Ziua a 2-a la Open, tot ce e de știut: Monica învinge într-un maraton, Irina și Alexandra pierd; despre frumusețea haosului de pe tablouri și cea a schimbării

Orice a plutit prin aer în prima zi la Flushing Meadows, a continuat să-și facă efectul și în a doua. Au continuat retragerile în număr mare: până la ora scrierii acestor rânduri, renunțaseră la meciurile lor Kokkinakis (cu Gasquet, în setul 5), Gulbis (în setul 3 cu Bedene, la 1-1 la seturi), Nedovyesov (în setul 3 cu Hewitt, la 0-2). Plus Erakovic (la 3-6, 0-3 cu Simona).

Au continuat și surprizele. Cel puțin pe tabloul feminin, lucrurile sunt serioase. Din primele 23 de favorite intrate în turneu, nouă au pierdut. Jumătate din Top 10 e deja acasă, socotind-o aici și pe Maria Sharapova. Prin comparație, doar patru capi de serie au fost eliminate anul trecut, iar recordul datează din 2012, când 10 favorite au plecat acasă din prima. Cine știe, până apăsăm Publish, recordul va fi picat deja (later update: n-a picat, dar a fost egalat, după ce și Cornet a pierdut).

E vreo explicație pentru acest amalgam de retrageri și surprize, alta decât întâmplarea? Da, și nu e rocket science: lumea e obosită. În fapt, e și explicația pentru care US Open tot întârzie să ofere, în ultimii ani, același nivel de spectacol și aceeași intensitate precum celelalte trei Slamuri. Cumva, jucătorii se investesc atât de mult în prima jumătate a sezonului, încât ajung (mă rog, marea lor majoritate) cu puterile pe sfârșite la US Open. La asta se adaugă căldura; a fost o zi epuizantă la New York, cu o umiditate foarte ridicată, motiv de crampe și de epuizare. În fapt, am aflat ulterior, acestea au fost și motivele indicate de Rafa pentru problemele fizice acuzate azi-noapte, în timpul meciului cu Coric.

Monica

Poți să zici orice, dar nu că Monica Niculescu n-ar lupta. Și luptă, nu glumă. Românca și-a lăsat iar toate resursele pe teren într-o întâlnire epuizantă cu rusoaica Alexandra Panova, o jucătoare cu care Monica mai joacă ocazional împreună la dublu. A câștigat, în cele din urmă, cu 7-6, 5-7, 6-3, într-un roller coaster care a durat trei ore și 18 minute. Ceea ce înseamnă, nici mai mult, nici mai puțin, a doua partidă ca durată din istoria turneului feminin de la US Open, de când astfel de măsurători sunt oficiale. Culmea, cea mai lungă s-a petrecut ieri, în prima zi, și le-a opus pe Madison Brengle și pe Saisai Zhang: cu doar două minute mai mult decât meciul Monicăi.

Dincolo de astfel de cifre, meciul a fost un festival de breakuri rar întâlnit: 20 în total, 15 dintre acestea fiind consecutive! Culmea, setul decisiv n-a avut decât unul, cel reușit de Niculescu la 3-1. În game-ul următor, românca a salvat două mingi de break și a ieșit cu bine dintr-un game cu cinci egalități, iar echilibrul s-a rupt acolo.

În turul următor, Niculescu o va întâlni pe Flavia Pennetta, cea care a trecut în trei seturi de Gajdosova. Italianca a învins-o pe Moni în ambele meciuri anterioare, și încă la scor (6-0, 6-1 și 6-1, 6-1), dar amândouă s-au petrecut în 2010.

