US Open | Nume noi, nume vechi, scurtcircuitări mentale, crampe şi coincidenţe

Camelia Butuligă | 1 septembrie 2012

US Open | Nume noi, nume vechi, scurtcircuitări mentale, crampe şi coincidenţe

După ploaia din ziua inaugurală, vremea a făcut o întoarcere cu 180 de grade la US Open. Ieri, canicula i-a obligat pe organizatori să instaureze protocolul pentru temperaturi ridicate (jucătorii au avut mai mult timp de refacere la pauze). Să aruncăm o privire şi să vedem ce meciuri s-au încins şi care s-au ofilit în sesiunea de zi sub soarele newyorkez.

Meciuri complicate

Laura Robson – Na Li 6-4 6-7(5) 6-2

Deci victoria asupra lui Kim n-a fost o întâmplare. Laura a scos a doua câştigătoare de Grand Slam din concurs, iar pentru turul următor o va întâlni pe a treia, actuala deţinătoare a titlului: Sam Stosur. Sam a trecut de  Varvara Lepchenko cu 7-6 6-2 într-un meci care putea să se complice, mai ales în tie-break-ul primului set. Aflând cu cine joacă, Sam a spus după meci: “Trebuie să-mi fac temele”. Se referea probabil la faptul că nu-i ştie foarte bine stilul de joc lui Robson, care este nou venită în WTA la acest nivel (optimile unui Slam)

Robson e un caz puţin ciudat. Deşi nu este un nume în tenisul feminin (încă), are mai mulţi followers pe Twitter (123 000) decât lidera clasamentului mondial Victoria Azarenka (115 000). Asta datorită personalităţii ei şarmante, bunului simţ şi umorului ironico-naiv marcă englezească. Mostră în interviul de după meci:

Q: “Mai întâi Kim Clijsters, acum Na Li. Ce se întâmplă?!”
L. Robson: “N-am nici cea mai vagă idee”

Pe lângă faptul că are replică, Laura Robson este posesoarea unui serviciu şi unui forehand năpraznice, care sunt cu atât mai dificile pentru că e stângace. Înaltă şi solidă, deplasarea era până acum slăbiciunea ei. Însă vara aceasta se pare că e momentul de cotitură pe care mulţi l-au anunţat încă de când a câştigat Wimbledon-ul la juniori în 2008: a câştigat împreună cu Andy Murray medalia olimpică de argint şi acum câteva săptămâni l-a angajat ca antrenor pe Zeliko Krajan, care a dus-o pe Dinara Safina (altă jucătoare înaltă şi solidă) pe prima poziţie mondială.

“E foarte insistent cu disciplina”, zâmbeşte uşor amuzată Robson când vorbeşte de Krajan. “Şi vrea să aplic în meci ceea ce am făcut la antrenament”. Ei bine, nu ştiu ce-a făcut Laura Robson la antrenamente în ultimul timp, dar a funcţionat cu Na Li. Chinezoaica n-a jucat la cel mai bun nivel al ei, dar nici nu i-a dat meciul pe gratis Laurei. Dincolo de schimburile îndârjite (forehandurile bombă ale englezoiacei combinate cu backhandurile torpilă ale chinezoaicei), diferenţa a făcut-o mentalul.

Cel mai bun exemplu a venit la 2-2 în decisiv. Robson are minge de break, însă o decizie proastă a arbitrului de linie face ca punctul să fie rejucat, deşi Hawkeye arată că  mingea Laurei fusese pe linie. Laura este enervată pe bună dreptate, dar în loc să-şi piardă concentrarea, îşi pune toată frustrarea în lovituri şi face break-ul câteva mingi mai târziu. Acum câteva luni, s-ar fi pierdut cu firea şi ar fi scăpat meciul din mână. Dar ieri  Laura Robson, deşi are 18 ani, s-a comportat ca o jucătoare matură. Sam Stosur ar face bine să-şi facă temele.

 

Steve Johnson – Ernests Gulbis 6-7(3) 7-6(5) 6-3 6-4

Cine NU dă dovadă de maturitate şi n-are de gând nici picat cu ceară să-şi facă temele? Cine altul decât Ernests Gulbis. Întrebat dacă va căuta informaţii despre adversarul său de ieri, Ernie a declarat emfatic: “N-o să mă agit să mă duc să-l observ la antrenament, sau să caut video-uri cu meciurile lui. Nu-mi pasă. Pentru că ştiu că dacă joc bine, pot să bat pe oricine, dacă joc prost, mă poate bate oricine.”

Eh, ca să vezi, Gulbis n-a jucat deloc prost, dar a luat bătaie. Şi a luat bătaie pentru că n-a binevoit să afle că reverul lui Johnson e mult mai slab decât dreapta, şi în consecinţă, trebuie să-l piseze pe rever. În loc de asta, Gulbis a fost pedepsit sistematic de forehandul americanului care, culmea ironiei, este ca jucător o versiune a lui Gulbis: mare, serviciu şi dreaptă bombastice, doar că are deplasare mai bună şi rever un pic mai prost. Va juca în turul următor cu Richard Gasquet, care  s-a pregătit trimţând acasă în trei seturi un alt jucător american de colegiu, Bradley Klahn.

