atunci calmă, dar prea cuminte pentru a schimba cursul unui meci jucat în termenii preferați de această jucătoare agresivă, dar deloc risipitoare. 

Cum va fi de data asta, pe terenurile mult mai iuți de la Melbourne? A fost prima întrebare – și încă foarte importantă – la care am căutat răspunsuri. 

Ele au venit în primele momente ale meciului, când pe chipul Simonei s-a putut citi nu doar calmul măsurat pe care îl afișează în ultimii ani, dar și puțină încrâncenare: un fel de „chiar vreau revanșa asta!“. 

Primul punct mai aprig disputat a fost la 1-1 și 30-30 pe serviciul lui Swiatek, când Simona a atacat, a controlat începutul schimbului, dar poloneza n-a cedat inițiativa; a lovit puternic din alergare, a furat punctul și a rămas înainte: 2-1, 10 minute intense. Simona a răspuns cu hold la zero, Iga a imitat-o imediat, jucând parcă cu spatele la vânt – un alt factor demn de luat în seamă în imensa și fantomatica Rod Laver Arena. Și-am mers liniștiți cu serviciul până la 3-3.

Al doilea punct mai lung și important a venit tot pe serviciul jucătoarei din Polonia, un schimb condus de Simona, care a construit frumos și a închis cu a șaptea ei lovitură direct câștigătoare, pentru a egala la 30. Iga a simțit pericolul, s-a avântat spre fileu pe următorul punct, dar voleul ei de sub fileu a ieșit mult afară. A fost prima minge de break a Simonei, prima minge de break a meciului, dar Swiatek a salvat-o cu o combinația clasică: servă la exterior și winner în cros. Degeaba și-a făcut rost Simona și de a doua șansă de break, că Iga a salvat-o cu un alt atac scurt, într-o perioadă în care era de ajuns doar să asculți meciul pentru a înțelege că traversăm un moment tensionat și foarte important. 

Un moment pe care Swiatek l-a depășit cu bine, folosindu-se de armele ei principale: atacuri lungi și rotunde, mingi liftate trimise nu după linie, dar spre colțurile terenului. Și urcări iuți la fileu, ba pe mingile mai scurte ale Simonei, ba pe cele care au plutit prea mult în aer.

Ieșită cu bine din prima situație tensionată a meciului, Iga ne-a arătat brusc toate avantajele exuberanței tinereții: a continuat să lovească apăsat, a profitat imediat de câteva greșeli simple ale Simonei, a făcut break-ul la zero și s-a grăbit să servească pentru primul set.

A fost un 6-3 ușor de explicat: Swiatek și-a jucat bine acel moment greu de pe propriul serviciu, iar Simona a avut o cădere abruptă în următoarele două game-uri.

Ea a încheiat setul ăsta cu 1o greșeli neforțate, dar șase dintre ele au venit în ultimele 14 puncte, schimburi în care Swiatek fie a găsit mingile ei lungi și liftate, care au obligat-o pe Simo să lovească de sus sau din retragere, fie a primit cu bucurie cadourile oferite (atipic) din partea cealaltă a fileului.

Ei bine, Simona a devenit mai zgârcită în debutul setului doi. 

Și-a câștigat la zero primul game de serviciu, schimbând ceva important în jocul ei. Prima senzație a fost că Simona a făcut un pas înainte în teren. Și că i-a luat astfel din timp adversarei. Dar românca a explicat, imediat după meci și la conferința de presă, că schimbarea a fost tocmai pe dos: a făcut un pas în spate pentru a-și da timp să direcționeze mai bine, să lovească mai liftat și să o miște mai mult pe Swiatek. În ce o privește, Iga a spus și ea că după setul întâi a simțit mai mult lift în loviturile Simonei, iar asta a făcut-o să piardă din control.

În tot cazul, poloneza a făcut patru greșeli neforțate în doar două game-uri și primul break al Simonei în acest meci. Încurajată de rezultatele imediate, favorita 2 de la AO a continuat să lovească rotund, a păstrat inițiativa și s-a dus repejor la un 3-0 foarte diferit de ultimele trei game-uri ale primului set. Abia aici s-a opintit puțin Iga, eforturile ei i-au adus primul game în set, însă asta n-a schimbat cu nimic nici dispoziția Simonei, nici direcția unui joc care a început să alunece rapid spre româncă.

Când Simona și-a făcut din nou fără probleme serviciul, pentru un 4-1 mai ușor decât puteam anticipa în finalul primul set, Iga ajunsese deja la nouă greșeli neforțate. Și a continuat să le adune cu repeziciune în următoarele două game-uri, câștigate iute de Simona, parcă luată și ea prin surprindere de căderea de nivel a polonezei.

La capătul unui set secund închis simplu și repede, 6-1, doar 28 de minute, statistica ne-a spus o parte a poveștii: 12 greșeli neforțate și doar patru mingi direct câștigătoare pentru Swiatek, al cărei echilibru a dispărut când a simțit schimbările în jocul Simonei. 

De ce n-a mai reușit Iga acele atacuri măsurate din primul set? De ce și-au pierdut mingile ei acel foarte eficient efect lift? Și de ce a părut atât de grăbită? 

