Exclusiv pentru membrii Treizecizero Plus

Ce și-ar dori Simona să schimbe triumful ei acasă: „Mi-aș dori să fim mai pozitivi. Să credem în noi mai mult”

Simona este, probabil, cel mai vizibil sportiv din România care vorbește răspicat pe această temă și poate prima care face o referire directă la un subiect puțin atins la noi, atrăgând atenția că sportivii au nevoie și de „suport emoțional”.

Adrian Țoca 14 iulie 2019

Meciul în sine, emoțiile de nedescris ale ceremoniei de premiere, întregul ceremonial al întâlnirii cu familia regală, fotografia la tabloul de onoare, inscripția numelui ei pe trofeu, ieșirea pe balcon pentru a saluta publicul. Toate aceste momente atât de prețioase, pe care le știam din alți ani, cu alte campioane și campioni, și care au căpătat acum o cu totul altă semnificație, pentru că toate i s-au întâmplat Simonei.

O oră și ceva mai târziu, când zumzetul fanilor s-a mai calmat, Simona a ajuns în Player’s Garden, unde și-a putut îmbrățișa familia, prietenii, echipa și oamenii din tenis prezenți. Tot acolo a primit și insigna de membru al All England Club. Apoi a urmat conferința de presă oficială, urmată de alte două cu circuit închis, testul antidoping, și apoi de un maraton de interviuri cu diverse televiziuni; am numărat la un moment dat 15, serie pe care a încheiat-o cu Champions Corner, pentru WTA. Pe la mai bine de șapte seara, Simona încă nu apucase să-l vadă pe Darren Cahill; ca să ajungă la australian, prins cu treabă la ESPN, Simona ar fi trebuit să treacă prin mijlocul fanilor, situație pe care organizatorii au găsit mai nimerit să o evite.

Câțiva suporteri români au continuat să o aștepte pentru câteva autografe până dincolo de ora 20:00, sperând într-o eventuală altă apariție a noii campioane. O fană purta un tricou pe care ne-a spus că l-a făcut din 2014. Mesajul lui? „Keep calm. Simona will win Wimbledon”.

Duminică, Simona are un singur program, dar bun: Balul Campionilor. Evenimentul care închide în mod simbolic turneul va avea loc duminică seara și o va avea pe Simona în prim-plan, alături fie de Roger Federer, fie de Novak Djokovic. Tradiția obișnuia să fie despre un dans al celor doi campioni, dar acum lucrurile s-au schimbat; „e doar dacă te invită băiatul”, râde Simona.

„Încă nu m-am relaxat. Și încă nu realizez ce se întâmplă, dar sunt bucuroasă de felul în care am jucat și felul în care am reacționat la o zi atât de importantă și la un eveniment atât de mare”, a început Simona la întrebările în limba română.

A avut emoții puternice, dar încă o dată a putut să se ridice deasupra lor. „Am reușit să le controlez și am reușit să le transform în ceva pozitiv. M-am simțit extraordinar pe teren azi, dar și înainte de meci. Am avut câteva chestii pe care mi le-am repetat și care m-au ajutat.” Simona nu spune ce anume, dar adaugă că rutina este esențială pentru cariera ei, așa că a tratat dimineața de dinaintea finalei ca pe oricare alta.

La ce s-a gândit, în schimb, a fost meciul din Singapore, din 2014, pe care l-a folosit ca sursă de motivație. „În dimineața asta și ieri m-am gândit doar la acel meci, nu a contat niciunul din cele pe care le-am pierdut. Am avut în cap numai meciul de la Singapore.” 

Ar putea fi acest meci începutul unui nou segment al carierei ei, unul al maturizării complete? Simona prețuiește însă mai mult procesul care a adus-o aici unde este acum, decât să împartă pe bucăți: „Îmi place să spun că e aceeași carieră, n-aș vrea să le împart, pentru că anii care au trecut m-au ajutat să ajung în momentul acesta. Nu aș schimba absolut nimic. Am luptat, am muncit, am și suferit în drumul acestor ani. Tot ce-am făcut a fost ca să fiu cât se poate de bună pe teren atunci când intru. Am ajuns la un nivel ridicat și mă simt cu multă încredere.” 

Și poate tocmai de aceea nu-și refuză, de data asta, un mic gând despre viitorul apropriat. Inclusiv o referință la US Open, făcută pe un ton care ne-a făcut deja să ne notăm un posibil viitor obiectiv. Simona a vorbit cu aerul pe care-l are atunci când vrea să regleze niște conturi.