 

Juan-Martin Del Potro – Ryan Harrison 6-2 6-3 2-6 6-2

Nu ştiu ce-i cu Delpo în ultimul timp. Are mai multe oscilaţii decât cursul valutar. După două seturi relativ lejer câştigate cu Harrison, blândul uriaş adoarme în setul trei şi pe lângă asta, uită şi cum se serveşte: cu o dublă greşeală îi dă un dublu break puştiului pentru 5-2 şi practic, setul. Noroc că nici Harrison nu e foarte constant, decât în inconstanţă. Joacă prost două game-uri în setul patru, şi asta e destul ca să piardă meciul. Totuşi, îngrijorătoare scurtcircuitările din creierul lui Delpo. Joacă în următorul tur cu Leonardo Mayer. Mai poate să mai doarmă o rundă, dar apoi…

 

Stan Wawrinka – Steve Darcis 6-7(6) 6-3 4-6 6-1 7-5

La fel ca Delpo, Stan este şi el predispus la momente de blocaj mental total. Şi în consecinţă, la maratoane de cinci seturi. Norocul lui a fost că pe Darcis l-au apucat crampele şi oboseala în setul cinci, dar Stan trebuie să-şi pună nişte semne de întrebare. El şi cu Petzschner au devenit experţii în meciurile de cinci seturi la Slamuri. Bine, diferenţa e că Stan le mai şi câştigă. Se vede în meciul următor cu Dolgopolov, altă figură, care a câştigat cu Baghdatis un meci la fel de distractiv ca scorul: 6-4 3-6 6-0 7-6(5).

Ce mi s-a părut interesant e că în primele două seturi Dolgo s-a jucat de-a şoarecele cu pisica cu Baghdatis- lovituri, fineţuri, înflorituri. În primul set a fost el pisica. Dar în setul doi a fost suficient un game servit prost ca Marcos să scape cu setul. În setul trei, Dolgopolov a schimbat foaia. Sătul să mai stea la slice-uri cu Marcos, Alex şi-a adus aminte că poate să şi lovească mingea să-i sară înscrisul cu US Open de pe ea şi s-a apucat să le pocnească. Eh, şi a mers mult mai repede: 6-0. M-am gândit: domnule, dacă poţi să dai tare, atunci dă tare, ia uite ce-ţi usurează viaţa. Cu condiţia să dai în teren, bineînţeles (ai auzit, Ernie?)

La fel m-am gândit şi uitându-mă la Tipsarevic – Baker. Cu toată fineţea şi inteligenţa tactică a americanului, când Tipsy se arunca şi trăznea un forehand în lung de linie pe tuşă, era game over. Ne place sau nu, jocul în forţă bate orice alt joc, atunci când nu e presărat cu prea multe greşeli neforţate. Tipsy a câştigat 6-4 6-3 6-4. Va juca cu Grega Zemlja, nume pe care-l văd din ce în ce mai des pe la GS-uri, sau mi se pare?

 

Meciuri lejere

Novak Djokovic abia a apucat să se dezmorţească în cele două meciuri de până acum. În şase seturi, a pierdut doar 7 game-uri. Cam atât despre Novak. A, şi că a dansat un pic pe teren după meciul de ieri cu Dutra-Silva. Probabil s-o fi simţit vinovat faţă de spectatori şi a zis să le mai ofere ceva divertisment.

Petra Kvitova s-a întrebuinţat doar cât a fost nevoie cu Parmentier: 6-4 6-4. Va juca cu Bartoli, care a trecut şi ea la pas de compatrioata Mladenovic. Masha a trecut lejer de Mallory Burdette (6-1, 6-1), o americancă de 21 de ani care începuse să provoace ceva discuţii. Va juca cu Petrova, care a expediat-o pe Safarova în două seturi.

Isner s-a abţinut să ţină lumea prea mult pe stadion şi atrecut de Nieminen în patru seturi dintre care numai unul la tiebreak. Se vede cu Kohlschreiber, care s-a chinuit în cinci seturi cu Benoit Paire, câştigând până la urmă la tie-break în decisiv. David Ferrer şi-a făcut treaba cu eficienţă, ca de obicei, şi-a trecut în trei seturi de Sijsling. Ferrer îl va primi cadou pe Lleyton “Cmon” Hewitt, care a stors în stilu-i caracteristic o victorie în cinci seturi cu Gilles Muller

Ciudăţenii

Novak Djokovic intră pe Ashe într-o o explozie de aplauze, tocmai când pe terenul 13 (coincidenţă??) Gulbis arunca mingea pentru al doilea serviciu. Ernie greşeşte, face dublă şi-i dă tie-break-ul setului doi lui Johnson. Nimic n-a mai fost la fel după aceea.

După meci, Delpo loveşte una din mingile semnate aşa de tare, încât iese din Armstrong şi aterizează pe Grandstand, unde Safarova servea să stea în setul doi, la 5-6, cu Petrova. Se strigă let, şi nu ştiu dacă a avut sau nu vreo relevanţă, dar Petrova făcut break şi a câştigat meciul 6-4 7-5.

 

În articolul următor, sesiunea de seară: Roddick l-a pulverizat pe Tomic fără să stea pe scaun în nicio pauză până la capăt, Kim şi Bob au chicotit şi au presărat meciul de dublu mixt cu sărituri “chestbump”, iar Benneteau mai avea puţin şi scotea cuţitul în meciul cu ruso-americanul Novikov. O seară obişnuită în New York.

Îți place?
2performant

Cele mai bune jucătoare de tenis sunt la Singapore. Cei mai buni generatori de vânzări online sunt în Affiliate Ranking by 2Performant

Cele mai noi