Simona n-a stat să aștepte răspunsuri. A continuat să apese mai mult pe lovituri, dar n-a fost nevoie de atacurile susținute din alte meciuri; a fost suficient să intre în teren pentru fiecare minge mai scurtă, să accepte cu seninătate și erorile neforțate venite de dincolo, dar și rarele mingi care au zburat pe lângă ea în startul setului decisiv. Dovadă, Simona a pornit cu break, nu s-a pierdut cu firea nici când Swiatek și-a făcut rost de o minge de rebreak, a anulat în atac șansa asta și s-a dus la 2-0, deși n-a reușit să pună primul serviciu în teren decât pe trei din cele 10 puncte jucate.

Au fost două game-uri în care Iga a încercat de toate, dar n-a reușit prea multe: cu opt greșeli neforțate în doar două game-uri – fie ele și mai lungi – i-a fost greu să o domine pe Simona. I-a fost la fel de greu să-și facă primul game de serviciu, dar l-a făcut cumva, într-un moment în care Simona ar fi putut să se desprindă devreme în decisiv.

Ieșită cu bine dintr-o situație cu adevărat dificilă, Swiatek a reușit primul ei game cu adevărat bun de la 6-3 încoace. A făcut asta pe serviciul Simonei, cu patru puncte care ne-au amintit de nivelul pe care ea l-a atins în finalul primului set. A reușit break-ul, a egalat la 2 și a încercat să schimbe din nou dinamica meciului.

Simona n-a vrut să audă. 

A răspuns cu un nou break, de data asta la zero, ajutată și de alte greșeli foarte simple ale adversarei ei, apoi și-a câștigat fără griji propriul serviciu, pentru a se apropia la doi pași de victorie: 4-2.

Că Swiatek și-a amintit aici de jocul ei obișnuit, cu mai multe lovituri rotunde (liftate) și mai lungi, asta a făcut următoarele game-uri mai frumoase. Poloneza a rezistat întâi pe propriul serviciu, cu câteva mingi închise perfect, două dintre ele de la fileu. A continuat să joace la fel și-n game-ul următor, dar Simona – după două schimburi lungi, unul construit și închis perfect, altul câștigat cu un passing de toată isprava, și-a ținut serviciul pentru 5-3. Cu spatele la zid, Swiatek ne-a demonstrat încă o dată că are multe calități, între ele și putere mentală: și-a făcut game-ul la zero, după două-trei puncte închise excelent, pentru a muta emoțiile pe umerii Simonei.  

Însă dacă le-a simțit, Simona nu le-a arătat nimănui. Cu atât mai puțin adversarei ei. Și pentru a treia oară în meci, ea și-a câștigat serviciul la zero, a trecut fără griji linia de sosire și poate fi mulțumită de o victorie matură, contra unei adversare care avea toate armele necesare pentru a-i face și mai multe probleme. 

Idei scurte după meciul cu Swiatek:

– Și Simona, dar și Iga puteau juca chiar și mai bine de atât. Și dacă există vreo urmă de regret acum, după un joc pe care mulți îl anticipam chiar mai tensionat decât a fost, e că n-am avut mai multe game-uri pe care ambele să le joace în zonă. A fost game-ul șapte din primul set, pe care Iga l-a câștigat după câteva schimburi superbe, dar a urmat apoi singurul moment de cădere al Simonei. Apoi, când Simo și-a crescut nivelul, Swiatek a alunecat ea într-o zonă prăfuită, când a greșit mult prea mult pentru a reuși ceva în fața unei adversare ca Halep. În fine, spre finalul setului decisiv, când Swiatek a dat semne că se poate întoarce la agresivitatea ei bine măsurată, cu mai multe reușite și mai puțină risipă, Simona s-a grăbit să închidă ușa (și geamurile). Asta ne lasă cu o victorie foarte importantă, dar și cu sentimentul de anticipație pentru următoarea întâlnire cu Swiatek: abia așteptăm ca cele două să joace la cel mai bun nivel în același timp.

– Cât de mult a contat schimbarea tactică pe care Simona a făcut-o după pierderea primului set? Destul de mult, dacă ne luăm după declarații jucătoarelor după meci. Swiatek și-a rătăcit reperele de îndată ce Simona a pus mai multă intenție în loviturile ei. Greșelile pe care Iga le-a făcut cu repeziciune în setul secund pot fi explicate de pierderea timing-ului: mingile au venit altfel, ea n-a putut face ajustările potrivite. Dar pot fi explicate și prin încăpățânarea cu care Swiatek și-a propus – și în planul de joc, dar și în timpul meciului – să o domine pe Simona.

Căci lupta asta pentru inițiativă (care nu înseamnă doar să închizi tu punctele, ci mai ales să muți jocul în termenii tăi) este pe cât de discretă, pe atât de importantă. Numai din teren (și de la nivelul terenului) poți să simți cu adevărat că o jucătoare a pus mai mult spin/lift în loviturile ei; și că mingea pare să cântăreasacă mai mult în racheta adversă. Dar putem vedea și de la televizor când o jucătoare e gata să facă orice ca să readucă jocul în condițiile preferate de ea. Azi, poate că tocmai nevoia lui Swiatek de a răspunde a scos-o din jocul măsurat – atacuri liftate, lungi, dar nu riscante – pe care îl face când e liniștită.