După victoria lui Rafa Nadal în trei seturi asupra lui Daniil Medvedev, Stefanos Tsitsipas avea nevoie să câștige în două seturi cu Alexander Zverev pentru a se putea califica în semifinalele ATP Finals încă din runda a doua și să evite orice emoție. În timp ce Zverev avea nevoie de o victorie – fie în două seturi, fie în trei – pentru a se întoarce în semifinale la Londra.
Misiunea cea mai grea era, așadar, a grecului, mai ales ținând cont de forma arătată de Zverev cu Nadal, dar și a lipsei lui de experiență cu acest format, fiind prima prezență la un turneu ATP Finals. Doar că, pe cât de complicate arătau calculele pe hârtie, pe atât de clar, concis și dominant a fost Tsitsipas în acest al doilea meci al său la Londra: 6-3, 6-2 în puțin peste o oră de joc, într-un meci în care Zverev nu s-a aflat în niciun moment în avantaj. Cum bine punctau cei de la ATP, cel mai tânăr jucător de la ATP Finals joacă ca și cum ar fi cel mai experimentat: două victorii consecutive la Londra, fără set pierdut.
Rezultatul înseamnă, desigur, calificarea lui Stefanos în semifinale încă de la debut, dar și a patra victorie consecutivă în fața lui Zverev, unul dintre rivalii săi din circuit. De altfel, e interesantă traiectoria acestei rivalități și cum s-a schimbat dinamica întâlnirilor de la an la an: Zverev a câștigat clar primul meci cu Tsitsipas, cedând doar șase game-uri, urmând ca apoi grecul să-l învingă în patru rânduri, în condiții de joc diferite (zgură, hard indoor, hard outdoor), la intervale scurte de timp și lăsând impresia că a găsit cheia potrivită pentru neamț.
Cum s-ar putea explica asta ? Tsitsipas a ajuns la un nivel de maturitate care-i permite să înțeleagă ce anume trebuie să joace în fața anumitor adversari astfel încât să fie eficient și să aibă câștig de cauză; se adaptează și își modelează jocul și tacticile de joc în funcție de ce stil are în față. La finalul meciului a declarat că până și el e surprins de cât de bine a evoluat, dar n-a uitat să precizeze că a fost extrem de important să joace variat și să rămână greu de citit de adversar.
Pe Zverev a început să-l citească din 2018, când a obținut și prima victorie în fața lui, iar de atunci reușește să găsească, mai mereu, cheia potrivită pentru el: îl amețește cu toate schimbările de traiectorii ori efectele diferite și nu-i oferă nicio minge la fel. Îl determină să joace slab, fără ca Zverev să înteleagă de ce anume greșește anumite mingi sau ce îi lipsește să evolueze mai bine.
Când Tsitsipas începe să-și pună în funcțiune acest plan, Zverev nu prea are cu ce contracara; jocul grecului are prea multe dimensiuni și nuanțe, iar Sascha trebuie să se bazeze doar pe serviciu, respectiv lovitura de rever (arma de bază) sau forehand. Astea trei arme îl ajută, dar doar până într-un punct, cum s-a întâmplat și la acest meci. În momentul în care Stefanos s-a așezat în teren și a început să jongleze cu lovituri de forehand inside-out, cross scurt, lung de linie, slice defensiv, slice ofensiv, scurtă, serviciu-voleu, rever accelerat surprinzător ori passing shot-uri, Alexander a dat senzația că e legat de mâini și de picioare: fără răspunsuri, fără opțiuni, fără alternative. Nici măcar agresivitatea sporită pe care a încercat-o în setul doi de la 1-4 cu dublu break încolo nu i-a folosit, Tsitsipas folsindu-se inteligent de forța venită dinspre adversar.
Poate părea surprinzător că un jucător care a evoluat atât de bine acum două zile acum să nu mai găsească niciun fel de răspuns. Dar asta e o dovadă în plus referitor la cât de mult poate conta matchup-ul în tenis: Tsitsipas l-a scos atât de mult din zona lui de confort pe Zverev, încât după partida remarcabilă cu Nadal acum a părut de nerecunoscut.
Calificarea lui Tsitsipas, înfrângerea lui Zverev și victoria obținută de Rafa în fața lui Medvedev înseamnă că niciunul din ceilalți trei jucători din grupa Andre Agassi nu e eliminat și rămân în continuare cu șanse la calificarea în semifinale, totul fiind decis vineri, când se vor juca meciurile Medvedev – Zverev, Nadal – Tsitsipas.