Victoria este învinsă de Angelique Kerber, are Serena drum liber către titlu?

Camelia Butuligă | 27 ianuarie 2016

Angelique Kerber face un meci grozav și reușește surpriza zilei: 6-3, 7-5 contra Victoriei Azarenka, care a condus cu 5-2 în setul secund.

Match-upul Azarenka-Kerber avea până azi ecouri din match-upul Murray-Ferrer: și Kerber, și Ferrer apar ca niște versiuni minore ale Vikăi, respectiv a lui Andy. Jucători cu filozofie similară de joc, dar cu gabarit și arsenal mai limitat. Palmaresul direct o reflecta; Angie n-o bătuse niciodată pe Victoria din șase încercări, iar David avea șase victorii și unsprezece înfrângeri cu Murray. Incidental, ambele meciuri s-au jucat azi, dar cu rezultate diferite.

David Ferrer a luptat ca de obicei la maximul abilităților sale, însă nu a fost suficient. Murray a răspuns întrebărilor pertinente pe care le pune de obicei Ferrer cu lovituri și soluții superioare, mai cu seamă atunci când s-a văzut împins în defensivă. Într-un fel, David este un match-up foarte bun pentru Andy, pentru că îl forțează exact atât cât trebuie pentru a scoate din el cel mai bun tenis al său. Cam cum face Berdych cu Federer. Andy nu trebuie să mute munții sau să-și schimbe stilul pentru a-l surclasa pe spaniol, trebuie doar să-și facă jocul său obișnuit: să servească bine și să fugă mâncând pământul, terminând schimburile cum îi place lui, cu passing shoturi din alergare. Poate lui David i-ar folosi să se uite la meciul dintre Angelique și Vika pentru câteva ponturi?
 
Kerber a reușit azi în sfârșit să pună o victorie pe tabela dezechilibrată dintre ea și Vika. Și ce moment și-a găsit: sferturi de finală la un Slam! Ce a făcut Angie diferit? Acum două zile spunea că pentru acest meci va încerca o altă tactică, că antrenorul ei are deja o idee care o entuziasmează. În interviu, Angie a spus că a încercat să servească bine încă de la început și să fie mai agresivă. Într-adevăr, serviciul (mai cu seamă al doilea) este o parte vulnerabilă a jocului ei, iar când dincolo de fileu este Azarenka, una din cele mai bune jucătoare de retur, înseamnă că are un handicap serios încă de la începutul schimbului.  Dacă ne uităm pe cifrele serviciului, Kerber a servit binișor; nu mai bine decât Azarenka, dar comparabil. Serviciul nu a mai fost o vulnerabilitate: patru ași și două duble și procentaj decent la punctele câștigate pe al doilea(58%), acolo unde o durea pe ea cel mai tare. Șanse de break tot au fost o grămadă de ambele părți, dar asta era de așteptat, pentru că ambele returnează mai bine decât servesc.
 
Angie a intrat deci în schimburi pe picior de egalitate, iar asta a ajutat-o, însă nu i-a câștigat meciul. Multe schimburi au fost lungi, disputate, muncite și Kerber a trebuit să le câștige. Azarenka a făcut într-adevăr destule neforțate, mai multe decât de obicei (33), însă dacă ne uităm pe partea lui Kerber, nici ea n-a stat degeaba. Și-a luat punctele, făcând 31 de lovituri direct câștigătoare versus doar 16 neforțate. Iar în aceste schimburi, Kerber a făcut două lucruri interesante, care se numără poate printre schimbările de tactică de care vorbea zilele trecute. În primul rând, a lovit semnificativ mai agresiv cu reverul. Mi se pare că Angie este mai motorizată pe backhand pentru a ataca: lovește foarte plat și poate să găsească unghiuri foarte închise. Azi l-a folosit ca pe un forehand, lovitură de atac cu care a deschis terenul și a încheiat multe din acele schimburi furioase. Azarenka a părut deopotrivă surprinsă și frustrată de aceste revere care veneau șuierând și la care nu ajungea.
 
