Exclusiv pentru membrii Treizecizero Plus

Declarația publică a Simonei

De-a lungul anilor i-am văzut pe Dinara Safina, Kim Clijsters, John McEnroe și Stefan Edberg apropiindu-se la un set de primul lor titlu la Paris și împiedicându-se pe ultima sută fără să mai reușească apoi să revină în altă finală. Nu se spune degeaba că Openul francez este cel mai greu de câștigat; necesită mai multă răbdare, efort fizic și rezistență mentală decât toate celelalte.

Treizecizero 31 mai 2019

de Steve Tignor

Când Simona Halep a pierdut finala Roland Garros din 2017, s-a uitat în tribună către echipa ei și i-a îndemnat „să creadă”. Răspunsul familiei, prietenilor și antrenorilor a fost reținut; mulțimea de pe stadionul Philippe Chatrier, de obicei gălăgioasă, a rămas tăcută.

În acel moment sumbru, nu era ușor să crezi. Halep o condusese de două ori cu un set și un break pe mai puțin experimentata sa adversară, Jelena Ostapenko - 20 de ani, însă înghețase înaintea liniei de sosire. Ajunsese în finală cu atâtea eforturi: salvase o minge de meci în sferturi, contra Elinei Svitolina, și supraviețuise unui meci de trei seturi în semifinale, contra Karolinei Pliskova. Cu trei ani înainte pierduse o altă finală strânsă la Paris, contra Mariei Sharapova. Care erau șansele ca românca de 25 de ani să mai ajungă vreodată să joace alta?

De-a lungul anilor i-am văzut pe Dinara Safina, Kim Clijsters, John McEnroe și Stefan Edberg apropiindu-se la un set de primul lor titlu la Paris și împiedicându-se pe ultima sută fără să mai reușească apoi să revină în altă finală. Nu se spune degeaba că Openul francez este cel mai greu de câștigat; necesită mai multă răbdare, efort fizic și rezistență mentală

Acest articol este disponibil membrilor 30-0 Plus. Alege un abonament
sau autentifică-te, daca ai deja abonament, pentru a citi tot conținutul.
Îți place?