Irina și Alexandra

Din păcate, printre capii de serie trimiși acasă se numără și Irina Begu, învinsă iar de Olga Govortsova, un matchup pe care Irina nu reușește să-l rezolve: e deja la a treia înfrângere din tot atâtea meciuri cu sportiva bielorusă. N-a fost deloc departe: după un start apatic, Irina a luat controlul asupra meciului și a întors acel 1-6 cu aceeași monedă. Begu a câștigat 11 din următoarele 13 game-uri și era într-o poziție dominantă ca să închidă. A avut chiar și o minge de meci, la 5-3, pe serviciul advers, dar ocazia i-a scăpat, și totul s-a prefăcut într-un coșmar. Irina a pierdut până la urmă în tiebreak, după 2 ore și 12 minute, alăturându-i-se Alexandrei Dulgheru, învinsă mai devreme de Angie Kerber (6-3, 6-1). Mai fit și mult mai în formă, Kerber a potolit tentativa de revenire a Alexandrei, care a jucat cel mai bun tenis al ei de la 0-5 în primul set, având chiar și un break point ca să revină pe serviciu și să servească ulterior pentru egalare. Ezitantă în acele momente, Kerber a scăpat de momentul greu, iar setul doi n-a mai avut istoric.

Alexandra rămâne cu dublul mixt, unde face o pereche inedită cu Florin Mergea (al treilea dublu 100 la 100 românesc de pe tabloul de mixt, altă premieră), iar Irina rămâne cu dublul, unde de asemenea face o pereche 100 la 100 românească, alături de Raluca Olaru.

Înfrângerea tristă a Irinei n-ar trebui și nu face uitate lucrurile bune reușite de ea în celelalte Slamuri de anul acesta, la toate depășind câte un prag psihologic. Irina a rămas oarecum fără vlagă după Wimbledon, dar mai are timp să se odihnească și să termine sezonul în forță, pentru un finiș în Top 30.

Foto: Tim Whitfield

Federer

Luni, în prima zi a turneului, Djokovic ceda doar trei game-uri și petrecea 70 de minute pe teren. O zi mai târziu, Federer a părut că se ia la întrecere (de la distanță) cu sârbul: cinci game-uri pierdute în mai puțin de 80 de minute de joc. Iar jocul lui Roger transmite același mesaj pe care Nole reușea să-l trimită luni: am venit la New York să câștig.

Dacă cineva se mai îndoiește de treaba asta, să-l întrebe pe argentinianul Mayer. Leonardo n-a stat nici măcar un minut în zona de confort, a fost mereu grăbit, pus să gândească și atacat din toate părțile. Nimic din meciul acesta nu a semănat cu partida lor trecută, când, la Shanghai, Roger a trebuit să salveze cinci mingi de meci înainte să treacă de Mayer cu 7-5, 3-6, 7-6(7). Și senzația generală este că elvețianul se mișcă mai bine decât anul trecut, că lovește mai bine și continuă să câștige la capitolul varietate (unde era oricum lider necontestat).

Roger își continuă astfel perioada de grație arătată de la Wimbledon încoace, iar cei care spun că elvețianul joacă cel mai bun tenis din viața lui sunt din ce în ce mai greu de contrazis.

Condițiile

Ca de obicei, Federer aruncă în discuția publică subiecte interesante și de regulă le observă primul. După meciul cu Mayer, a spus că găsește condițiile de joc de pe Arthur Ashe complet schimbate față de anii trecuți și că modificarea o să aibă un impact asupra meciurilor de pe imensitatea de arenă care îi găzduiește pe cei mai buni jucători din lume. Federer spune că apariția acoperișului, mă rog, a structurii pentru moment, schimbă deja feeling-ul de pe Ashe: îl face mai gălăgios, reduce impactul vântului care obișnuia să vâjâie puternic în cazanul de pe Ashe, îmbunătățește, implicit, nivelul de joc și îi motivează suplimentar pe jucătorii de top. Se poate face un caz că însuși Federer e avantajat de noile condiții, dar nu e singurul. Afectat adesea de vânt în trecut, Djokovic va găsi și el motive de confort suplimentar. Poate Murray, cel mai potrivit în a se adapta fie la vânt, fie la arșiță, fie la frig, să piardă fie și o miime din avantajul pe care l-a avut în condiții diferite de joc?

Și Simona a menționat în treacăt acest subiect la interviul de pe teren de după victoria cu Erakovic, observând pe propria-i piele diferența față de anul trecut.

