Versus. Ce-i face pe Federer, Nadal, Djokovic și Murray dificil de învins

Camelia Butuligă | 14 septembrie 2017

„Rafa te zdrobește fizic, Roger e capabil să lovească mingea atât de bine că n-ai ce face. Când ieși de pe teren după un meci cu ei, simți că ai pierdut pentru că au jucat mai bine. Contra lui Murray, jocul tău se dezintegrează ca prin minune. Djokovic a reușit să stoarcă fiecare strop din jocul său”. Dacă îți era dificil până acum să sumarizezi ce anume îi face speciali pe cei patru jucători care au dominat ultimul deceniu, acest text s-ar putea să-ți ofere răspunsul

În 30-0 Pe curat, Ediția 2017 am avut ideea de a ilustra grafic ce înseamnă să joci contra unora dintre cei mai dificili adversari din circuitele profesioniste de tenis. Totul a pornit în sezonul de zgură, când mă uitam la un meci de-al lui Rafa Nadal și am observat (din nou) felul inovator în care își folosește spinul loviturilor în cros închis (mai ales forehandul) pentru a curba mingea așa de mult în lateral încât adversarului îi e imposibil s-o ajungă. Și chiar dacă o ajunge, este atât de mult scos în afara terenului, încât următoarea lovitură este o formalitate pentru Rafa. Nadal și-a folosit topspinul de-a lungul carierei pentru a-și împinge adversarii fie mult în spatele liniei de fund, fie mult în exteriorul tușelor laterale. E ca și cum terenul adversarilor săi este cu 30-50% mai mare. Am văzut imediat în mintea mea un teren inegal: jumătatea lui Rafa la dimensiunile obișnuite, jumătatea adversarului mai lungă și mai lată. CE imagine.

Pasul următor a fost să aplicăm și la alți jucători același principiu: ce-i face dificili pentru adversari? Care este calitatea lor de căpătâi, trăsătura caracteristică ce le definește stilul de joc? Și cum putem ilustra acel lucru? La Rafa a fost dimensiunea inegală a terenului și curbatura traiectoriilor. La Simona a fost dimensiunea atletică a meciurilor sale, la Novak, precizia loviturilor, la Serena, forța lor. Nu ne-am ocupat doar de superstaruri, ci am abordat și jucători mai puțin galonați, dar cu stiluri de joc foarte distincte, ca Radwanska sau Simon. Plănuim să continuăm seria Versus într-o ocazie viitoare, pentru că este distractivă, provocatoare și surprinde un concept esențial al acestui sport.

Acela este că se pot găsi multe moduri de a câștiga un meci de tenis. Singurul lucru pe care jucătorii ilustrați în planșele noastre îl au în comun este că toți câștigă mai mult decât pierd. Mult mai mult. Cu ce stil de joc, asta e partea a doua, cea distractivă pentru noi, fanii. Este ceea ce face acest sport interesant: multitudinea de stiluri și de combinații, de potriveli sau nepotriveli cuprinse sub sfânta umbrelă a match-up-ului.

 

M-am gândit la Versus când am citit un interviu cu Dmitri Tursunov, un jucător rus relevant la mijlocul și sfârșitul anilor 2000, a cărui carieră a fost în ultimul timp întreruptă de numeroase accidentări. Pe teren, Tursunov este un baseliner de forță, crescut pe hardul tipic academiilor din SUA, țară unde s-a mutat în copilărie. Dincolo de realizările de pe teren, Tursunov s-a remarcat prin umorul, franchețea și spiritul de observație, care-l fac un subiect ideal pentru interviuri.

Într-un interviu recent acordat unui blog californian de tenis, Tursunov a fost rugat să descrie cum este să joci contra Big 4 și ce-i face atât de greu de învins. Deși recordul său contra lor este drastic negativ (0-15), rusul de 34 de ani a avut ocazia să joace încă de la începutul carierei contra lor și să le observe evoluția. Răspunsurile sale sunt deosebit de interesante – am simțit o oarecare mândrie mai ales când am citit descrierea lui Andy, pentru că îmi confirmă felul cum l-am ilustrat în Versus.

Versus Federer și Nadal

”Contra lui Roger mă așteptam la fulgere și foc. Dacă nu joci periodic contra jucătorilor de top, te aștepți să joace mult mai bine decât ceilalți adversari și pe teren ai tendința să sari calul și să te grăbești din cauza emoțiilor. Ajută să joci des cu astfel de jucători, pentru că îți faci o idee reală despre ce trebuie să îmbunătățești. E cu totul diferit față de a-i vedea la televizor.

