Visele tenismenilor: lipsa echipamentului, descalificări, labirinturi şi rechini

Camelia Butuligă | 5 martie 2014

În general, visele tenismenilor se învârt în jurul aceloraşi teme: întârzieri, lipsa pregătirii, momente jenante sau situaţii imposibile. Unele vise se repetă, altele sunt unice, dar majoritatea conţin anxietate.

Când am început să scriu despre tenis, am început să am şi vise despre tenis. Îmi amintesc că într-unul trebuia să-l spionez pe Novak Djokovic la antrenament, pentru a afla „metoda secretă” după care se pregăteşte şi care-l transformase într-un jucător neînvins în 2011. Am sfârşit prin a escalada, ca un paparazzo profesionist, un gard de câţiva metri pentru a vedea, într-un echilibru foarte precar, o figură neclară alergând pe un teren la vreo sută de metri depărtare. „Metoda secretă” de antrenament părea să fie aceeaşi cu a celorlalţi jucători: alergi, loveşti, alergi din nou, cu pauze pentru băut apă. 

În alt vis, luam masa cu un Andy Murray deprimat şi cu echipa lui şi încercam să-l consolez după încă o înfrângere la Wimbledon. În timp ce spuneam cuvinte încurajatoare, mă gândeam stresată: „Sper să nu afle din vreun articol pe care l-am scris ce cred de fapt despre tenisul lui…”.

În ultimul vis cu un membru al Big Four, mă întâlnesc din întâmplare în Basel cu Roger Federer, care are o geantă de tenis pe umăr şi mă întreabă dacă nu vreau să lovim câteva mingi! Însă bucuria mea se transformă repede într-o panică amârâtă când îmi dau seama că nu e niciun teren liber! Ăsta da coşmar…

Realizez acum că n-am avut încă niciun vis cu Rafa Nadal. Nu ştiu dacă asta e relevant şi ce înseamnă, dar în caz că se va întâmpla, vă ţin la curent.

Dacă eu visez despre tenis, în condiţiile în care joc din joi în Paşti, nu e de mirare că cei care joacă în fiecare zi şi care şi-au făcut o meserie din asta sunt mult mai activi pe acest palier subconştient. Doug Robson a intervievat pentru USA Today mai mulţi jucători, atât din ATP cât şi din WTA, în legătură cu peripeţiile lor onirice legate de tenis. Iată ce a aflat.

Serena Williams are un coşmar care se repetă: ajunge în finala unui Grand Slam, dar trebuie să plece urgent din ţară, nu se poate întoarce la timp pentru meci şi este descalificată. „Este cel mai groaznic vis posibil”.

John Isner visează că se duce să joace un meci şi vede că şi-a luat doi adidaşi de acelaşi fel.

Tim Smyczek are un vis în care intră pe teren şi-şi dă seama că-i lipsesc nu numai adidaşii, dar că nu poartă deloc haine. „Mă trezesc panicat şi mă uit să văd dacă am pantaloni pe mine.”

În general, visele tenismenilor se învârt în jurul aceloraşi teme: întârzieri, lipsa pregătirii, momente jenante sau situaţii imposibile. Unele vise se repetă, altele sunt unice, dar majoritatea conţin anxietate.

Jelena Jankovic a visat odată că s-a uitat pe tabloul de la Wimbledon şi a văzut cu groază că trebuie să joace cu Andy Roddick. „Cum o să-i returnez serviciul??”, s-a panicat JJ.

Anul trecut, chiar după ce a câștigat Wimbledonul în finala cu Nole, Andy Murray le-a povestit jurnaliștilor ce visase cu o noapte înainte: „Ciudat vis. Se făcea că jucam finala cu Denis Kudla sau cu Radek Stepanek. Bizar, știu, dar mintea mea a fost varză înaintea finalei, mult stres și tot soiul de gânduri stupide care-ți trec prin cap”. Motiv pentru Dr. Ivo să râdă pe Twitter:

Nici răspunsul lui Kudla (106 mondial acum) n-a fost mai prejos: 

Oricum, un progres față de 2012, când, după finala pierdută cu Federer, bietul Andy a visat că, de fapt, o câștigase. Ce coșmar.

Mike Bryan are un coşmar care se repetă: „Visez că trebuie să joc meciul decisiv de simplu într-o întâlnire de Cupa Davis! Abia mă târăsc pe teren, am crampe, publicul huiduie şi Bob dă din cap resemnat în tribună. Mă trezesc lac de transpiraţie”.

Maria Sharapova şi Grigor Dimitrov au acelaşi coşmar: că se îndreaptă spre teren pentru meci, dar se rătăcesc printr-un labirint de coridoare şi nu mai ajung.

Psihologii sportivi spun că aceste vise nu sunt cu mult diferite de cele ale oamenilor obişnuiţi. Fie că este un meci într-un Grand Slam, o nuntă sau un examen important, toate au în comun faptul că sunt evenimente unde trebuie să fii la înălţime. Bineînţeles, în cazul atleţilor profesionişti, tensiunea este mai mare: situaţia lor financiară depinde de câştigarea acelui meci. „Sportivii trebuie să coabiteze în fiecare zi cu teama de eşec. Creierul vrea să ştie cum se va termina şi sportul are prin definiţie acest interval în care nu poţi decât să aştepţi şi să anticipezi. Subconştientului îi place să „rumege” aceste anxietăţi” spune psihoterapeutul Jeff Greenwald.

Sunt şi atleţi care filtrează totul: fie nu visează despre tenis sau nu-şi amintesc visele. Novak Djokovic are multe vise cu animale: aleargă cu ele, este urmărit de ele sau comunică cu ele. “Câteodată sunt animale mari. Chiar şi rechini”.

Roger Federer doarme buştean şi are un somn fără vise: „Am dormit mereu bine, încă de când eram copil. Nu-mi amintesc ce visez”. Însă Federer are şi el un fix, unul care se manifestă când e treaz: îi e frică de faptul că atunci când îşi va deschide geanta cu rachete pe teren înainte de meci, îşi va găsi toate racordajele tăiate. „Aşa că verific. Uneori verific şi de două ori. Ăsta nu e vis, e paranoia”.

Îți place?
2performant

Cele mai bune jucătoare de tenis sunt la Singapore. Cei mai buni generatori de vânzări online sunt în Affiliate Ranking by 2Performant

Cele mai noi