„Dragă Pete”. Sau cele mai bune sfaturi despre tenis și despre viață, de la unul dintre cei mai buni din toate timpurile

Adrian Țoca | 30 iunie 2015

Pete Sampras este nu doar un campion extraordinar și o legendă a tenisului, ci și o personalitate frumoasă. Rezervat de obicei, Pete a deschis, pentru o secundă, ușa și ne-a permis să-l înțelegem mai bine. Făcând asta, Pete a oferit, totodată, și una dintre cele mai concise, dar cuprinzătoare lecții de viață pe care un jucător de tenis, sau un tânăr, le-ar putea primi.

„Leii nu au nevoie să ragă pentru a se face înțeleși”. E o expresie care i se potrivește foarte bine lui Pete Sampras, un campion care a știut întotdeauna să-și prețuiască tăcerea în timpul carierei sale. Pete, o prezență cum altfel decât discretă în lumea tenisului post-retragere, e semnatarul unui text minunat, publicat aseară în Players Tribune, o platformă digitală menită să le ofere sportivilor spațiul pentru confesiuni, gânduri și povești scrise din perspectivă proprie, fără un jurnalist care să intermedieze și, eventual, să deformeze mesajul. L-am tradus ceva mai jos.

Este o excelentă introspecție asupra vieții sale, ca sportiv, dar și ca individ; Pete se întoarce în trecut, apoi apasă pe fast-forward și derulează momentele definitorii ale carierei, așa cum le vede acum. Își povestește trăirile din momentele grele cu decesul antrenorului, discută despre rivali și meciuri clasice, admite și marile greșeli, precum încăpățânarea de a nu schimba racheta, ceea ce l-a costat, probabil, alte titluri de Slam. Pretextul ales este o scrisoare trimisă variantei sale de la 16 ani, tânărul Pete care tocmai se pregătea să-și înceapă cariera, căruia Sampras îi dezvăluie câte ceva din ce-l așteaptă în viitor.

Nu-s neapărat lucruri neștiute – Pete a mai vorbit despre aceste subiecte în autobiografia lui (publicată în România de Editura Publica) – dar e un text doldora de mesaje, mai mult sau mai puțin subliminale. Un text pe care ar trebui să le citească orice jucător aflat la început de drum, orice părinte sau orice fan, indiferent că l-a plăcut sau nu pe Sampras ca jucător, indiferent dacă are sau nu pe cineva apropiat implicat în tenis. Îl va ajuta să înțeleagă mai bine în ce constă în egală măsură frumusețea și dificultatea acestui sport sever, pentru că Pete nu vorbește doar despre el, vorbește despre orice jucător care a atins un nivel foarte înalt (prin asta înțelegându-se Top 3 sau un titlu de Slam). Înțelegem de ce este presiunea atât de greu de suportat, dar, în același timp, de ce nu trebuie fugit de ea. Înțelegem de ce criticile trebuie primite constructiv, dar și cu rezervă – idei la care ar trebui să ne întoarcem ori de câte ori ne ia valul vizavi de jucătorii preferați. Înțelegem că e vital să ne îngrijim de corpul și de resursele noastre ca de ceva finit, neregenerabil la infinit.

Și, de aici, sfaturile despre tenis rezervate micului Pete se confundă, de fapt, cu sfaturi de viață pentru oricine. Pete a fost norocos să aibă o carieră și o viață extraordinară, dar nu trebuie să fii campion de Slam ca să înțelegi că poți aplica aceleași idei. Să-ți înțelegi calitățile și să crezi în ele, dar să accepți recomandările celor cărora le pasă cu adevărat de tine. Să dai credit celor din jur și să împarți cu ei victoriile, dar și înfrângerile. Să nu te pierzi căutând mereu ceva din viitor și să nu uiți să te bucuri de prezent. Să recunoști când ai făcut o greșeală care te-a costat. Să-ți respecți rivalii și să observi că vei fi definit prin prisma lor. Să fii deschis la nou. Să lași ceva în urmă. Să-i ții aproape pe cei dragi. Și, peste toate, să lași racheta să vorbească pentru tine.

Simona

Cu Pete scriindu-ne, e cu adevărat Wimbledon.