Într-o cu totul altă ordine de idei, iată și opinia lui Federer pe mult discutatul interviu on-court în timpul meciului.

Tinerii

După ce Borna Coric a fost învins de Nadal, luni, grupul desemnat să se (pre)ocupe de viitorul tenisului masculin s-a subțiat și mai mult. Alexander Zverev a pierdut în cinci seturi (4-6 în decisiv) la conaționalul și veteranul Kohlschreiber, australianul Kokkinakis a trebuit să se retragă în setul cinci al meciului cu Gasquet (francezul conducea cu 2-0 în decisiv), iar adolescentul și furiosul Andrej Rublev, chiar dacă a luptat frumos contra lui Kevin Anderson, a fost nevoit și el să se recunoască învins.

Unul dintre puținii lupi tineri trecuți în turul doi este japonezul Nishioka, 19 ani, care a revenit de la unu la doi la seturi pentru a-l învinge pe veteranul Paul Henri Mathieu, 6-4, 2-6, 6-7, 6-1, 6-2. Niponul va juca mai departe cu Thomaz Bellucci. Coreeanul Chung a trecut și el, mult mai simplu însă, în trei seturi cu Duckworth.

Însă, deși nu toți au câștigat azi, puștii par să-și fi atras respectul bătrânilor. El însuși un prodigy la vremea sa, Rafa Nadal a spus că, pentru prima dată în ultimii mulți ani, se simte formarea unui pluton solid de puști care pot emite pretenții legitime pentru vârful clasamentului. 

În alte notițe

– N-ar fi un Slam cum trebuie dacă Tomas Berdych n-ar mai produce rumoare cu echipamentul său. Cel de la ediția aceasta, pare-se, le întrece pe toate.

– Vika Azarenka, învingătoare cu Hradecka, a fost protagonista unui moment so-so cu arbitrul de scaun, chestionând-o cu privire la abilitățile acesteia de jucătoare.

– Chinuit de crampe, Kokkinakis a devenit al doilea jucător în câteva ore care-și modifică motionul de la serviciu din cauza durerilor, în același mod în care a făcut Diatchenko împotriva Serenei cu o seară înainte. Australianul a servit pe alocuri și din mână.

– Gilles Simon nu mai pierduse niciodată un meci la un Slam după ce câștigase primele două seturi. Donald Young, cândva un tânăr promițător precum grupul care face valuri azi, a oprit această tradiție, învingându-l pe francez în cinci seturi. 

 

Pe perioada US Open, Podcastul Treizecizero e zilnic! Un format mai dinamic și mai alert. Ascultă aici episodul de marți:

Link-uri, recomandări

Ca de obicei pe perioada unui Slam, Treizecizero la Cafea, Newsletter-ul Treizecizero, are o frecvență mai mare. Rubrica foarte apreciată de voi, cea a recomandărilor de texte în limba engleză, are și ea mai mult material la dispoziție, așa că nu ezitați să vă abonați mai jos, în caz că nu ați făcut-o deja, ca să vă începeți ziua cu doldora de opțiuni de citit la dispoziție. Mai jos găsiți câteva din link-urile din newsletterul de marți dimineață, o zi în care rubrica de recomandări a avut din ce alege. Nu obișnuim să punem prea des pe site link-urile din Newsletter, așa că mai bine vă asigurați că vă abonați: trimitem digest-ul de tenis într-un format ajustat, (aproape) zilnic pe durata Slamurilor, de trei-patru ori pe săptămână la Masters și alte turnee mari, o dată pe săptămână în restul săptămânilor. 

 

– Wall Street Journal tocmai a lansat o aplicație grozavă, care-ți arată dacă ești sau nu ești material de arbitru. Noi ne-am jucat câteva minute bune și am plecat cu o promisiune: nu vom mai protesta vreodată la deciziile arbitrilor (deși suntem convinși că Hawk-Eye-ul lor e fie stricat, fie măsluit). Încercați-o, aplicația e foarte bună!

