Fast
Încă o enigmă dezlegată

Simona Halep reglează din conturi, o învinge pe Laura Siegemund la Roma

Camelia Butuligă | 17 mai 2017

Simona Halep a transferat cu succes la Roma seria de victorii de la Madrid; într-un duel al câștigătoarelor celor două turnee de zgură importante jucate până acum, Simona a învins-o pe Laura Siegemund cu 6-4, 6-4, prima victorie în trei meciuri cu jucătoarea din Germania. În turul al treilea, Simona o va întâlni pe Anastasia Pavlyuchenkova (6-0 în H2H pentru Simona).

Simona are acum un bilanț de 11-1 pe zgură în acest sezon.

*

După cinci gameuri jucate (dintre care trei fuseseră breakuri),  mereu atenta și isteața Courtney Nguyen, care făcea live blogging pe siteul WTA, observa: ”Jocul Simonei este bazat pe ritm și stil de metronom din spatele terenului, iar Siegemund nu-i dă deloc ritm. Fiecare punct este intenționat fragmentat de scurte, mingi cu spinuri ciudate, lovituri de squash și traiectorii neconvenționale. Simona este obligată să lovească din reflex tot felul de mingi cu care nu este obișnuită.”

Un rezumat excelent al problemelor pe care Simona le are cu jocul nemțoaicei, contra căreia pierduse cele două meciuri jucate până acum, ambele la Stuttgart, ambele în două seturi – singura consolare era că anul acesta i-a luat mai multe gameuri decât anul trecut, când nu fusese nici în deplinătatea forțelor. Dacă pierdea și la Roma, Siegemund risca să se transforme într-o problemă.

Am mai vorbit despre cât de derutant este să joci contra cuiva cu un stil atât de diferit și de neconvențional: este un bruiaj identitar, iar Simona este una din jucătoarele vulnerabile, predispusă la a uita cine e și ce vrea să joace.

Meciul a fost dezordonat, haotic, și ca joc și ca scor (12 breakuri în total, din 21 de șanse). Rar am văzut-o pe Simona smucită încoace și încolo atât de neceremonios, lovind mingi nepregătită, prinsă în partea opusă față de unde era mingea, neputând să anticipeze schemele de joc ale lui Siegemund. Jocul arăta în toate felurile, scorul oscila beat când într-o parte când în alta. Singurul motiv de optimism era că Simona nu se panica: nu era fericită nici pe departe, dar avea calmul stoic al omului care are bilete la o piesă de teatru groaznică, este așezat la jumătatea rândului și nu poate să plece. ”Asta e, îndurăm, ce să facem”, părea să spună chipul ei de câte ori se uita la lojă. Răbdarea cu care a surmontat și jocul incomod al adversarei, dar și propriile greșeli a fost cea mai bună tactică și cheia victoriei. A jucat cot la cot cu Siegemund, presând, așteptându-și șansele și mai ales așteptând strâmtorile scorului, unde orice jucător arată de ce e clasat unde e clasat.

Andy Roddick a observat că oricât de bine ar juca un adversar mai prost clasat, la un moment dat o să arate de ce e clasat unde e clasat. Se referea la momentele de presiune, cum a fost în meciul nostru spre sfârșitul setului unu, sau începutul setului doi, sau sfârșitul setului doi. Subtextul lui Roddick era: ai răbdare până când aceste momente apar. Dă-i, cu alte cuvinte, șansa să simtă greutatea incorporată de la sine în anumite scoruri. Așteaptă-l și lasă-l să-și arate limitările. Uneori nu-i nevoie să presezi cu jocul, e suficient să lași tenisul, acest sport crud, să-și facă treaba.

Nivelul lui Siegemund a scăzut în momentele de presiune: servind la 4-5 ca să stea în primul set, a jucat un game slab și Simona i-a făcut break. La începutul setului doi, încă un break, ceva mai muncit. Spre sfârșitul setului doi, deși a avut multiple mingi de meci, Simona, hărțuită și probabil obosită psihic de toată tevatura, n-a putut închide. Iarăși, rabdarea și calmul au salvat-o. Siegemund are un serviciu neimpresionant, și a dovedit-o încă o dată la 4-5, când și l-a pierdut și odată cu el, setul și meciul.

”N-am jucat bine. Am fost departe de nivelul meu”, a declarat Simona după meci. Probabil meciurile ei cu Siegemund nu vor arăta niciodată nemaipomenit, din cauza diferențelor de stil și strategiei tip guerrillă a nemțoaicei. Însă mai important decât a juca ”bine” era, cred, de a găsi o soluție pentru a câștiga și Simona a găsit-o: paradoxal, aceasta a fost nu să preseze orbește prin hățișul loviturilor Laurei, ci să facă un pas în spate și să aștepte momentele vulnerabile ale acesteia. Câte adversare, atâtea metode de a câștiga. După Mladenovic, încă o enigmă dezlegată. Lista neagră se scurtează din ce în ce mai mult, nu?

 

Foto: Jimmie48Photography