 

Dragă Pete la 16 ani,

Ești pe punctul să treci la profesioniști și abia dacă mai ai stare. Ești nerăbdător. Undeva, în adâncul inimii tale știi că vei reuși. Dar, crede-mă, se va întâmpla mult mai repede decât ai crede tu acum. Vei avea suișuri și coborâșuri, dar în numai câțiva ani vei intra deja în Top 5 mondial și vei câștiga US Open, învingându-i, printre alții, pe Ivan Lendl, John McEnroe și Andre Agassi în drum spre titlu. La 19 ani vei fi cel mai tânăr jucător care a câștigat vreodată US Open.

Iar de acolo, totul se va schimba.

Azi ești un jucător american în urcare, fără nicio expunere. Apoi, în dimineața de după ce vei fi câștigat US Open, nu va mai fi talkshow în care numele tău să nu fie pomenit. Toți ochii vor fi pe tine, și, pentru că asta nu se va potrivi prea grozav cu personalitatea ta reținută, vei avea nevoie de ceva timp să te obișnuiești cu toată atenția pe care o vei primi.

Să fii un bun jucător profesionist implică mult mai multe decât simplul joc de tenis. Cu cât ai mai mult succes, cu atât mai multe vor dori oamenii de la tine. Nu vor fi mereu lucruri pe care îți vei dori să le faci și cu siguranță nu toate vor fi plăcute. Presiunea pe care o vei suporta va fi mai sufocantă decât orice sentiment pe care îl vei experimenta vreodată pe un teren de tenis, în timpul unui meci. Dar, atunci când ești campion în tenis, ai această responsabilitate. Joci tenis pentru că iubești tenisul, nu pentru că iubești luminile scenei, atenția publică, așa că mai bine ai face să te pregătești pentru ea. Gândește-te să-ți iei ceva cursuri despre cum să gestionezi relațiile cu media. Că se va ajunge departe. Din fericire, te vei retrage din tenis înainte să apară Twitter și Facebook. Fii recunoscător pentru asta. Într-o bună zi, vei înțelege ce vreau să spun. Ah, și ziarul ăla? Pune-l jos. Nu citi. Nu citi ce spun oamenii despre tine. Nimic bun nu poate să iasă de aici. Și dacă, totuși, auzi sau citești ceva negativ despre tine, nu te chinui din cauza asta. Nu te consuma. Lasă racheta ta să vorbească pentru tine.

Acum să vorbim un pic despre jocul tău. În timpul carierei tale o să apară un nou tip de strings, care te vor ajuta să obții un pic mai mult spin și mai multă viteză. O să vezi un tip, pe Gustavo Kuerten, cum se va folosi de asta pe zgură și va avea succes. Și, deși antrenorii și alți jucători îți vor spune să folosești acel string, tu te vei opune. Deși îți vor spune să folosești și o rachetă mai mare, care să-ți ofere ceva mai mult loc de eroare, exact lucrul de care vei avea nevoie ca să ai succes și pe zgură, tu te vei opune. Vei fi un pic cam stresat când vine vorba de echipamentul tău, cam cum sunt toți jucătorii de tenis, dar dacă vrei să câștigi Roland Garros și să-ți completezi Career Grand Slam-ul, atunci vei avea nevoie să încerci ceva diferit. Fii deschis la lucruri noi și la tehnologii noi.

Și mai important decât asta, nu uita să ai grijă de cea mai importantă armă a ta: corpul tău. Ai grijă ce mănânci. Vor fi timpuri când te vei trezi în mijlocul nopții, înainte de un meci, și vei pofti la lucruri nebunești, precum un hamburger sau o pizza. Vei simți asta deoarece corpul tău va duce lipsă de ceva. Dacă vei ignora aceste pofte puternice, dar nici nu vei înțelege care este acel lucru căruia corpul tău îi duce lipsă (și cu siguranță nu pizza e răspunsul), vei intra fără energie a doua zi pe teren și o să simți pe pielea ta efectele. 

