Bătălia suprafețelor: atunci când Nadal și Federer s-au confruntat pe o suprafață unică, jumătate zgură, jumătate iarbă

Treizecizero | 2 mai 2020

În mai 2007, la Mallorca, Rafael Nadal l-a învins pe Roger Federer în Bătălia Suprafețelor, 7-5, 4-6, 7-6 (12-10), un meci jucat pe un teren format dintr-o jumătate de zgură și o jumătate de iarbă.

Printre numeroasele meciuri epice pe care le-au avut de-a lungul și de-a latul globului, Roger Federer și Rafael Nadal au fost protagoniștii uneia cu totul și cu totul originale. Acum exact 13 ani, cei doi rivali s-au întâlnit în „The Battle of the Surfaces”, un meci unic, disputat pe un teren special construit pentru această ocazie: o jumătate era zgură, o jumătate era iarbă.

Meciul s-a jucat la Mallorca, pe 2 mai 2007, iar ideea din spatele lui era să aducă față în față specialiștii celor două suprafețe naturale din tenis. Supremația lor era incontestabilă. La acel moment, Federer câștigase 48 de meciuri consecutive pe iarbă – asta însemnând cinci ani consecutivi de invincibilitate pe iarbă; Nadal, la rându-i, triumfase în 72 de meciuri la rând pe zgură – adică trei sezoane la rând fără înfrângere pe suprafața roșie. Nadal începuse deja să construiască formidabilul lui avantaj în head-to-head, învingându-l pe elvețian în șapte din ultimele lor zece întâlniri directe. Federer, 25 de ani, era numărul 1 mondial, iar Nadal îl seconda.

Instalarea suprafeței a costat în jur de 1,6 milioane de dolari, iar presa vremii nota că organizatorii au avut necazuri cu iarba, care nu a rezistat prea bine condițiilor indoor și a fost atacată de viermi, așa că au trebuit să o schimbe cu o seară înainte de eveniment, aducând 400 de metri pătrați de gazon de la un club local de golf. Improvizația a rezistat cu bine meciului, exceptând unele sărituri mai ciudate ale mingilor pe finalul acestuia.

Simona

Ca să acomodeze ciudățenia suprafeței, jucătorii au trebuit să își schimbe pantofii la fiecare changeover, motiv pentru care pauza a fost mărită la 2 minute.

S-a jucat la Mallorca pentru că Nadal jucase deja la Basel, iar Federer a spus că „acum am și eu oportunitatea să joc la el acasă”. Formatul ales era cel mai bun din trei seturi, cu tiebreak în decisiv.

Firește, dincolo de dificultatea adversarului, meciul în sine era făcut și mai complicat de specificul atât de diferit al celor două suprafețe. Atipic, cei doi rivali trebuiau să gândească mereu selecția loviturilor în funcție de suprafața pe care se regăseau, dar mai ales, de cea pe care era oponentul. Și să schimbe aceste repere la fiecare două game-uri.

Înainte de meci, Rafa, pe atunci în vârstă de 20 de ani, a spus că se teme că meciul va fi un fiasco, din cauza dificultăților de adaptare la suprafață. Dar duelul s-a încins relativ repede și n-a semănat câtuși de puțin cu un meci demonstrativ. Suprafața a oferit însă un avantaj jucătorului aflat în partea de zgură, care putea beneficia de faptul că mingea sărea mai sus și mai încet, dându-i mai mult timp să-și selecteze loviturile. Implicit, serviciul venit dinspre jumătatea de iarbă era mai ușor de atacat.

Per ansamblu, se poate spune că amestecul de suprafețe i-a venit mai la îndemână lui Nadal, care putea să-și pună în valoare spinul ca la meciurile obișnuite. Când Federer era pe partea de zgură, mingea îi sărea foarte sus, prezentând aceeași dificultate de matchup care a devenit legendară în duelurile celor doi. Când Federer era pe iarbă, atacurile lui erau ceva mai ușor de respins de defensiva excepțională a lui Rafa, în elementul său pe zgură.

Nadal a făcut break când Federer servea de pe iarbă ca să stea în set la 5-6, luând astfel primul set. Federer și-a ridicat nivelul și a făcut un break important în startul setului secund, când Nadal a servit de pe zgură; Roger a apărat break-ul și a luat setul doi cu 6-4.

În decisiv, cei doi au schimbat break-uri în prima parte a setului (Nadal s-a desprins la 3-1, Federer a revenit imediat, egalând la 3), dar s-a ajuns în tiebreak. Roger a avut un minibreak avans, dar, ca atâtea ori în astfel de situații, Rafa a revenit și a câștigat tiebreak-ul cu 12-10.

„A fost o experiență grozavă până la urmă, pentru că s-a putut juca mult de pe baseline, deși au fost mai multe greșeli decât de obicei. Amândoi am vrea să repetăm experiența, pentru că poți juca fără tensiunea obișnuită, ceva mai relaxat. La final am fost destul de obosit, din cauza numeroaselor tipuri de mișcări necesare; lucrezi grupe diferite de mușchi pe fiecare suprafață”, a spus Nadal după meci.

„A fost foarte dificil, pentru că ai multe lucruri în cap. Nu mi-a fost ușor să mă decid cum vreau să joc din fiecare jumătate de teren. Pe iarbă mi s-a părut că m-am mișcat bine, dar pe zgură mi-a fost mai greu să mă adaptez, deși am ridicat nivelul pe măsură ce meciul a avansat. Mi-a plăcut experiența, deși a fost stresant să trebuiască să schimbi pantofii de fiecare dată”, a declarat și Federer.

Deși inițial s-a vehiculat ideea ca meciul să devină anual, iar Mallorca chiar obținuse un acord de a găzdui duelul în următoarele două sezoane, repetarea lui nu s-a mai întâmplat niciodată.

În decembrie 2016, Maria Sharapova și Garbine Muguruza trebuiau să joace într-un meci similar, la Madrid, dar meciul s-a anulat, după ce rusoaica s-a retras din cauza unei accidentări.

Foto: ITF

Îți place?
Cele mai noi