Al doilea lucru interesant pe care l-a făcut Kerber și care este o idee bună contra unei jucătoare de ritm constant a fost varierea înălțimii mingii, mai ales pe forehand. Forehandul ei este oricum mult mai liftat decât backhandul, dar Angelique a pus chiar și mai multă boltă pe unele, rupând ritmul raliurilor și împingând-o pe Azarenka o idee mai în spate.
 
Victoria i-a dat credit lui Angie pentru un meci bine jucat, dar și-a făcut și autocritica, acuzându-se că nu a fost destul de ”angajată” în meci și în schimburi. Poate s-a culcat un pic pe laurii acelui h2h și a fost luată prin surprindere de cât de tare a început Kerber meciul, făcându-i break imediat. De asemenea, probabil a regretat că nu fost în stare să împingă meciul în decisiv, în condițiile în care în setul doi a avut suficiente șanse să o facă. Este un meci lecție acesta pentru Azarenka; a măturat totul în cale la acest început de an, dar nu a văzut-o venind pe Kerber, acest Sancho Panza mai aprig al top 10, care a învățat câte ceva din înfrângerea usturătoare pe care i-a aplicat-o la Brisbane.
 
Vika se vede din nou oprită în sferturi la un Slam, la fel ca tot anul trecut, dar spre deosebire de anul trecut, meciul acesta îi va da de gândit. Nu a fost contra Serenei sau Simonei, ca la RG, Wimbledon sau USO, nu a fost de trei seturi, și Azarenka nu a jucat cel mai bun tenis al său sau a fost surclasată de o adversară de nebătut în acea zi. Acesta era un meci câștigabil, dar Vika a dat peste o adversară care și-a făcut mai bine temele decât ea.
 
Azarenka se va reîntoarce la planșa de desen pentru a vedea ce-a făcut bine și ce n-a făcut bine, dar noi ce facem? Am rămas fără principala contracandidată a Serenei și acum trebuie să ne repliem. Cine ne-a mai rămas? Două jucătoare cunoscute și una necunoscută prin prisma palmaresului contra Serenei. În cine să ne punem speranțe că-i va opune ceva rezistență? În Aga, care nu a bătut-o niciodată, sau în Angie, care are o singură victorie la Cincinnati în 2012, când, dacă îmi aduc bine aminte, Serena era atât de obosită de la jet lag că abia se mișca pe teren. Bineînțeles, dacă ne-a învățat ceva înfrângerea acesta a Azarenkăi este că palmaresul nu-ți câștigă singur meciul și orice se poate întâmpla. Dar așa cum ne-am ciulit cu toții urechile acum în direcția lui Kerber și Radwanska, la fel va face și Serena.
 
Cealaltă variabilă, mai misterioasă decât Aga și Angie, este Johanna Konta, care a pus capăt, cum era și de așteptat, basmului chinezoaicei Zhang la acest Australian Open. Konta este de curând intrată pe radarul meu: pare o fată cu capul pe umeri și cu un simț al umorului foarte deștept și understated, foarte englezesc. De fapt, tot jocul ei este understated: nu îți ia ochii prin ceva anume, însă funcționează de minune ca întreg. Aici este o cheie în tenis pe care puțini o au; un joc fără slăbiciuni evidente, în care să nu dai pe pere ce iei pe mere. Lucrurile care o vor ajuta mult sunt mai ales soliditatea serviciului, o calitate rară în tenisul feminin, fitnessul foarte bun și echilibrul mental. Însă trebuie să nu uităm că Johanna este pentru prima dată la acest nivel, cu această miză și rămâne de văzut dacă liniștea și echilibrul său vor rezista în continuare. Deja pentru Marea Britanie este o performanță istorică, cu doi oameni în semifinale la simplu și perechea Murray/Soares la dublu.
 
În concluzie, încă o dată, totul depinde de Serena; și câștigarea, și pierderea acestui Australian Open. Însă până atunci, semifinalele ne oferă o combinație de adversare, dacă nu cu șanse serioase de victorie, să sperăm cu șanse serioase de divertisment.

Îți place?
2performant

Perseverență. Muncă. Rezultate | Alături de 30-0 de la început

Cele mai noi