N-o să fie vreun moment mai important în care vei păți acest lucru decât US Open 1996. Vei juca împotriva lui Alex Corretja în sferturile de finală, iar în setul al patrulea, vei rămâne fără pic de energie, pentru că n-ai mâncat cum și ce trebuia înainte de meci. Vei simți nevoia unui ajutor, așa că vei căuta cu disperare o cutie de Coca-Cola. Nu e răspunsul care trebuie. Tot ce vei obține din asta e că vei vomita pe teren în timpul tiebreak-ului din setul cinci. Într-un final, vei câștiga acel meci, dar, crede-mă, nu va fi deloc plăcut. Asta, deși toți ceilalți vor aprecia teribil dramatismul momentului. 

Va veni o zi în care toată lumea din circuit va fi disperată cu orice detaliu, cât de mic, vizavi de nutriție. Fă bine și ia-o înaintea tuturor. 

De asemenea, fii atent cu ce pastile iei. Dacă iei somnifere ca să depășești cu bine diferența de fus orar, nu e bine; până să înțelegi ce s-a întâmplat, vei începe să le iei pe fiecare seară. Când îți vei simți brațul amorțit, și ți se va prescrie tratament pentru asta, fă bine și aruncă flaconul cu pricina. Pastilele alea îți vor provoca un ulcer dureros și persistent. Ai grijă cu ce bagi în tine.

Vei avea șansa să joci împotriva eroilor tăi din copilărie și adolescență, jucători precum Ivan Lendl și Jimmy Connors; ai crescut privindu-i jucând. Vei avea chiar și șansa să joci dublu cu John McEnroe, ceea ce, cumva ciudat, o să se dovedească o combinație perfectă. Tu, un dreptaci calm și adunat, laolaltă cu McEnroe, un stângaci energic și care degajă emoție. Când o va lua razna, tu vei fi influența pozitivă, îl vei liniști. Când tu vei pica într-o acalmie, el te va energiza. Vă veți balansa perfect unul pe altul. Veți câștiga Cupa Davis împreună și va fi unul dintre cele mai grozave momente ale carierei tale: să joci alături de probabil cel mai bun jucător de dublu din toate timpurile.

Dar când vei părăsi tenisul definitiv, va fi un nume care va fi pomenit alături de al tău pentru totdeauna: Andre Agassi. 

Știu că nu-ți vine să crezi acum, dar veți avea o rivalitate feroce, dar specială. El va fi cel mai bun jucător împotriva căruia vei juca de-a lungul carierei tale, el va scoate tot ce-i mai bun din tine. Veți urca împreună, veți fi cei mai buni din lume împreună, iar ori de câte ori veți juca, va fi sentimentul acela al unui meci între grei. Fiecare meci al vostru va avea o atenție și o atmosferă specială.

Vei fi suficient de norocos să joci cu el cinci finale de Grand Slam, iar tu vei câștiga patru dintre ele. Dar dacă vrei să le câștigi pe toate cinci, ascultă-mă:

În finala Australian Open 1995, veți fi la egalitate după primele două seturi. Tu o să ai 6-4 în tiebreak-ul setului trei și o să ai și serviciul. Dacă ai lua punctul, ai avea 2-1 la seturi și o poziție excelentă ca să iei și finala. Ascultă-mă: nu servi în exterior! Servește pe mijloc. Dacă servești out wide, te va pasa, apoi va lua tiebreak-ul, setul și meciul. Va fi singura finală de Grand Slam în care te va bate. Dacă schimbi detaliul ăsta, nu o garanție că vei câștiga, dar măcar vei fi într-o poziție mult mai bună.

Vei câștiga primul, dar și ultimul tău Grand Slam împotriva lui Andre și, cumva între cele două momente, vei începe să înțelegi cât de importantă este rivalitatea asta pentru tenisul american și cât de specială e pentru fiecare dintre voi doi. Rivalitatea va crește mai mare decât orice ați putea visa voi. Jocurile voastre sunt la fel de diferite precum vă sunt și personalitățile. Dar pentru că veți păstra un respect reciproc, pentru că veți fi profesioniști, asta va face rivalitatea voastră una dintre cele mai bune pe care le va cunoaște tenisul vreodată.