„Turneul acesta e ceva wow pentru mine. Urmează vacanță, în primul pas, pentru că îmi doresc și am nevoie. Iar după aceea o să încerc să rămân cât se poate de motivată și să muncesc pentru sezonul din America, îmi doresc să fac o treabă bună la US Open, pentru că anul trecut am plecat prea devreme și nu m-am bucurat deloc de ceea ce se întâmplă acolo. Sper ca anul ăsta să fie mai bine.” 

„Părinții să nu pună presiune. Răbdarea și înțelegerea sunt cele mai importante lucruri în cariera unui sportiv.” 

Simona s-a însuflețit și mai mult când a venit vorba despre ce mesaj și-ar dori să le transmită părinților care-și duc copiii la tenis, în contextul atitudinii relaxate pe care ea a abordat-o anul acesta, una diferită față de mentalitatea cu care sunt obișnuiți, în general, românii.

„Să le arate drumul, pentru că acești copii nu prea știu încotro s-o apuce atunci când sunt mici, dar să nu pună presiune, să nu le spună că neapărat trebuie să facă asta sau să-i împingă de la spate. Unui copil îi arăți ceea ce ar fi mai bine pentru el, îi arăți un drum și îl lași să decidă singur. Bineînțeles, la vârsta aceea nu mulți decid. Dar să fie alături de ei, să nu-i forțeze, să fie pozitivi. Chiar dacă un an doi, trei, patru, cinci nu fac treabă și nu-s la nivelul lor maxim, să aibă răbdare cu ei. Răbdarea și înțelegerea sunt cele mai importante lucruri în cariera unui sportiv. 

Simona Halep: „Am spus mereu că atunci când câștigi un GS ești jucător adevărat. Aici e un turneu special, aici s-a născut tenisul și să fiu capabilă să câștig acest turneu înseamnă enorm. Dacă așa se spune (n.r. că atunci când câștigi Wimbledon, devii o legendă), primesc cu drag.” 

Și atunci, și-ar dori ca performanțele ei să schimbe mentalitatea și înclinația de a vedea mereu partea goală a paharului, de a nu fi constructivi? Ar vrea să vadă o schimbare de atitudine în societatea noastră?

Simona este, probabil, cel mai vizibil sportiv din România care vorbește răspicat pe această temă și poate prima care face o referire directă la un subiect puțin atins la noi, atrăgând atenția că sportivii au nevoie și de „suport emoțional”.

„Da, aș vrea foarte mult. Îmi doresc să se întâmple acest lucru. Așa cum am spus-o de nenumărate ori, românii sunt foarte talentați, dar nu avem încredere în noi. Ar trebui să începem să fim mult mai buni, să credem în noi, să privim lucrurile într-un mod pozitiv, pentru că negativ toată lumea poate să fie, și este mult mai ușor. Dar dacă privești lucrurile pozitiv, ai o șansă mult mai bună să faci ceea ce-ți dorești și să faci lucrurile mai bune.” 

Și a continuat:

„Da, e păcat de talentul pe care-l avem. Avem nevoie de bunătate și avem nevoie și de suport emoțional și de suport fizic din partea tuturor, ca tenisul să progreseze și să ajungă pe un drum normal. Pentru că nu este pe un drum normal și este păcat. Avem atâtea fete bune, care joacă la un nivel extraordinar.

E păcat și de acești copilași să nu aibă parte de un mediu mai plăcut, mai pozitiv. Dar și de un ajutor financiar, pentru că nu toți copiii au posibilități, nu toți părinții au posibilitatea să investească într-un sportiv, pentru că tenisul e un sport scump. Sper ca dl. Țiriac să reușească ce-și propune.” 

Simona a încheiat conferința cu două referiri la oamenii în care are mare încredere. „Dl. Țiriac mi-a spus să citesc ce a spus Federer, că are mare dreptate. Mi-a plăcut tare mult și mi-a dat încredere că pot să câștig dacă eu cred cu adevărat și dacă am o atitudine de învingătoare, ceea ce am avut azi”.

Și n-a uitat-o nici pe Virginia Ruzici: „Doamna Virginia este mereu alături de mine, în ultimii 10 ani, a fost și în momentele grele, și în momentele frumoase, este o persoană deosebită, m-a ajutat mereu cu sfaturi și cu experiențele ei. Mi-a povestit de multe momente grele pe care le-a avut și așa am reușit să trec și eu peste ele.”

Îți place?