Fast
ATP Madrid

Carlos Alcaraz își obține victoria-semnătură, îl învinge prima dată pe Rafa Nadal. Revedere la Paris?

Treizecizero | 6 mai 2022

Carlos Alcaraz a reușit, la a treia tentativă, să-l învingă în premieră pe Rafael Nadal, 6-2, 1-6, 6-3, în sferturile de la Madrid. E cea mai prețioasă dintre numeroasele victorii impresionante pe care cel mai în vogă (tânăr) jucător din tenis le-a obținut recent.

Premiul pentru el? O întâlnire în premieră cu Novak Djokovic în semifinale.

Ce înseamnă pentru Alcaraz. Într-un an oricum extraordinar pentru el, victoria aceasta vine să confirme că Alcaraz are jocul să se măsoare acum și aici cu cei mai mari jucători din lume. Dincolo de relevanța performanței, pentru că încă o semifinală într-un turneu Masters (a treia) nu e puțin lucru, simbolistica victoriei are o semnificație mai mare pentru Carlos decât ce a obținut propriu-zis de pe urma ei. „Înseamnă mult pentru mine. Toată munca de zi cu zi și-a arătat rezultatele azi. Să-l bat pe Rafa, să-l bat pe cel mai mare jucător de zgură din istorie, înseamnă mult pentru mine”.

Alcaraz a intrat în Top 10 anul acesta, a câștigat Mastersul de la Miami, asta după ce nu se descurcase deloc rău nici la Indian Wells, oprit acolo de Rafa. A mai câștigat Rio de Janeiro și, recent, Barcelona, trecând ca și cum n-ar fi fost de un compatriot în finală, redutabilul Pablo Carreno Busta. Pentru o victorie în sferturi cu Nadal nu se acordă un trofeu, dar încrederea pe care o primește Alcaraz după un astfel de rezultat e uriașă. Ca orice tânăr spaniol, a crescut urmărind rezultatele istorice reușite de-a lungul anilor de către Rafa, o legendă vie în Spania.

Ce înseamnă pentru Nadal. În termeni de cât de bune pot fi înfrângerile, aceasta nu e deloc una rea pentru Rafa. Cu foarte puțină pregătire pre-turneu, ținut trei ore ieri pe teren de David Goffin, în fața căruia a revenit și a câștigat după ce a salvat patru mingi de meci, Rafa ajungea cumva expus la această întâlnire cu Alcaraz, despre care a și spus, înainte de meci, că ‘e mai bun decât mine acum’. Și, știindu-l pe Nadal, nu a fost câtuși de puțin un joc psihologic, ci e chiar ceea ce crede el.

Acum, în loc să continue un maraton de meciuri grele cu o întâlnire cu Djokovic pentru care, și să fi ajuns la ea, nu e clar dacă ar mai fi avut ceva în rezervor, Rafa are ocazia să-și tragă sufletul câteva zile și să atace cu ceva mai multă încredere turneul de la Roma, o oprire ceva mai tradițională în drumul spre Roland-Garros, în ce privește condițiile de joc asemănătoare cu cele de la Paris. Poate că Alcaraz e mai bun în clipa asta, dar peste câteva săptămâni, când va conta mai mult, Nadal va fi fără îndoială pregătit să-și recâștige titlul. Iar înfrângerea aceasta nu afectează în niciun fel perspectivele sale pentru RG.

Ce înseamnă pentru turneu. Pentru organizația în sine, meciul a fost cum nu se putea mai nimerit pentru a 20-a ediție. Madridul și-a pus în scenă propria versiune a unei întâlniri între o legendă vie și un viitor superstar, un fel de Sampras vs Federer de la Wimbledon. Pentru tablou, calculele în ce privește campionul rămân incerte. Djokovic începe să-și intre în viteză, dar va mai fi și el testat. Poate chiar de Alcaraz, care are ocazia să dea un test dintre cele mai complicate în tenis.

Cealaltă semifinală îi va aduce față în față pe Stefanos Tsitsipas și Zverev sau Auger-Aliassime, cu toții, jucători cărora le plac condițiile de la Madrid, capabili să plece cu titlul de aici. E un tablou foarte bun, foarte rotund, cu câteva generații diferite, cu meciuri promițătoare din semifinale în sus și cu un echilibru rezonabil în ce privește numele câștigătorului. Un echilibru pe care, de altfel, îl resimțim și în continuarea sezonului de zgură.