Vintage Venus revine în finală la Wimbledon după 8 ani. Se luptă cu Garbine Muguruza pentru titlu

Radu Marina | 13 iulie 2017

Venus a câștigat cinci titluri la Wimbledon, iar ultimul ei Slam a fost obținut tot aici, în 2009. Ultima oară când Venus a jucat două finale de Slam într-un an? Acum… 14 ani. Garbine revine, la rândul ei, în finala de la Wimbledon după doi ani de la cea pierdută cu Serena. Culmea, ea nici n-a mai jucat o altă finală de la precedenta de Slam, câștigată tot cu Serena, la Roland Garros.

Venus Williams va juca a 9-a finală a carierei la Wimbledon, după victoria convingătoare cu Johanna Konta. Pentru Venus e deja a două finală de Slam din acest sezon, după cea de la Australian Open, când a fost învinsă de Serena Williams.

După un drum teribil de greu, plin de provocări şi incertitudini, Venus se întoarce astfel în finala turneului pe care l-a câştigat de cele mai multe ori în carieră (5). Va lupta pentru un nou titlu de Grand Slam, al 8-lea. Ultimul l-a câştigat acum 9 ani, tot la Wimbledon.

Spuneam şi după meciul cu Jelena Ostapenko că povestea lui Venus e fascinantă. După ce a fost diagnosticată cu sindromul Sjogren în 2011 (o boală autoimună care slăbeşte sistemul imunitar), Venus a refuzat să se dea bătută. În ciuda problemelor, a continuat să joace tenis, deşi căzuse mult în clasament, ceda devreme la majoritatea turneelor, era învinsă categoric, pierdea meciuri la rând şi i se repeta aproape obsesiv că trebuie să se retragă. Doar că Venus a crezut mai mult ca oricine că poate. Iar asta a adus-o în ultimii doi ani din nou în top 10, din nou în semifinale şi finale de Grand Slam.

Meciul de astăzi, în ciuda scorului, a fost echilibrat, iar Konta nu a făcut un meci tocmai rău. Ambele au început servind foarte bine, în special în momentele importante; mai ales Jo Konta, care s-a salvat cu câteva servicii de fiecare dată când se ajungea la 30-30 pe serviciul ei în primul set.

Momentul important şi decisiv al meciului a fost la 4-4 în primul set. Aici Johanna a avut 2 mingi de break, ambele însă salvate de o Venus extrem de curajoasă. Prima minge de break a salvat-o cu un serviciu slice greu de returnat, pe a doua, cu un serviciu doi puternic, de aproape 180 km/h. După acest moment, Martina Navratilova atenţiona în comentariul ei că împotriva marilor jucători trebuie să fii atent la astfel de şanse şi să profiţi de ele, pentru că se vor întoarce împotriva ta. Lucru care s-a şi întâmplat în game-ul următor, când, după câteva retururi foarte bune ale lui Venus, care începuse să citească din ce în ce mai bine serviciul englezoaicei, Konta a făcut patru erori consecutive şi a cedat setul.

În setul doi, nivelul atins de Venus a fost grozav. A pierdut doar 3 puncte cu serviciul, a fost foarte agresivă la retur, intrând 1-2 metri în teren chiar şi pe primul serviciu al Johannei şi a ţinut-o permanent sub presiune pe britanică. Nu a permis ca schimbul să se prelungească pentru că era clar dezavantajată, a încercat să fie decisivă şi să dicteze încă de la primele lovituri în schimb şi a jucat-o des pe partea de rever. Serviciul la corp şi returul agresiv au fost două arme care i-au uşurat mult munca americancei. A reuşit în multe momente să iasă din situaţii mai complicate servind în corpul Johannei, iar cu returul agresiv i-a tăiat de multe ori avântul lui Jo.

Pentru Jo Konta rămâne o performanţă remarcabilă calificarea în semifinale, mai ales că nu s-a mai întâmplat din 1984 ca o jucătoare din Marea Britanie să se califice în semifinale la Wimbledon, dar astăzi jucătoarea mai curajoasă şi cu experienţă a avut câştig de cauză, lucru spus și de Konta la conferința de presă.

În cealaltă semifinală, Garbine Muguruza a bifat o victorie categorică la Magdalena Rybarikova, una dintre surprizele plăcute ale acestui turneu. Pentru Garbine e prima finală după mai bine de un an, când reuşea, de altfel, o altă finală de Slam, cea de la Roland Garros, pe care avea să o şi câştige în faţa Serenei Williams. Acum, Muguruza are mai multe finale de Slam (3) decât titluri în circuitul WTA (2).

Înainte de semifinală, Rybarikova spunea că vrea doar să se bucure de aceast meci, dar nu a reușit nici pe departe acest lucru. A început meciul foarte tensionată, tot timpul cu privirea în pământ şi temătoare la orice lovitură. Nu s-a legat absolut nimic în jocul ei, iar pe măsură ce  s-a avansat în meci iar ea încă nu reuşea să facă un game, a lovit şi mai neconvingător şi a părut fără soluţii, jucând fără niciun reper.

În partea cealaltă, Muguruza a arătat extraordinar. A pus totul în fiecare lovitură, lovind extrem de agresiv şi nu a fost deloc deranjată de jocul variat propus de Rybarikova. Ba din contra, a lovit excelent toate mingile joase ori mai înalte venite de la Magda. Cred că Garbine e una dintre puţinele jucătoare care nu sunt deranjate de un astfel de stil de joc, de aici şi victoriile categorice la Monica Niculescu (6-1, 6-1) ori la Vinci (în două meciuri a pierdut doar 8 game-uri) şi bineînţeles cel de azi, câştigat la fel de categoric.

Jocul de azi al Muguruzei a arătat o claritate incredibilă. A ştiut ce vrea să facă în orice moment, a lovit cu încredere de fiecare dată şi a avut răspuns la orice minge. Sigur, e mai uşor să-ţi faci jocul când simţi că adversara nu e deloc în apele ei şi o domini la toate capitolele – loveşti mai liber, iar braţul e mai relaxat -, însă Garbine a arătat în toate meciurile multă siguranţă. Şi nu am cum să nu mă gândesc la meciul jucat acum câteva săptămâni cu Strycova la Eastbourne, deci tot pe iarbă, când a câştigat un singur game (!) în acel meci; pur și simplu nu a reuşit să lege 2-3 puncte în tot meciul acela fără să nu greşească şi părea complet deznădăjduită. Dar tenisul mereu îţi dă o altă oportunitate să transformi un eşec într-un succes remarcabil. Iar acum, la câteva săptămâni distanţă de acel meci, Muguruza e în finală la Wimbledon pentru a două oară în carieră şi se luptă pentru un nou trofeu de Grand Slam.

Poate că meciul nu a arătat a semifinală de Slam, dar meritul celor două că au ajuns aici rămâne. Rybarikova îşi încheie parcursul excelent din aceste săptămâni cu o înfrângere poate mult prea dură, dar povestea ei rămâne impresionantă, cu atât mai mult cu cât la începutul anului nu era nici măcar în top 200 şi spunea, chiar săptămâna asta, că nu a crezut niciodată că va mai putea juca la un asemenea nivel.

*

Îți place conținutul de pe 30-0? Asigură-te că-l citești și pe cel din 30-0 pe curat, Ediția de vară 2017. Mai multe detalii despre cuprins, aici. O poți cumpăra de aici.

Îți place?
2performant

Cele mai bune jucătoare de tenis sunt la Singapore. Cei mai buni generatori de vânzări online sunt în Affiliate Ranking by 2Performant

Cele mai noi