Treizecizero
Adrian Toca
Erste

Turneul Campionilor, preview Grupa B.
Grupa de foc: Federer, Murray și doi challengeri de viitor

08.11.2014
Erste

Grupa B

Roger Federer

Încă din momentul tragerii la sorți a Turneului Campionilor, despre Roger Federer s-a spus că nu ar fi putut nimeri într-o grupă mai dificilă de atât. Și există o bază pentru această teorie: Andy Murray e exact tipul de campion care își poate ridica oricând jocul la înălțimea unei astfel de ocazii, are experiență și are jocul cu care să-l încurce pe elvețian. Kei Nishikori a avut un an extraordinar și a arătat că poate bate pe oricine, oriunde. Iar Raonic poate prinde oricând o zi la serviciu cu care să-i ia racheta din mână adversarului.

Dar cred că discuția a alunecat un pic prea departe vizavi de șansele lui Federer. Mai exact, lucrurile nu-mi par câtuși de puțin așa de grave pentru el, în niciun caz Grupa B nu arată ca o grupă cu câte 25 la sută șanse pentru fiecare. În 2013 poate că Federer ar fi plecat cu șansa a treia în această grupă, dar suntem la finalul unui 2014 în care el conduce plutonul în ceea ce privește numărul victoriilor, 68 înainte de Londra. A fost, de asemenea, un an în care Federer a jucat nu mai puțin de 10 finale și a avut, pe alocuri, momente de tenis stelar, deloc departe de anii săi de glorie. Și a mai fost un an la finalul căruia Andy Murray a fost nevoit să joace o lună și jumătate fără oprire ca să se strecoare, pe ultimii metri, pe lista participanților; Kei Nishikori, pe cât de impresionant a fost uneori, a plătit deseori tribut propriului corp, iar Milos Raonic e discutabil din același motiv pentru care e și periculos: dependența prea mare de serviciu.

Întotdeauna la un nivel înalt când miza crește și un specialist al Turneului Campionilor, competiție pe care o iubește de-a dreptul, Federer mai este avantajat și de program. Faptul că joacă în prima etapă cu Raonic, un debutant la o astfel de competiție și exact jucătorul cu care a pierdut în ultimul meci jucat la Paris, dar în același timp și cel mai abordabil din grupă, e un plus pentru Federer.

Chiar și în anul său cel mai slab, 2013, Federer tot a reușit să ajungă până în semifinalele Turneului Campionilor. Orice rezultat mai prost de atât ar fi un pas înapoi, care ar contrazice trendul unui sezon excelent, pe care Roger își dorește să-l încheie în stil. Eventual cu un nou război londonez cu Novak Djokovic, pe care încă îl mai poate depăși, în teorie, pe ultimii metri ai cursei.

Andy Murray

Comparativ cu precedentele două sezoane, e indiscutabil că 2014 a fost mai slab pentru Murray, care termină anul fără să câștige niciun titlu de Slam sau de Masters, și, în plus, cu un record slab în meciurile cu Top 10 și, mai ales, în cele cu rivalii săi din Big Four. După ce a pierdut contactul cu Djokovic, Nadal și Federer, Murray a trebuit să facă un efort uriaș în ultimele două luni pentru calificare, trecându-și în cont trei trofee într-un interval de cinci săptămâni. Seria i-a permis să salte în primii opt, după ce, la un moment dat, scoțianul ieșise și din Top 10. N-a fost neapărat A fost mai degrabă o demonstrație de orgoliu și de determinare din partea lui Andy, care și-a dorit foarte mult să se califice la turneul găzduit de Marea Britanie. Murray n-a câștigat niciodată Turneul Campionilor și va avea nevoie de un pic mai mult față de media de formă a acestui sezon ca să îl obțină acum. Dar chiar și în condițiile unui Murray mai departe de nivelul său cel mai bun, prezența sa dă farmec competiției, este foarte importantă pentru succesul turneului, în special în contextul absenței lui Rafa.

Pentru calificare va conta foarte mult rezultatul primului meci, duelul cu Kei Nishikori. Deși i-a învins pe Federer și pe Djokovic, iar cu Nadal a fost la câteva game-uri distanță de o victorie memorabilă la Madrid, Nishikori n-a câștigat niciodată mai mult de patru game-uri într-un set cu Murray. E drept, ultima lor întâlnire datează de la începutul sezonului 2013, dar ascendentul moral al celor trei victorii anterioare s-ar putea dovedi important pentru Murray.

