Zâmbește din nou! Sorana pune capăt seriei negative, se califică în turul doi la Paris

Adrian Țoca | 27 mai 2014

În turul următor, Sorana, favorită 26, o va întâlni pe Teliana Pereira. România are trei reprezentante în turul secund.

Ce începe bine se termină și mai bine. După victoria Simonei Halep a mai venit o bucurie: Sorana Cîrstea a rezistat într-un meci greu cu canadianca Wozniack, a revenit de la 0-1 la seturi, a salvat o minge de meci și s-a impus, 6-7, 7-5, 6-2, în ceea ce înseamnă prima victorie în WTA după trei luni de la ultima. Din păcate, Alexandra Cadanțu a pierdut, 7-6, 6-1 cu Kiki Bertens.

De câteva săptămâni, Sorana Cîrstea explica oricui voia să (mai) audă că lucrurile nu sunt chiar atât de dramatice precum par văzute de mai departe. Că, deși pierde meci după meci, șapte în total (în circuit), se simte încrezătoare și convinsă că face lucrurile așa cum trebuie. Iar această certitudine îi dă liniște și speranță că lucrurile se vor schimba în bine. Problema Soranei era că, oricum ai ambala lucrurile, ai nevoie de rezultate ca să-ți poți întreține încrederea, după cum ai nevoie de încredere ca să generezi alte rezultate. E ca în povestea cu oul și găina, dilema perfectă vizavi de care a apărut mai întâi. Dacă rezultatele întârzie, mai devreme sau mai târziu apar dubiile. Începi să te gândești că poate ceea ce tu credeai că faci bine, de fapt nu era tocmai atât de bine. Iar din dubii se nasc deciziile pripite sau greșite, fie că e vorba de un meci sau mai mult decât atât. 

Îndoielile sunt normale. Vorba lui Rafa, numai proștii și aroganții nu-și pun întrebări vizavi de propriile capacități. Încrederea, sau lipsa ei, își alege cele mai bizare momente să-și bage coada și să-ți strice socotelile. În tenis, treaba asta se întâmplă suspect de des fix atunci când ai nevoie ca de aer de un punct, cum ar fi în tiebreak-ul unui decisiv, sau la o minge de break importantă. În traducere, o minge iese un milimetru afară la un lung de linie, în loc să prindă tușa, sau prinde banda fileului, în loc să se prefacă într-un passing aplaudat. Adesea, tot atât de mică e și diferența de la elogii la critici, diferența dintre cei care rezistă două săptămâni la un Slam și cei care pleacă acasă după prima înjumătățire de pluton. Cum ar veni, mori sau trăiești în funcție de confidens

În condițiile astea, e lesne de înțeles cât de ușurată a părut Sorana după ce a câștigat, în sfârșit, trecând de incomoda Aleksandra Wozniack în trei seturi. Sorana are dreptate când spunea, după meci, că a avut parte de prea multe înfrângeri strânse în ultima perioadă, iar azi lucrurile s-au întors în favoarea ei. La 6-7, 4-5, 30-40, românca a avut de înfruntat o minge de meci. Decorul era gata pentru o altă înfrângere frustrantă. A salvat mingea de meci și a făcut break în game-ul imediat următor, servind apoi setul. Meritat, pentru că a arătat iarăși câteva momente de tenis precum cel de la București, genul de tenis care îl făcea pe Darren Cahill să se arate optimist, înainte de meci, că Sori va găsi putere să se extragă din pasa nefastă de rezultate. Setul decisiv i-a aparținut fără discuții româncei: calificare, zâmbet și frunte descrețită.

Pe cât de sumbre par lucrurile când pierzi meciuri, pe atât de repede se poate schimba totul. Declarațiile de după meci indică faptul că Sorana are atât capacitatea, cât și intenția de a-și aduna energiile în direcția potrivită. „Privesc fiecare turneu fără să țin cont de ce a fost sau de ce va fi. E locul în care trebuie să fiu și e important să ne concentrăm mai mult pe prezent. Ceea ce contează e să dai tot ce poți”, spune Sorana. E cea mai bună abordare: în tenis e ideal să ai memorie scurtă, să păstrezi ce a fost bun din cel mai recent meci și cam atât.

Și, la cum merg lucrurile uneori în tenis, n-ar fi de mirare ca după șapte înfrângeri la rând să înceapă o serie de victorii. Chiar. Cum ar fi să fie… șapte la rând?   

 

Se revede cu Teliana Pereira; culoar frumos pe tablou

Cu o grijă luată de pe umeri, Sorana se poate concentra acum liniștită pe meciul din turul doi. O va reîntâlni pe bătăioasa Teliana Pereira, la care a pierdut recent la Charleston, după ce a ratat minge de meci. „E alt meci, alte condiții acum”, a observat, profetic, Sorana. O calificare în turul 3 i-ar da perspective generoase româncei, pe o parte de tablou unde, după eliminarea nebănuită a lui Na Li, cerul este limita. O revedere cu Jankovic în turul 3 n-ar strica, mai ales că s-ar întâmpla chiar la locul acelei victorii faimoase de la French Open-ul din 2009. Atunci, Sori, în drumul spre performanța carierei, câștiga cu 9-7 în setul decisiv contra Jelenei. Ar fi ocazia ideală pentru Sorana: matchup bun, o adversară redutabilă, dar abordabilă, probabil o arenă mare, fără multe de pierdut și șansa unui rezultat care să schimbe lucrurile. O cităm din nou: „Totul se poate schimba într-o săptămână”.  Make it happen, Sori.

Îți place?
Cele mai noi
comments powered by Disqus