Exclusiv pentru membrii Treizecizero Plus

Imn Fedalului

”Nous aurons pour nous l’éternité
Dans le bleu de toute l’immensité”
(Edith Piaf – Hymne à l’amour)

Camelia Butuligă 7 iunie 2019

În 2011, m-am dat jos din expresul Fedal. S-a întâmplat în stația Roland Garros, după ce Federer îl învinsese entuziasmant în semifinale pe un Djokovic literalmente invincibil în acel an. În finala contra lui Nadal, după un început irezistibil, Federer a ratat o minge de set la 5-2 cu un out milimetric. După ce Nadal a revenit și a câștigat primul set cu 7-5, am închis televizorul. ”Să fie sănătoși, câștige cine-o câștiga, pe mine m-au pierdut de mușteriu”, a spus, exasperat, fanul Federer din mine. Atunci au luat sfârșit și toate relațiile mele partizane cu jucătorii de tenis. Nimeni nu merită nivelul ăla de anxietate.

M-am ținut credincioasă departe de Fedal până când colegul Codruț Baciu m-a convins să mă trezesc în crucea nopții pentru un meci de-al lor de la Indian Wells de prin 2013-14, altă tristețe unidimensională care n-a făcut decât să-mi întărească convingerea de ”never again”.

În ultimii doi ani și ceva, începând cu acea faimoasă finală la Australian Open din 2017, Fedalurile au căpătat o nouă dinamică pe hard, unde Federer a mișorat prin câteva victorii prețioase ecartul mărișor. Nu m-am dat nici atunci peste cap de bucurie. Era interesant de privit de pe margine nebunia care cuprindea planeta tenis când se profila la orizont încă un Fedal. ”Ce-or fi avâ

Acest articol este disponibil membrilor 30-0 Plus. Alege un abonament
sau autentifică-te, daca ai deja abonament, pentru a citi tot conținutul.
Îți place?