– E US Open, e în America, deci presa de calitate din State (și nu-s puține site-urile bune la ei) are o groază de materiale bune. New Yorker, de exemplu. Ieri au scris de Roger Federer. Azi, de Rafa Nadal. Din partea lor, orice e bine venit.

– Doar sexismul și rasismul stau drept explicații, scrie Quartz, pentru că Serena stă mult mai prost în clasamentul câștigurilor din sponsorizări decât ar impune-o rezultatele ei sportive; argumentația e aici.

– Și tot Serena, care respinge elegant discuția despre oamenii care preferă să o jignească. Așa numiții body shamers, cei care fac referiri la corpul Serenei. Am Grand Slamuri de câștigat – explică simplu Serena cum a reușit să ignore zgomotul din jurul ei. Nu poți contracara un astfel de argument.

– De altfel, și VOX, una dintre publicațiile noi ale Americii, scrie că Serena are prea multe Slamuri în cont ca să-i pese de rasism și sexism.

– Caroline Wozniacki debutează în The Players Tribune, publicația sportivilor, cu un text în care-și explică rezultatele bune de la US Open. Are două finale la New York.

– Ei, aici e treabă serioasă. FiveThirtyEight este un site american care a dus la rang de artă așa numitul data journalism (poate vom reuși să explicăm câte ceva despre asta într-un alt loc și context). Ne pare bine să-i vedem că scriu des și despre tenis. Iată-i aici, încercând să răspundă, cu ajutorul cifrelor, la întrebarea care e diferența, în cazul Serenei, între a fi cea mai bună din toate timpurile și una dintre cele mai bune. Hint: e o analiză serioasă, poate o să vi se pară chiar prea complicată, dar cumva nu poate fi altfel atunci când încerci să afli care-i cea mai bună din toate timpurile.

– Dacă și tu crezi că Federer poate câștiga la New York, află că nu ești singurul. Un tip care mai trece și sub numele de Pistol are și el încredere în Roger.

– Un text interesant despre avansul tehnologiilor care-l țintesc pe spectator, telespectator sau pe sportivul amator. Ți se pregătesc lucruri grozave.

– Ultimul lucru pe care ți-l spunem despre Nick Kyrgios legat de treaba pe care a făcut-o acum câteva săptămâni: Nick spune că și-a învățat lecția, doar că-și cere scuze pe jumătate. Anunță că, deși n-ar repeta figura, nu-i tocmai rușinat de ce-a făcut, și promite că va rămâne fidel personalității lui. Am rătăcit noi ideea?

– Louisa Thomas a scris pe Grantlant despre Steffi Graf, al cărei record e pus acum în pericol.

– Îți recomandăm să arunci o privire pe statistica adunată de For The Win (USA Today). Datele sunt interesante. Noi îți spunem doar atât: în 1992, media de vârstă a sportivilor din top zece era de 23,2 ani. În 2015, aceeași medie de vârstă din top ten a depășit 28 de ani.

– În pregătirea US Openului, New Yorker a mai publicat și un foarte fain profil al lui John Isner.

– Iar un subiect foarte, foarte bun: despre tacticile folosite de jucătoarele WTA și unde se plasează toate jucătoarele de top, Simona Halep inclusă, când vine vorba de nivelul de agresivitate în joc.

– Dacă te interesează și partea materială, află că Forbes a cântărit banii din tenis și a încropit un clasament al celor mai cei.

– Tommy Haas are o idee clară: Federer, best ever, Sampras, best server.

– Melchior DiGiacomo, un fotograf renumit, și câteva dintre fotografiile grozave pe care le-a adunat de-a lungul anilor la US Open.

– Rob Gloster scrie, pentru Bloomberg, despre costurile și sacrificiile pe care le cere tenisul profesionist în anii de formare. Titlul e un pic dur, dar necesar. Parcă e o privire pe repede-înainte pe aceleași idei pe care noi le-am tratat, în varianta românească a subiectului, în serialul dedicat juniorilor.