Victorie cu jumătate de gură: Rafa câștigă titlul la Madrid, dar eroul trist e Nishikori

1. Nu a câștigat cel mai bun jucător al zilei. Vreme de un set și jumătate, Nishikori l-a surclasat pe Rafa la toate capitolele. Niponul a fost imposibil de apărat, ceea ce e impresionant, în condițiile în care nu este, totuși, cel mai puternic hitter din circuit. Kei, care a jucat foarte bine cu Nadal și la Australian Open, când a pierdut în trei seturi foarte strânse, a venit cu un plan bine gândit, luând mingea foarte deveme, din urcare, și nedându-i niciun răgaz lui Nadal să-și ajusteze poziția în teren. Cu o atitudine foarte casual în marea majoritate a timpului, detaliu care a amplificat și mai mult șocul a ceea ce se petrecea pe teren, japonezul l-a trântit pe campionul en-titre dintr-un colț în altul, deschizându-și unghiuri imposibil de apărat cu reverul și dictând cu un forehand exploziv. Nishikori s-a dus de multe ori cu reverul în cross, direct în forehandul lui Rafa, care a clacat rapid sub presiune. „Simțeam că tot ce lovesc se preface în winner”, a spus, ulterior, Kei. Atât de convins și de convingător a fost Kei încât în al doilea game al setului secund a revenit de la 0-40 pe propriul serviciu, închizând ușa în nas unei posibile reveniri a spaniolului. Care, la rândul lui, a părut că s-a întors la forma proastă pre-Madrid, ezitant, vlăguit, prea defensiv și complet neîncrezător. Rafa a adunat două lovituri direct câștigătoare și 12 erori neforțate în primul set, iar la începutul setului doi, după acel game doi în care a ratat rebreak-ul, și-a lovit cu pumnul racheta, ceea ce, în limbajul numărului 1, echivalează cu datul ei de pământ. 

Video: this is how good Kei #Nishikori is playing right now. Dominating Rafa #Nadal. #tennis http://t.co/lgPwMVxn1o

— TennisTV (@TennisTV) May 11, 2014

Toate astea până la 6-4, 4-2, moment în care corpul lui Nishikori l-a trădat. Japonezul jucase aproape tot turneul cu o durere persistentă la șold, durere pentru care a primit îngrijiri și în precedentele două meciuri, cele cu Lopez și Ferrer. Unul dintre schimburile de la jumătatea setului secund a agravat problema, moment în care a început drama: rebreak-ul de la 4-4, venit la al treilea BP din game, cu un pic de ajutor al fileului, a turnat adrenalină în corpul unui Nadal revigorat, în vreme ce publicul de la Madrid a făcut tot ce i-a stat în putere să-și respecte „faima”. Reversul medaliei e că acel medical timeout primit de Kei e discutabil, dat fiind că jucătorii nu pot primi MTO pentru o afecțiune deja existentă pre-meci. Ceea ce nu scuză, însă, reacția vehementă a publicului la adresa niponului, care făcea, totuși, eforturi uriașe să evite abandonul și să continue meciul. Și care, ulterior, la festivitatea de premiere a denumit Spania „a doua mea casă”.

În vreme ce Twitter-ul luase foc cu comentarii încinse vizavi de atmosferă și de ce se petrecea pe teren, e groaznic de închipuit ce se petrecea în mintea lui Nishikori. Niponul era rupt, probabil, între durerea propriu-zisă, frustrarea cauzată de pierderea printre degete a victoriei carierei și refuzul genetic de a abandona lupta. În ciuda unor eforturi nesăbuite de a continua, care l-ar fi putut costa Roland Garros, japonezul a ales varianta mai safe, alegând să se retragă. Rafa a reacționat elegant, felicitându-l în repetate rânduri pe Nishikori, atât la festivitate, cât mai ales la conferința de presă. 

2. La conferința de presă, Nishikori a fost, evident, afectat de șansa ratată, dar a încercat să vadă partea plină a paharului. Adevărul e că japonezul are o mulțime de lucruri pozitive după ultimele luni. A pierdut abia azi, în circumstanțe nefaste, pe zgură, acasă la Nadal. Până să se întâmple asta, a ajuns în semifinale la Miami cu acele reveniri cu Ferrer și Federer, a câștigat titlul la Barcelona, plus această finală de Masters, prima a carierei. Nu doar jocul contra lui Nadal a fost entuziasmant, ci și cel din superba semifinală cu David Ferrer. De mâine, Nishikori urcă pe locul 9 și, cu tot respectul pentru Raonic sau Isner, ultimii care au ocupat, recent, acest loc, japonezul e un new-entry mult mai merituos și cu un potențial mai mare. Dacă se va păstra sănătos, Kei poate să facă lucruri interesante la Paris, unde are mari șanse să fie cap de serie 8. Dar e un mare „dacă” și, din păcate, există riscul ca Nishikori să-și continue cariera trăgând mereu după el un semn de întrebare vizavi de potențialul lui fizic. De fiecare dată când a fost gata să facă pasul cel mare i s-a întâmplat ceva. Poate va avea mai mult noroc pe viitor, caz în care o să avem ce vedea. Însuși Rafa a pronosticat în urmă cu câțiva ani că Nishikori va ajunge în Top 5. 