Kei Nishikori

Am menționat deja câteva dintre realizările lui Kei în 2014, dar dintre toate se detașează parcursul memorabil de la US Open. Prima finală de Slam a carierei se înscrie într-o lungă serie de premiere reușite de modestul jucător asiatic, care a câștigat patru trofee și, mai important, a devenit un jucător periculos pentru oricine. Din păcate pentru el, și accidentările fac parte din tabloul lui 2014, cu două momente incredibil de frustrante: finala cu Nadal de la Madrid, pe care Nishikori a terminat-o doborât de durere, sau retragerea de la Miami, când, de asemenea înaintea unui meci cu Nadal, Kei a trebuit să se retragă, fără să apuce să se bucure prea mult de eliminarea lui Federer.

Primul jucător din Asia care se califică la Turneul Campionilor, Nishikori este pe un val uriaș de simpatie, popularitate și formă și orice victorie aici e un bonus.

Cheia lui Kei? O spune chiar el: capacitatea de a se reseta pentru miza acestui turneu: “Mental, trebuie să fiu pregătit pentru un meci cu Andy și contra publicului, care îl va susține. Trebuie să îmi imaginez că am mai jucat pe terenul Central de la O2. Vreau să câștig turneul, dar va fi greu. Dacă reușesc să joc bine cinci meciuri la rând, pot câștiga, dar trebuie să cred în mine. Pentru la anul, îmi doresc să rămân mereu în Top 5 și poate să urc în primii trei și să joc o altă finală de Grand Slam”.

Milos Raonic

Ce-i drept, Milos Raonic a ajuns la Londra doar pentru că Rafa Nadal s-a retras din cursă, însă canadianul și-a câștigat pe merit locul la Turneul Campionilor, depășind un rival experimentat precum David Ferrer, sau un rival de viitor, precum Grigor Dimitrov. Ca și în cazul lui Nishikori sau al lui Cilic, orice victorie va fi un bonus pentru Milos, mezinul grupului de opt finaliști.

Rezultatele lui Milos de-a lungul anului au fost constante, dar nu neapărat strălucitoare. Raonic a câștigat un singur titlu, a mai făcut alte două finale și a reușit parcursuri constante, dar nu memorabile, la turneele de Grand Slam. Mai mult, până la Paris, Raonic n-avea nicio victorie versus tripleta Djokovic-Federer-Nadal, dar a reușit să spargă gheața din acest punct de vedere, la timp cât să vină încrezător la Londra. A făcut asta exact contra lui Federer, cel pe care îl va întâlni în prima zi a turneului.

“Simpla bucurie de a fi aici întrece orice altceva. Faptul că m-am calificat semnifică un an de succes, iar acum tot ce vreau e să-l închei într-o notă pozitivă”, a spus Raonic, primul canadian care se califică la Turneul Campionilor.

Grupa A a Turneului de Dublu

HORIA TECĂU / JEAN JULIEN ROJER - Horia e la a treia participare. Opt titluri împreună anul acesta

Bob Bryan / Mike Bryan - pentru al 6-lea an la rând numărul 1 mondial în ierarhia de dublu; campioni la US Open, cinci titluri de Masters anul acesta;

Alexander Peya / Bruno Soares - câștigători ai unui titlu de Masters anul acesta;

Lukasz Kubot / Robert Lindstedt - campioni la Australian Open anul acesta;

 

Câștigătorii premiilor ATP 2014

 

ATP Star of Tommorow (fosta categorie Newcomer of the Year) - Borna Coric

Premiul de Sportivitate Stefan Edberg - Roger Federer

Most Improved Player of the Year - Roberto Bautista Agut

Comeback Player of the Year - David Goffin

ATP Fans Favourite Player - Roger Federer

ATP Fans Favourite Doubles - Bob & Mike Bryan

Arthur Ashe Humanitarian - Andy Murray

Ron Bookman Media Excellence - Doug Robson (USA Today) 

Erste
comments powered by Disqus