Turneul Campionilor, preview Grupa A: grupa campionilor de Grand Slam cu sezoane oscilante

La capătul unui sezon imprevizibil, în care dominația Big Four a primit o replică nesperat de puternică din partea plutonului, într-atât de puternică încât cele patru titluri de Slamuri au fost împărțite între cele două grupuri, ne luăm la revedere de la sezonul 2014 cu evenimentul de gală al ATP, Turneul Campionilor. Summit-ul primilor opt jucători ai lumii (cu asteriscul accidentării ghinionistului Rafa Nadal) e imaginea perfectă a acestui an: pe de o parte, numele grele, consacrate. Pe de altă parte, un calup consistent de debutanți. Între ei, doi veterani obișnuiți cu viața în Top 10. Să-i vedem pe fiecare în parte, înainte de startul turneului, programat duminică. Formă, cum a evoluat anul, așteptări.

Grupa A

Novak Djokovic

Cel mai potrivit mod de a descrie anul lui Novak? Când toată lumea îl aștepta să câștige, sârbul a clacat. Când toată lumea l-a scos din calcule și din postura de favorit principal, sârbul a câștigat. Practic, Nole a câștigat acolo unde nu era așteptat să o facă și a pierdut acolo unde se presupunea că va triumfa. Per total, anul dă cu plus pentru Nole, în special dacă aruncăm în mix și factorul personal.

Djokovic a pierdut pentru prima oară după ani buni în Australia și a trebuit să aștepte până în martie pentru primul titlu al anului. Contestat, în special prin prisma colaborării cu Boris Becker, Nole a răspuns reușind dubla Indian Wells – Miami. Apoi a coborât iar, în prima parte a sezonului de zgură, dar a ieșit iar la suprafață, dominându-l clar pe Nadal în finala de la Roma. Perfect timing pentru primul titlu la Roland Garros, ne-am zis cu toții, numai că prăbușirea din finala de la Paris a rupt tot firul și a proiectat iar dubii pe imaginea sârbului. Nu atât înfrângerea, cât maniera în care s-a produs ea a frapat.

Dar, încă o dată, Novak a răspuns pozitiv. Deși cu încrederea scuturată zdravăn pe zgura pariziană, Nole a mers all the way la All England Club, rezistând căderii din setul patru și câștigând o finală epică cu Roger Federer.

Altă cădere bruscă, de data asta în sezonul de hard nord-american, alt segment în care ne-am fi așteptat să-l vedem dominând, a fost urmată de alt reset, cu titluri la Beijing și Paris. Și, invariabil, Novak este marele favorit al Turneului Campionilor, în special pentru că și-a regăsit la timp jocul, pentru că a scăpat de presiunea personală a venirii pe lume a copilului și pentru că e motivat să-și păstreze primul loc în lume.

Stan Wawrinka

Anul trecut, Stan debuta la Londra și o făcea în stil, calificându-se în semifinale la prima apariție, rezultat care a pregătit terenul pentru triumful carierei elvețianului, titlul de la Australian Open. Ulterior, Wawrinka a mai câștigat și primul titlu de Masters al carierei, și lumea îi era la picioare: cu victorii directe asupra tuturor celor patru granzi, cu un joc combativ pe orice suprafață, cu nimic de pierdut în restul sezonului, cu relaxarea pe care ți-o dă faptul că, dintr-o dată, te simți împlinit profesional, ei bine, cu toate astea… ce se putea întâmpla greșit?

Aparent, totul. Toate aceste elemente s-au întors împotriva lui Stan, care a pierdut complet direcția și s-a rătăcit căutând-o. Wawrinka n-a reușit în niciun moment să negocieze corespunzător presiunea cu care au venit la pachet performanțele din prima parte a sezonului, a admis că are probleme în a-și accepta noul statut și a sfârșit prin a fi cocoșat de greutatea așteptărilor. Ocazional, am mai văzut străluciri din superbul joc al lui Stan, însă persistă un sentiment de insuficient, care obturează cu succes până și faptul că Stan a reușit sferturi de finală atât la Wimbledon, cât și la US Open, rezultate care în alți ani ar fi fost privite drept excelente. Elvețianul ajunge la Londra cu mari semne de întrebare în ceea ce privește capacitatea lui de a produce o nouă performanță majoră, dar lucrurile nu sunt atât de negre. La urma urmelor, faptul că este cumva ignorat de specialiști ar putea să funcționeze în favoarea lui. Și nu e ca și cum succesul lui de la AO a fost previzibil, de ce nu s-ar repeta povestea și la Londra? O nouă reîntâlnire cu Djokovic, omul cu care a făcut atâtea momente de tenis special în ultimii ani, ar putea să-l ajute. Componența grupei îi oferă, de asemenea, oportunități. Orice de la două victorii în sus se califică drept un excelent rezultat de final de an și îl recalibrează pe Stan la timp pentru finala Cupei Davis.