Deocamdată, japonezul s-a retras de la Roma ca să aibă timă să se refacă pentru Roland Garros.

3. Nu e niciodată plăcut să câștigi printr-o retragere și în mod cert nu e vina lui Rafa că s-a întâmplat așa. Dar e o situație din care, deși a plecat cu trofeul de la Madrid, el nu se poate bucura prea mult. Când se vor număra trofeele la finalul carierei nu va mai conta, însă, pe moment, acest titlu nu-l ajută cu nimic pe Nadal. E greu de spus că i-a rezolvat problema de încredere pe care o avea, și e discutabil dacă Rafa și-a regăsit forma la Madrid. Victoriile sonore din drumul spre finală spun că da, dar aș înclina să spun că e un parcurs neconcludent, obținut contra unei opoziții care, până la Nishikori, n-a prea existat. La primul obstacol major, Nadal a clacat și nu a putut îndrepta situația decât când oponentul său a devenit, în mod evident, handicapat. Rafa e lăsat, ca noi toți, în ceață, vizavi de ce se întâmplă de fapt cu jocul lui și care sunt așteptările realiste în ce privește Roland Garros. Cert e că Nadal are nevoie de mult mai mult decât ce a arătat azi ca să poată câștiga Roma sau RG și o sumedenie de întrebări au rămas nerăspunse. Deși el, la conferință, părea mulțumit: „Sunt bucuros cu atitudinea mea. Cu toate că lucrurile mergeau împotriva mea, tot am avut energie să încerc o revenire”.

În termeni de clasament, Rafa și-a asigurat locul 1 cel puțin până după Paris.

4. Ce are, de fapt, Rafa? Întrebarea de pe buzele tuturor a primit o altă explicație de la Emilio Sanchez Vicario, nume important în tenisul spaniol. Într-un interviu pentru New York Times, acesta spune că reverul lui Nadal a pierdut mult din substanță deoarece Rafa și-ar fi modificat footwork-ul pentru a-și proteja genunchiul stâng. „Nu știm ce probleme are de fapt cu picioarele și cum își distribuie greutatea. Cert e că apărarea, punctul lui forte, trebuie îmbunătățită. Anul trecut a avut acel parcurs fiind motivat de pasiunea și dorința de a redeveni numărul 1. Acum e numărul 1, dar are nevoie de alt element motivator. Trebuie să găsească un ceva, altfel le va da mereu oportunități adversarilor săi”.

Chestionat și el pe aceeași temă, Paul Annacone vede o posibilă explicație în mentalul lui Rafa: „În locul lui, oricum nu m-aș panica. Mai are meciuri de jucat până la Paris și, orice ar fi, a câștigat acolo de 6.000 de ori, nivelul lui de confort la RG ar trebui să fie în regulă. Geniul lui Rafa stă în abordarea lui, soră cu amnezia. E ca și cum tot ce tocmai s-a întâmplat nu există. De fapt, nu s-a întâmplat. Tot ce contează pentru el e secunda asta și următoarele patru secunde. E un nivel aproape nerealist de modestie și umilință. Psihologic, abordarea aceasta l-a ajutat mereu să fie gata pentru orice adversar și orice meci. Sentimentul acesta de urgență e admirabil, dar trebuie să fie fantastic de obositor, epuizant. Cred că explicația vizavi de ce i se întâmplă are de-a face cu ceva mental, emoțional”.

5. Probleme nerezolvate? Satisfacții neoferite? O luăm de la capăt la Roma, al doilea Masters în tot atâtea săptămâni, care a început deja. Vor fi prezenți și Djokovic, și Federer, ambii pe aceeași jumătate de tablou. Rafa îi are pe partea sa pe Murray, Wawrinka și Berdych. Dacă se respectă calculele hârtiei, Top 4 ar trebui să-și dea o nouă întâlnire în semifinale.