Vârsta e doar un număr: la 33 de ani, Roger Federer ajunge la 70 de victorii în acest sezon

A treia zi la Londra, aceeași poveste: meciuri scurte, fără poveste, câștigate de favoriți în două seturi banale și la scor. O situație ciudată pentru un turneu de la care se așteaptă, ca în fiecare an, foarte multe, dar care întârzie să livreze măcar un minimum de emoție fanilor. Doar două seturi au trecut de 5-5 până acum, iar elocvent e că până și setul cel mai echilibrat al turneului, al doilea dintre Federer și Raonic, s-a terminat, la rându-i, tot fără poveste, cu un tiebreak la zero. „Totul se termină aici”, vechiul slogan al turneului, s-ar putea foarte bine modifica în „Totul se termină repede aici”. În lipsă de alte subiecte, la conferințele de presă se discută despre finala Cupei Davis, despre eternul subiect al schimbului de generații, în vreme ce Federer a fost pus, azi, să dea o explicație pentru lipsa de combativitate a turneului (mai jos). Tot în lipsă de altceva, azi s-au vânturat multe stats care să demonstreze apatia și viteza cu care se consumă meciurile. Unul dintre ele: primele cinci meciuri ale turneului au necesitat un total cumulat de șase ore și șase minute. Adică nu cu mult mai mult decât finala de la AO 2012, care a durat 5 ore și 53 de minute.

Dar nu timpul e problema tuturor, ci nivelul arătat de mulți dintre participanți. După ce i-am văzut la lucru pe toți cei opt jucători, un lucru e sigur: doar doi jucători sunt 100 la 100 conectați la turneu și tot ei sunt și singurii care îl pot câștiga. Djokovic și Federer, adică. Nu întâmplător au nouă titluri împreună la World Tour Finals. Sigur că se pot întâmpla minuni, sigur că și Wawrinka a arătat foarte bine, doar că, în cazul lui, asteriscul evoluției catastrofale a lui Tomas Berdych e prea puternic. În plus, Stan și-a speriat deja toți admiratorii cu inconstanța lui devenită proverbială din primăvară încoace.

Dacă Novak și-a continuat linia începută la Paris și a părut imbatabil contra lui Cilic, Federer e cu un picior în semifinale după ce a strâns deja două victorii și un procentaj excelent la game-uri, în ceea ce ar fi trebuit să fie o grupă extrem de dificilă pentru el, conform estimărilor de după tragerea la sorți. Dacă în meciul cu Raonic, elvețianul a fost din cale afară de determinat preț de un set și aproape plictisit în setul al doilea, de data asta nivelul său a fost mult mai omogen pe toată durata meciului. În combinație cu oscilațiile și greșelile din jocul lui Nishikori, impresia a fost că Federer nu poate pierde meciul nici dacă s-ar fi jucat până mâine. Niponul n-a fost deloc consistent, a greșit prea mult neforțat, mai ales în momentele cheie, și a servit din nou prost. Și dacă s-a strecurat, cu același serviciu ineficient, în meciul cu Murray, de data asta n-a mai fost posibil, ceea ce ne dă un insight despre jocul lui Federer din acest moment în egală măsură precum ne dă un insight despre nivelul actual al lui Andy Murray.

Ceea ce Andy n-a făcut când a avut ocazia a pus în practică Federer. El a servit variat și precis, în special pe punctele importante, Nishikori nereușind să-i citească niciun moment serviciul. În plus, elvețianul s-a năpustit pe serviciul doi al lui Nishikori , pe care a returnat agresiv, deschizându-și astfel calea către un break timpuriu în fiecare set. Un passing frumos în cross și un forehand percutant au consfințit break-ul la 3-1. Federer a avut mai apoi șansa unui alt break, ceea ce ar fi putut aduce al cincilea set de 6-1 consecutiv la O2, dar Nishikori a evitat, pentru moment, dublul break, ceea ce s-a întâmplat, însă, în setul secund. Niponul a reușit și el câteva passinguri de efect, dar toate în momente irelevante.

A fost victoria cu numărul 70 a sezonului pentru Roger Federer, o bornă simbolică, dar foarte relevantă vizavi de calitatea acestui sezon. Și mai relevantă e prospețimea fizică a lui Federer după atâtea meciuri, solid ca o stâncă azi. Nishikori a și spus că n-a simțit vreo clipă vârsta adversarului său: “Arată încă tânăr și joacă un tenis incredibil. Cred că vârsta nu mai contează acum. N-am simțit niciun moment că ar avea 33 de ani”.

Este al șaselea sezon din carieră în care Federer atinge acest prag de 70 de victorii. Vorbim de un an care vine imediat după 2013, anul în care lui Federer i se cerea retragerea și i se cânta prohodul. Un an în care elvețianul n-a jucat decât turneele clasice din program, adică n-a supralicitat programul, în căutare de victorii ieftine. Și un an care intră într-o galerie selectă, alături de unele dintre cele mai spectaculoase sezoane ale carierei lui: 2003, cu 78 de victorii, 2004 (74), 2005 (81), 2006 (92) și 2012 (71).