Dar nu-i doar Andre și rivalitatea voastră. Vor fi mulți, mulți oameni care vor avea un impact imens asupra jocului tău și a vieții tale pe care trebuie să-i apreciezi. Niciunul însă mai important decât Tim Gullikson. El va fi viitorul tău antrenor, mentor și prieten.

În timpul aceluiași Australian Open 1995 pe care îl vei pierde cu Andre în finală (asta, în caz că nu-mi urmezi sfatul de mai devreme), Tim va leșina dintr-un motiv necunoscut și nu va putea fi prezent la turneu. O să-l vezi în spital, o să-i vezi fratele în lacrimi, iar astea două vor fi mai mult decât vei putea duce singur.

Așa că vorbește despre asta. Știu că ești introvertit și mai rezervat când vine vorba de alții. Dar situația asta va fi prea mare și prea importantă ca s-o poți suporta singur. Dacă nu vei vorbi despre asta, vei aduna lucruri în interior, vei aduna stări, emoții și frustrări, iar toate astea vor duce la o izbucnire nervoasă. Se va întâmpla în sferturile cu Jim Courier; vei ceda și vei plânge chiar acolo, pe teren.

Tim va muri, în cele din urmă, răpus de cancerul pe creier care l-a făcut să leșine atunci, iar asta te va lovi și mai puternic. Nu încerca iar să reziști de unul singur. Încearcă să-l apreciezi atât cât încă îl mai ai prin preajmă, apoi vorbește despre ce a însemnat pentru tine după ce el nu va mai fi. Îmi vei mulțumi mai târziu.

Astfel de oameni care îți vor modela personalitatea, oameni precum Tim, vor fi cei care contează. Apreciază-i.

Apreciază-l pe John Black, prietenul tău. Când el îți va da numărul lui Bridgette, aceai fată drăguță pe care o vei vedea la cinematograf, mulțumește-i, apoi sun-o. Știu că nu e tocmai stilul tău să te expui așa, să suni o femeie străină din senin. E cam bizar. Dar fă-o. Sun-o. Iar mai târziu, când ea îți va deveni soție, apreciaz-o. Fiecare zi, fă-o să se simtă apreciată.

Fă-le să se simtă apreciate și pe surorile tale, Stella și Marion. Și pe fratele tău, Gus. Ascultă-i. Au mereu sfaturi bune. Și să înțelegi că ei te vor susține întotdeauna, indiferent ce se va întâmpla.

Apreciază-ți părinții. Ei îți vor da susținerea de care ai nevoie. Ei vor fi mereu lângă tine. Te vor lăsa, când va fi momentul, să fii bărbat și să te descurci pe cont propriu. Iar acum, când ești gata să devii jucător profesionist de tenis, apreciază că au făcut tot posibilul ca să-ți ofere o copilărie normală. Nu au pus și nu vor pune niciodată prea multă presiune pe tine. Astea sunt lucruri pe care tu, la 16 ani, nu le vezi: sacrificiile pe care părinții tăi le fac pentru tine.

Fii atent la tot ce fac părinții tăi, ia-ți notițe. Vei descoperi că vor fi foarte utile într-o bună zi, când vei avea și tu doi băieți.

Ai 16 ani acum, iar viața ta abia a început; dar nu te lăsa păcălit în a te gândi mult prea mult către viitor. E greu, pentru că după fiecare turneu, chiar dacă îl câștigi, toată concentrarea, tot efortul tău se vor muta imediat către următorul. Oferă-ți un pic de timp ca să-ți apreciezi victoriile importante, reușitele care contează, și împarte acele momente cu familia și cu prietenii.    Profită de tinerețea ta, bucură-te de ea. Călătoria este, de fapt, marea recompensă. 

Dă tot ce ai pe teren. Fă lucrurile așa cum simți și cum crezi de cuviință. Rămâi credincios propriului eu. Fă asta, pentru că n-o să-ți pară rău. Fă asta și o să fie bine.

Cu sinceritate, 

Pete

Îți place?
Cele mai noi

Hoy el mundo del deporte en general y el fútbol en particular tiene un vacío. Se nos fue #Maradona uno de los deportistas mas grandes de la historia. Queda lo que hizo en el fútbol. Mi mas sincero y sentido pésame a su familia, al mundo del fútbol y a toda la Argentina 🇦🇷