Roger este clar un „shotmaker”, poate face orice lovitură. Dar ce m-a surprins la el este că nu toate loviturile lui sunt demne de YouTube. Știe foarte bine când să mărească intensitatea și când să conserve energia. Este foarte eficient în sensul ăsta. Contra lui Rafa, simți că trebuie să lovești adânc fiecare minge, altfel te va distruge. Cu Roger ai mai mult spațiu de manevră, ai mai multe ocazii să joci. Dar când vine vorba de mingi de game, mingi de break, egalități sau tiebreak, știe când să alerge și când să joace agresiv. La punctele mari apasă pedala și nu greșește, este foarte disciplinat. Roger își alege momentele și cred ca în felul ăsta conservă energie.

Rafa joacă intens tot meciul. Rafa e forță brută și voință de a câștiga. Cred că dacă nu-l plătea nimeni să joace tenis, ar fi plătit el.”

Versus Murray

”Andy este cu siguranță mai puțin spectaculos ca jucător. Te adoarme, într-un fel. Arată destul de inofensiv și nu produce cine știe ce lovituri senzaționale. Însă, cumva, jocul tău se dezintegrează ca prin minune contra lui. Se pricepe să-ți strice ritmul, să pună mingea unde îți e greu s-o ajungi, nu-ți dă aceeași lovitură de două ori. Te târăște într-o mlaștină a erorilor neforțate și acolo te scufunzi.

Rafa te zdrobește fizic, Roger e capabil să lovească mingea atât de bine că n-ai ce face. Când ieși de pe teren după un meci cu ei, simți că ai pierdut pentru că au jucat mai bine. Cu Andy, ieși de pe teren și-ți spui: «La dracu, trebuie să mă dumiresc ce s-a întâmplat și de ce am pierdut.» Pentru că el nu pare să facă mare lucru: bombăne, se vaită, se chinuie și parcă urăște fiecare clipă în care e pe teren. Și cu toate astea găsește o modalitate prin care să câștige. E foarte derutant, are un stil de joc împotriva căruia toată lumea urăște să joace la juniori.”

Versus Djokovic

”Ca Federer, și Djokovic îți dă voie să joci. Ne-am întâlnit acum mulți ani, înainte să devină celebru. Nu servește ași, nu face winnere cu grămada, dar apără foarte bine. Când am jucat cu el (2008) nu dădea semne că se va transforma în jucătorul dominant de mai târziu. Cred că a fost capabil să-și maximizeze potențialul și să stoarcă fiecare strop din jocul său. Este evident un adversar foarte competitiv, dar nu cred că mulți dintre cei care l-au văzut jucând acum 10 ani ar fi prezis că va deveni nr 1. Nu are o armă contra căreia să nu poți juca, dar a reușit să-și maximizeze jocul.

Djokovic este impresionant prin felul în care face șpagatul și reușește să-și controleze corpul ca să producă lovituri din aceste posturi extreme. Asta nu-i obișnuit pentru un jucător de tenis. A schimbat felul în care tenisul e jucat: acum, vezi jucători făcând mai mult stretching. Se făcea și înaintea lui, dar el a dus flexibilitatea la următorul nivel, la fel și nutriția.”

Campionii ca Roger sau Serena se nasc sau se fac?

”Se fac. Este ușor să zici că Roger e Roger pentru că s-a născut așa. Nu spun că toată lumea are abilitățile lui, dar sunt jucători în top 100 care sunt foarte talentați. Dar lui îi pasă mai mult ca altora, vrea să se îmbunătățească și s-a înconjurat cu oamenii potriviți. A făcut multe sacrificii ca să ajungă aici: este foarte dedicat, a avut un scop și a muncit mult ca să-l atingă. Nu e ca și cum s-a trezit și totul i-a fost oferit pe tavă. A trebuit să tragă tare și încă trage tare. Are imaginea asta, cum că e perfect, iar oamenii sunt orbiți de ea. Lumea crede că doarme în cearșafuri de mătase și mănâncă flori la micul dejun, dar de fapt muncește pe rupte ca să obțină acele victorii.”

***

Asigură-te că rămâi cu posterele din seria Versus; le găsești în Ediția 2017 a 30-0 Pe Curat, pe care o poți comanda de aici.

Tot în Shopul 30-0 poți lua revista la pachet cu ediția Pe Curat de colecție, sau tricourile 30-0; în curând, noi surprize!

Îți place?
2performant

Cele mai bune jucătoare de tenis sunt la Singapore. Cei mai buni generatori de vânzări online sunt în Affiliate Ranking by 2Performant

Cele mai noi