Federer va avea ocazia să adauge la acest total în meciul de joi cu Andy Murray, pe care l-a învins deja de două ori anul acesta, restabilind egalitatea în head-to-head (11-11). E un meci la care Federer ar fi putut ajunge deja calificat matematic, în cazul în care victoria lui Murray cu Raonic s-ar fi întâmplat în trei seturi (sau ar fi câștigat Raonic). Chiar și așa, Federer rămâne cel mai bine plasat înaintea ultimei etape din Grupa B, o grupă în care toți cei patru jucători păstrează șanse, chiar și Raonic. Federer se poate califica și cu o înfrângere în două seturi, de pe locul 2 dacă ia șase game-uri, și de pe locul 1 dacă ia nouă game-uri.

Elvețianul va avea însă nevoie de victorie fie și numai din simpla dorință de a păstra presiunea pe Djokovic. Orice pas greșit al sârbului reaprinde discuția locului 1. Scenariul pentru Federer ar fi ca Djokovic să ajungă în semifinale de pe locul 2, iar RF să-și câștige grupa, oferindu-și astfel o șansă să-l elimine direct pe sârb. Pentru acest lucru, cea mai bună șansă a lui Federer ar fi Wawrinka, dar Roger spune că se gândește altfel la lucruri: își dorește să câștige turneul și se gândește mai puțin la discuția locului 1: “Nu e lipsă de respect față de ceilalți jucători, dar Novak arată grozav. Am jucat contra lui aici în ultimii ani și știu cât de greu e să-l învingi. Obiectivul meu e să încerc să câștig turneul aici, apoi să facem o finală bună în Cupa Davis. Clasamentul va veni de la sine sau nu va veni, depinde de rezultate”.

Dacă nu va veni acum, un traseu lung aici l-ar ajuta pe Federer să-și deschidă oportunități pentru a reveni pe primul loc în timpul Australian Open. Cel puțin asta crede Jim Courier, care a declarat că nu e deloc o variantă de exclus. “Lui Roger o să-i fie greu să-l prindă pe Novak pentru că Novak a luat un Slam anul acesta, iar Roger nu. Dar asta nu diminuează cu nimic din meritele acestui sezon pentru Federer. El e într-o poziție grozavă acum și se poate plasa în așa fel încât să atace locul 1 la Australian Open, ceea ce ar fi o realizare deosebită”, a spus Courier.

Murray – Raonic a fost meciul care l-a repus în cărți pe Andy; britanicul a jucat mai curat și cu mai multă determinare decât în meciul cu Nishikori și, exceptând o cădere la începutul setului secund, diferența s-a simțit. “Pentru mine, n-a mai fost un simplu meci de grupă, l-am trăit ca pe un meci eliminatoriu”, a spus Murray, care se pregătește de un alt meci cu multă presiune: “E genul de meci de care ți-e drag să-l aștepți, e întotdeauna o plăcere să joc cu Roger, va fi iar o atmosferă frumoasă și o oportunitate să joc cu el într-o atmosferă precum cea de aici”.

Cât despre Raonic, canadianul a fost din nou trădat de arma sa cea mai de preț, serviciul. A servit doar 37 la sută în primul și a greșit în momentele de presiune, totalizând 33 de erori neforțate, în special de pe partea de forehand, de pe care a lovit adesea haotic, mult în afara terenului. “Am încercat să-i bat pe amândoi, pe Federer și pe Murray, jucând jocul lor. Asta n-avea cum să funcționeze”, a spus Raonic, care a suferit mult și la retur. “Serviciul afectează restul. Am servit prost și am fost mult prea pasiv pe teren”.

Revenind la subiectul de început, lipsa de competivitate de până acum a turneului, Federer are o explicație care ține nu de oboseala de la finalul sezonului, ci de suprafață: “În opinia mea, terenul e destul de lent, iar serviciul nu are un impact atât de mare. Cred că, în acest moment, totul ține de deplasare și de jocul de pe baseline. Cine e mai bun de pe baseline, acela are ascendentul. Poate de aceea vedem scoruri așa de drastice, pentru că e greu să te scoți din încurcături cu serviciul, atunci când ai nevoie de unul. În schimb, trebuie să faci multe puncte grozave ca să ai un impact asupra scorului. Trebuie să muncești mult mai mult. Cred că și Novak și Stan au jucat foarte bine, au făcut viața dificilă pentru adversarii lor, al căror serviciu n-a avut impactul pe care-l are de obicei. Din acest punct de vedere, cred că jucătorul cu cea mai bună deplasare va avea cele mai mare șanse aici”, a spus Federer, la conferința de presă.

În termeni de așteptări, următoarea cea mai bună șansă la un meci-spectacol la Londra este întâlnirea de miercuri seară, dintre Novak Djokovic și Stan Wawrinka. Va fi prima revedere a celor doi de la șocul de la Australian Open, când Stan a întrerupt dominația sârbului în Australia, eliminându-l în sferturile de finală, înainte de a merge până la capăt și a câștiga titlul. Meciul respectiv a fost doar unul dintre cele trei întâlniri superbe derulate în ultimii ani între cei doi, de fiecare dată în cinci seturi, de fiecare dată la un nivel calitativ remarcabil. Dar în contextul acestei discuții e lesne de uitat că, în afara celor trei meciuri, Djokovic a mai strecurat două victorii clare pe indoor, una dintre ele chiar la Londra, în semifinalele de anul trecut (6-3, 6-3). Iar în head-to-head, sârbul conduce de asemenea clar, 15-3. Cum Nole arată grozav, condiția principală pentru spectacol este ca și Wawrinka să-și aducă jocul cel mai bun la ora meciului. Dacă o va face, sunt toate șansele ca Nole și Stan să facă repede uitate aceste prime trei zile deloc colorate.