Marin Cilic

Bine-ai venit în Grupa Campionilor de Slam De La Care Habar N-Avem Ce Să Așteptăm, Marine! E normal să pretindem că Cilic a dispărut deja la loc în pluton după triumful de la US Open? Nu, nici pe departe. Marin a fost excelent în Cupa Davis, nu s-a făcut de râs în vreo înfrângere nescontată și a mai și câștigat un trofeu, cel de la Moscova. Și-n plus, comparațiile se fac după câteva Slamuri, nu după câteva săptămâni. Până atunci, toate semnele arată că Cilic pare să ducă mai bine presiunea pe umeri decât a făcut-o colegul de grupă Wawrinka.

De asemenea, toate semnele par a spune că Marin are condițiile potrivite să facă valuri și la Londra. Indoor se simte bine, iar dacă se întâmplă cumva și-și regăsește, fie și parțial, magia celor nouă seturi consecutive pe care le-a câștigat într-o manieră incredibilă la US Open, atunci ceilalți din grupă ar trebui să se ferească.

Va fi interesant de văzut cum se va descurca în fața lui Djokovic. E un test al adevărului pentru croat, pentru că Nole a fost, până acum, muntele pe care nu l-a putut escalada. A fost aproape inclusiv la Wimbledon, dar s-a sufocat când îi era lumea mai dragă. Există un motiv pentru care Cilic și-ar fi dorit să-l evite în grupe pe Djokovic, dar pentru toate există un început. Pentru Cilic, miza principală a acestui turneu e dincolo de trofee: el trebuie să demonstreze că poate produce rezultate importante constant, nu doar ocazional. E testul suprem care diferențiază campionii de câștigători.

Tomas Berdych

“Orice calificare la Turneul Campionilor echivalează cu un sezon excelent. În special în această eră, în care nu sunt disponibile, de fapt, decât patru locuri”, a spus Tomas Berdych, imediat după ce și-a văzut garantată calificarea la Londra, în chiar ultimul turneu al anului. Cu puține rezultate cu adevărat strălucitoare în acest sezon (ce departe și ce ușor e de uitat că Berdych a făcut semifinale la Australian Open!), cu și mai puține victorii de prestigiu asupra granzilor (comparativ cu alți ani, cel puțin), e ușor de pus ștampila pe ceh: pare jucătorul cu cele mai puține șanse în această grupă. Îl va ajuta acest statut pe Berdych? Tomas adoră să joace rolul celui care strică petrecerea altora și, dacă ne gândim că Berd n-a excelat decât rareori, de-a lungul carierei lui, în condiții de presiune, răspunsul ar putea fi “da”. Trimis deja pe locul 4, cu aproape nimic încurajator în istoria participărilor sale la ATP Finals, Berdych are argumente cu care să-și apropie cele două victorii necesare, pentru că aproape toată lumea agreează că șansele sale într-un meci cu Djokovic sunt aproape nule; recenta finală de la Beijing, de groază pentru Berd, stă mărturie. Dar cu Cilic și cu Wawrinka, Tomas poate să joace de la egal la egal și e de așteptat că o va face.

Pe de altă parte, pe măsură ce îmbătrânește, Berdych și-a mai tocit colții de party-crasher și parcă și-a mai pierdut din răutatea cu care intra pe teren. Arătându-și părțile pozitive de atâtea ori în ultimul timp, Tomas s-a cumințit, pare mulțumit că există în Top 10, iar rezultatele lui s-au cumințit și ele. Berdych a vrut să-și dea un reset și a forțat angajarea lui Ivan Lendl, simțind pericolul plafonării, însă fostul antrenor al lui Murray e prea ocupat ca să mai petreacă timp în tur. În căutarea unui restart, Berdych îl poate găsi printr-o calificare în semifinale la Londra. Apoi, ducând firul mai departe, ar avea iar o șansă să joace rolul de party-crasher.

Grupa B a Turneului de Dublu

Daniel Nestor / Nenad Zimonjic – foști campioni la Turneul Campionilor; două titluri de Masters anul acesta;

Julien Benneteau / Edouard Roger Vasselin – campioni la Roland Garros anul acesta

Marcel Granollers / Marc Lopez – campioni la WTF în 2012, finaliști la Roland Garros și la US Open anul acesta;

Ivan Dodig / Marcelo Melo – finaliști în două turnee Masters anul acesta